marți, 27 octombrie 2015



Scriitorul zilei 27 octombrie: Bogdan Amaru, n. 6 apr. 1907 - d. 27 oct. 1939
Fiu de ţărani din satul vâlcean Budele, comuna Tetoiu  (numele real Alexandru Pârâianu), a făcut şcoala primară la Nenciuleşti, liceul la Al. Lahovary în Rm. Vâlcea, câştigându-şi subsistenţa ca funcţionar la Episcopie, a urmat apoi 3ani la Litere şi Filosofie în Bucureşti, după care s-a transferat la Conservator, secţia artă dramatică, 1930-1933. Concomitent impiegat la Ministerul Culturii. Sărac, bolnav de plămâni, cu o tentativă de sinucidere, şi cu opţiuni de stânga, a frecventat Cenaclul Sburătorul, făcându-se remarcat de marii scriitori ai vremii.
A scris poezii, piese de teatru, proze inspirate din viaţa satelor sărace (Mizeria satelor de provincie) şi din mahalalele înfometate (Iarna la periferie), a scris publicistică şi reportaje, apreciat de Mircea Eliade pentru un roman ce s-a pierdut (Amor vagabond, 1934); scrierile sale, risipite prin publicaţiile vremii, nu au fost editate decât în 1973, de Mircea Handoca: Goana după fluturi. Drama scurtei sale vieţi de poet a emoţionat, intelectualii din judeţul Vâlcea îl evocă cu insistenţă; o stradă din Rm. Vâlcea îi poartă numele, casa părintească din Budele-Tetoiu a devenit Casă memorială.

                                            

Poezia zilei, Ion Lazu

În rumoarea

Nu a fost încă rupt
nu s-a oprit definitiv
dar tot mai stins se aude
glasul poetului
în rumoarea crescândă a lumii
devenită vacarm,
unde nu mai încap decât ţipete strigăte urlete
şi blestem şi chin şi insulte -
ci glasul de taină al poetului
abia de se mai aude

dacă n-ai fi sigur că este pe undeva -
cum e drumul sub paşii absenţi
cum e gâza în iarba-ncropită,
cum e râul în noaptea adâncă,
cum sunt toate ce nu se mai văd
dar sunt şi sunt încă

dacă nu l-ai şti acolo,
ai crede că demult au răpus
cu bulgări de ţipăt
sub maluri de vaier
glasul de taină al poetului.

Ai zice că
doar convingerea ta
îl mai ţine
răstignit
în aer.

1986



Alţi scriitori:
Al. Brad, n. 1938
Alice Botez, n. 22 septembrie 1914 - d. 27 oct. 1985.




Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2008
10 ian. 08. Joi. Iau abonamentul metrou, împrumut de la Memoria 5-6 exemplare pentru scriitori încarceraţi, iar de la Ideea cumpăr încă 10 exemplare Scene.
11 ian. 08. Vineri. IM reia comunicarea cu mine, trecându-i mahmureala sărbătorilor. Duc exemplarele din Memoria înapoi la redacţie, Al. Istrate tocmai pleca la altă şedinţă. Las listele pentru filiale, revin acasă şi definitivez lista celor 263 scriitori pentru Memorial. Mă dor tare ochii, poate o răceală severă. Chiciură ca-n poveşti. Schimb de mesaje cu Georgeta. Mâine telefon lui Doru din Slatina.
Mai acum câteva nopţi, visez mult şi frumos, mă trezesc cu mare bucurie în suflet. Îl visez pe Tata la o răscruce, încercând să găsească intrarea acasă. O găsim împreună, intră, cu mare bucurie, spunând o mulţime de lucruri minunate, încât îmi părea rău că nu am un microfon ca să înregistrez totul, temător că am să uit ce e mai important. În mijlocul camerei era mama, care muta din loc nişte lădiţe-cutii. Prea puţin am păstrat din acea întâlnire, în afară de marea bucurie a tatei şi a mea – era şi Lidia acolo – însă aveam sentimentul că discuţia prelungită ar putea face materia unei cărţi, cum mi se întîmplă cu toate visele importante. Ieri seară, din nou vise multe, frumoase, literare, de data asta în ambianţa unei mişcări în natură.
Rodian D. îmi telefonează că în revista Sud  Radu Voinescu a publicat un articol. Jurnalul unui scriitor ignorat, deci despre Scene – dar azi nu găsesc revista la chioşc. Astă seară, telefon de la poetul R. Cange, citeşte cu bună impresie Himera…, mirându-se de precizia amintirilor mele din Oltenia copilăriei. 

 Va urma


Ion Lazu - M-am întâlnit cu Toamna la... Sinaia....I