consemnări, poezii, eseuri

Scriitorul zilei: Livius Ciocârlie, n. 7 oct. 1935

Dintr-o veche familie bănăţeană, fiu al unui profesor, s-a născut la Timişoara, a terminat Filologia la Bucureşti, în 1958, specialitatea Franceză, în 1973 a trecut un doctorat; a fost profesor de liceu, apoi a făcut carieră universitară la Timişoara. A debutat destul de târziu, publicându-şi lucrarea de doctorat, apoi alte studii despre literatura franceză contemporană, cu privire specială asupra grupării Tel-Quel. Cu cea de a treia carte, Mari corespondenţe, schimbă registrul, ocupându-se de literatura din corespondenţa marilor scriitori francezi, descoperind în acest fel că...totul este literatură, că până şi amintirile sunt tot ficţiune... De aici pleacă textele următoare ale fostului critic literar, romane-jurnale, memorialistică, de fiecare dată jocul fiind între realitatea vieţii şi realitatea ficţiunii care o înlocuieşte, fără de care scriitorul nu-şi află rostul. Notaţii de lectură, trimiteri culturale, eseu, jurnal de idei.

După 30 de ani de universitar la Timişoara, scriitorul părăseşte Banatul, vine la Bucureşti. Nu pare mulţumit de propriile texte. Crede că Bătrâneţe şi moarte în mileniul trei este ultima sa carte, nu vede cum şi de ce ar reveni la masa de scris. Cărţile sale au primit, în timp, nenumărate premii ale Uniunii, și spun acest lucru ce pare de necrezut, ce trebuie verificat: poate L.C. este cel mai premiat scriitor în viaţă. În Istoriile lor, Marian Popa şi N. Manolescu îi acordă mare atenţie, cel de al doilea prezentându-l entuziast, encomiastic aproape, iar primul analizând în detaliu fiecare carte a sa.

Opera literară: Studii critice: Realism şi devenire poetică în literatura franceză, 1974 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor); Negru şi alb. De la simbolul romantic la textul modern, 1979 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Mari corespondenţe, 1981; Eseuri critice, 1983 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Caietele lui Cioran, 2000; Caietele lui Cioran, 2007. Jurnale, eseuri, romane: Un Burgtheater provincial, 1985; Clopotul scufundat, 1988; Fragmente despre vid, 1992; Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferenţă, 1993; Viaţa în paranteză, 1995 (Premiul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă şi premiul Salonului de carte de la Cluj); Cap şi pajură, 1997; Trei într-o galeră, 1998 (Premiul ASPRO); De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri, 2001 (Premiul Uniunii Scriitorilor); & comp., 2003; ...pe mine să nu contaţi, convorbiri cu Mircea Benţea, 2003; Batrâneţe şi moarte în mileniul trei, 2005; Pornind de la Valéry, 2006; Cu dinţii de lâna. Jurnal 1978-1983, 2008 (Premiul Naţional pentru Literatura decernat de Uniunea Scriitorilor).

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Livius_Cioc%C3%A2rlie

http://www.suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/Cronica%20de%20carte/7378

http://www.observatorcultural.ro/Daca-m-as-lua-in-serios-ca-scriitor-m-as-imbolnavi-de-ficat.-Interviu-cu-Livius-CIOCARLIE*articleID_13463-articles_details.html

Poezia zilei, Bazil Gruia (5 ian. 1909 - d. 7 oct. 1995)

Joc de şah

Stranie frunză mi-a fost cândva inima,

Ah, albele negrele, negrele albele şi nevăzutul jucător,

Locuieşte-n turnul umbrelor ce le conduce,

E-n marea-i tactică unicul vrăjitor?

Statuile negre ies dintr-o cetate,

Câte impasuri de când adversarul indiferent de mai înainte

Îmi întunecă spaţiul cucerit, poziţiile de remiză,

Cad figurile de lumină în necunoscute morminte.

Repliat într-un colţ, mă-nvârt în axa speranţei.

Aş refuza să-mi fie anulat vreun pas greşit,

Nici în fluctuaţii albul nu-şi risipeşte onoarea, nimbul.

Indulgenţa adversarului ar fi absurd sfârşit.

Dar pe cine-am învins şi cine mă-nvăluie-acum cu negrele piese?

Alţi scriitori:

Emanoil Bucuţa, n. 27 iunie 1887 - d. 7 0ctombrie 1946

Al. Protopopescu, n. 30 august 1942 - d. 20 octombrie 1994

Ion Lazu - O pagină de jurnal 2007

6 dec. 07. Bujor N.: Primul copil la 57 de ani, iar el obsedat de moarte?! Câţiva prieteni, Neamu, L. Arcade, călătorii în lumea liberă, în America, în ţară, unde nimic nu-i mai place, însă mereu nemulţumit, neliniştit, judecându-i pe ceilalţi la sânge. Românii sunt superficiali, trişori, ticăloşiţi, oportunişti. Nu suntem nemţi. Însă nemţii au făcut cele două războaie mondiale, la distanţă de nici 25 de ani unul de altul. De la a fi bun cetăţean civic la extremism.

Ce coincidenţă: invitaţiile lui Bujor N. în America au fost girate tot de Ileana Costea, prof. univ. la Nortridge-Los Angeles. Mai multe invitaţii, cu lansări, conferinţe, premii, vizite în vestul Americii etc. Toate astea reies din Jurnalul infidel.

7 dec. 07. La plecarea în Franţa, BN îl avea acolo pe frate-său, undeva spre ggeneva. Bn s-a dus direct la Paris, ca să se plaseze în vârful trebii. Şi i-a reuşit.

O săptămână în care aş fi putut lucra relaxat la veneticii,2, dacă Ţone îmi trimitea textul.

8 dec. 07. În acest moment există la noi în casă: două computere, o maşină de scris Olivetti, mii de coli albe, zeci de creioane, pixuri, stilouri, carioce. Şi 6 veioze. Să tot scrii, la orice oră din zi sau din noapte. Nu lipseşte decât firicelul de glas al Poeziei.

Am scris şi despre Mircea Ciobanu în aceste cărţi, am publicat fragmente în reviste, iar în Viaţa românească un medalion; am scris despre D. Alexandru, i-am pus placă – nici un semn, de la cei trei copii ai lui, un telefon, ceva... Pe câţi ar trebui să-i chem la lansare din sutele despre care scriu în Himera, în Scene...? Poate doar pe Vali Pituţ o intereseză cu adevărat, care colecţionează tot ce a scris şi ce s-a scris despre Gheorghe al ei.

Păcat că în graba publicării Scenelor şi din dorinţa de economie, nu au fost tipărite cele 10-12 pagini cu fotografii de scriitori, după ce le adunasem şi le făcusem tot dochisul. Poate reuşesc să le strecor în ediţia II-a, sau în textul Vreme închisă.

Diferenţa nu e aşa de mare cum reiese când o expui în cuvinte. Toate sunt derizorii când îl pui în cumpănă pe a fi cu a nu fi.

Primit aparat foto digital Benq 10C, să învăţ să-l folosesc.

Mulţi nu recunosc că din superstiţie nu se bucură fără reţinere: de teamă să nu-l stârnească pe cel viclean şi să nu-l mânie pe Dumnezeu.

Acest jurnal este o surpriză chiar pentru mine. Dau uneori de idei sau de scene care mă lasă cu gura căscată.

Mai departe / scrie-n carte. Am rămas prieten cu acele persoane pe care le-am admirat mult, dar nu am avut curajul să le-o spun la timpul potrivit.

Seara, la telefon, discuţie delicată cu Puica Albu, fostă Buciog, bucuroasă de dedicaţia pe Himera. Tot ce am scris îi place foarte mult, dar cel mai tare Ruptura. Zic: Păi eram tineri şi atârnam de un cuvânt, un gest, o iluzie... După discuţie, mă uit prin Muzeul poetului, depistez două poezii legate de ea, Cântec I şi Lacrima. De fapt vor fi fost mai multe, pe-atunci, dar le-am rebutat. Să-i atrag atenţia?

Va urma