Scriitorul zilei: Petre Ţuţea, n. 6 oct. 1902 - d. 3 dec. 1993

        
               
   

 Muscelean de la Boteni, din familia unui preot, a început liceul la Neagoe Basarab- Câmpulung Muscel şi l-a terminat la G. Bariţiu din Cluj, unde a făcut studii de Drept, cu un doctorat în drept administrativ în 1929. Preocupat de filosofie dar şi de ideologii, fascinat de abstracţiuni, a ales în tinereţe stânga şi imagina un comunism marxist, însă religios.  Vedem cum tentaţia abstracţiunilor poate naşte opţiuni stranii. În 1932 a înfiinţat revista Stânga, la care avea colaboratori din seria Petre Pandrea, Traian Hernesi, Petru Comarnescu, Mihail Ralea (a se observa că la instaurarea regimului comunist, dintre toţi aceşti intelectuali de stânga doar Ralea a scăpat de închisoare, şi mai mult de-atât, a făcut fulminantă carieră.)  Comilitonii săi Pandrea şi Sorin Pavel au lansat Manifestul Crinului Alb, 1933. Petre Ţuţea lansează şi el, în 1935, Manifestul revoluţiei naţionale, coautor acelaşi Sorin Pavel. În 1933 ajunsese funcţionar în Ministerul Comerţului şi Industriei, în 1934 funcţionează la Berlin, în Legaţia economică, unde colaborează cu Nae Ionescu. Revenit în ţară, va fi şef de secţie şi apoi director în Ministerul Economiei Naţionale, la Comerţ Exterior. Colaborează cu articole economice la Cuvântul lui Nae Ionescu, împreună cu colegii de generaţie: Noica, Eliade, Gyr, Vulcănescu; în 6 septembrie 1940 intră în guvernul legionar şi este director până în 1944. Arestat între 1948-1953, supus unor drastice anchete, necondamnat juridic; este rearestat în toamna 1956, reanchetat, judecat în câteva rânduri, cu condamnări de mulţi ani şi rămânând la Aiud până la graţierea generală a deţinuţilor politici, din vara 1964. Rămas sub stricta urmărire a securităţii, cu percheziţii şi confiscări de multe manuscrise. Aşa se face că la expierea regimului ceauşist, nu avea operă, fiind considerat de aceea un Socrate român. 

L-au relansat interviurile televizate realizate de G. Liiceanu, în paralel cu alte filmări cu prietenul din tinereţe, Emil Cioran, acela rămas la Paris, nemaidezlipit de Oraşul lumină - care îi garantase libertatea. (Nu e defel greu să ne imaginăm ce-ar fi suportat colegii de generaţie şi de opţiuni: Cioran, Eliade, dacă printr-un ghinion ar fi rămas între graniţele ţării. Măcar Mircea Vulcănescu şi alţii au sucombat în detenţie; mai rezistent, cu dorinţa de a da un exemplu elocvent colegilor de suferinţă, Petre Ţuţea a supravieţuit.)  Imediat au început să apară cărţi cu şi despre Ţuţea, care totuşi nu era decât un filosof , un economist şi un eseist.  Vedea în naţiunea română o plămadă demnă de cel mai luminos destin istoric. Vedea propăşirea şi fericirea generală a conaţionalilor, sub blânda lumină a ortodoxiei. Ca spre sfârşit, uitându-se mai atent la amănuntele vieţii de fiecare zi, să lanseze, tot în stil apodictic, teribilele cuvinte: "Numai eu am putut să fac 13 ani de puşcărie pentru un popor de idioţi." A anulat astfel, într-un moment de trezire din abstracţiuni, toate ideile pentru care cu atâta patos militase o viaţă, nu scurtă, ci de 9 decenii...

Opera publicată: Eseuri filosofice: Bătrâneţea şi alte texte filosofice,  1992;Reflecţii religioase asupra cunoaşterii, ediţie îngrijită de Ion Aurel Brumaru, 1992; Philosophia perennis,  1992; reeditare în 1993, volum reeditat sub titlul Scrieri filosofice vol. I,  2006; Nelinisti metafizice, ediţie îngrijită de Petre Anghel,  1994;Filosofia nuanţelor (Eseuri. Profiluri. Corespondenţă), antologie, prefaţă şi aparat critic de Mircea Coloşenco, texte stabilite de Sergiu Coloşenco, postfaţă de Sorin Pavel,  1995; Scrieri filosofice, vol. I, prefaţă de Gavril Matei Albastru, Bucureşti, 2005; Scrieri filosofice, vol. II, cu un medalion de Ion Papuc şi postfaţă de Gavril Matei Albastru, Bucureşti,  2006; Fragmente,  2007. Dialoguri: Între Dumnezeu şi neamul meu, ediţie îngrijită de Gabriel Klimowicz, prefaţă şi postfaţă de Marian Munteanu,  1992; 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, editate cu o prefaâă de Gabriel Liiceanu,  1993; reeditare în 1999, 2000, 2003, 2005; Ultimele dialoguri cu Petre Ţuţea de Gabriel Stănescu,  2000. Scrieri monografice: Mircea Eliade. Apare în fascicole în revista „Familia” din Oradea, între 2 februarie 1990 - 9 septembrie 1990; ediţii ulterioare: Oradea, Biblioteca revistei „Familia”, 1992; ediţie îngrijită de Tudor B. Munteanu, Cluj, Editura Eikon, 2007; Aurel-Dragoş Munteanu, volum îngrijit de Tudor B. Munteanu, Bucureşti, editura România Press, 2006. Scrieri cu caracter economic, politic: Manifestul revoluţiei naţionale (în colaborare), ediţie îngrijită de Marin Diaconu,  1998; Ieftinirea vieţii. Medalioane de antropologie economică. Prefaţă şi text stabilit de Mircea Coloşenco, 2000; Reforma naţională şi cooperare, prefaţă şi stabilire de text de Mircea Coloşenco, postfaţă de Mihai Şora,  2001; Anarhie şi disciplina forţei, prefaţă şi ediţie de Mircea Coloşenco, 2002

 

Poezia zilei, Simona Grazia Dima, (n. 6 octombrie 1958, Timişoara) 

Focul matematic         

Mica fiinta, floare a adâncurilor ivita în poiana,

tine în mâna focul matematic.

Demult, pe altarul vietii, si-a depus,

fara zgomot, inima. Se reazima îngândurata

de copacul cu fructe vorbitoare, purpurii,

gândind blândetea: oglinda ce toarce prea delicat

teribilele flacari. În palma strabatuta de un susur

organic, îi sta, miniaturala, spada justitiara.

Doar la vreun semn anume, imperceptibil,

marunta faptura consimte sa se deschida spre cer.

Cuptor solar, lasa lumina sa irumpa, în bulzi

incandescenti, rostogoliti pe lama fina a sabiei

care se leagana calm. La fiecare oscilatie cade,

retezat din temelie, raul obscur, ales cândva

Memorie ermetică

Preoteasa închise templul

si palatele într-un mar. În zori

îl arunca pe ape. (Cazuse orasul, pentru vecie).

O mâna cu har, cândva, din spume-l va culege.

Si va musca din el. Ce bogatii, ce muzici,

pe holurile saturate! Incintele care-i adaposteau

pe oaspeti si harfa îmblânzitoare vor rasuna mereu.

Dar valul din jurul fructului stingher

îi vede numai coaja, numai ea se rideaza,

numai ea poarta falii, marturisire de sfâsiere în fata

oceanului rapace, în vreme ce vibreaza

armonia în miez, netulburata. Fara timp

si tainic exultând, pluteste-n val arid,

pe neîntelese, marul mut.

Dragoş Morărescu, n. 6 octombrie 1923 – m. 2005

 




 

   

 

    

Alţi scriitori:

Al. Cazaban, n. 1872

V. Bogrea, n. 1881

Ion Pas, n. 1895

Teodor Scarlat, n. 1907

Constantin Coroiu, n. 1943

Ion Lazu  - O pagină de jurnal, 2007

2 decembrie 07, duminică însorită. O să plecăm în parc. Aseară la MLR, în barul de la subsol, lansare Rodian Drăgoi, cu muzică de Mircea Tiberian, care întârzie, suplinit de Mircea Cârstea; iar TTCoşovei nu se prezintă ca mediator şi îl suplineşte Marian Drăghici. S-a citit o parte din prefaţă şi aproape toate poeziile din carte. Lidia şi ea trei poezii. O seară foarte reuşită, după cum spuneau participanţii: Ioan Groşan, Marius Ghica de la Craiova, Dan Stanca, Niculina Oprea, alţi câţiva literaţi: G. Genoiu, Lucian Gruia, Daragiu, Ioan Buduca, soţia lui Horia Gane, alţi câţiva cunoscuţi-necunoscuţi, comilitoni de-ai lui Bachus, cam trecuţi cu băutura. Un loc ce nu m-a ispitit acest subsol, şi pe unde nu-mi vine să calc.

Viaţa nu are continuitate, aşa că dacă sari o zi , așa precum sari o pagină din jurnal, nu simţi asta; însă dacă sari o pagină din roman, imediat simţi că nu e în regulă, coerenţa suferă: Romanul e o construcţie, o ficţiune bine închegată.

Bujor N.: Nimeni nu ne-a învins, p. 89.

La chioşcul MLR văd în ultimul număr al Vieţii româneşti că în jurnalul lui M. Ciobanu este un paragraf foarte dur la adresa lui M, mă tem să nu afle, i-ar cădea f.f.greu, mai ales după ce i-a dedicat o carte. Mă gândesc ce aş simţi eu însumi într-un asemenea caz. Desigur m-ar durea f. tare, mi-ar fi ruşine să mă mişc printre confraţi, m-aş simţi un impostor demascat, oricât de târziu. Pe de altă parte, fiind vorba de referiri numai la scriitor, nu şi la om, aş rezista totuşi, căci în cazul meu ar fi mai grav ca vreun prieten să-şi arate nemulţumirile faţă de mine ca om decât ca scriitor. Asta simt acum, asta cred că am simţit mereu. La M probabil e invers. Seara târziu dă telefon Ghiţă Istrate, a fost la chioşc, însă eu am uitat să-i las Himera, conturbat de convorbirea cu IM şi cu Jan A. I-o las mâine dimineaţă.

Mare schimbare în umoarea lui BN după vreun an şi jumătate la Paris. Are casă, slujbă la revista Esprit, contract cu Albin Michel. Lângă Biblie pune Bavanad Veda, Cântarea lui Crişna. Mare zâzanie pe tema înfiinţării Uniunii scriitorilor din exil. Acuzat BN şi N. Breban. În copilărie, timid, mut, singuratic, de dus la doctor. Se ascundea, avea secrete. Toţi am avut, asta ar trebui să se gândească; altfel cum să-şi consolidezi o individualitate?

(Din Câștigul și Pierderea, în manuscris)

Va urma


Cu prieteni muzicieni la Gala UNIMIR 2015, Ateneul Român, 4 octombrie...
Foto Ana Gutmaniuc