luni, 26 octombrie 2015


 Lidia Lazu, recital Bacovia

muzica sonoriza orice ecou:
http://www.youtube.com/vatch?v=43vDBXXQC7E                           


Scriitorul zilei Dimitrie Popovici
https://www.blogger.com/blogger.g?blogID=2678444635787075432#editor/target=post;postID=7490499415442897894;onPublishedMenu=allposts;onClosedMenu=allposts;postNum=337;src=link


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2008


8 ianuarie, continuare: În ultimul Luceafăr din 7 01 008, Cţa Buzea îl încondeiază de zor pe fostul soţior Adr. P., dovedindu-se foarte ranchiunoasă şi veninoasă. Recunosc, fragmentul de jurnal din toamna lui 06 îmi făcuse o foarte bună impresie, pe când acesta e cu dinadins domestic, scris parcă a rebour, în răzbunare târzie. Prelucrând însemnări şi aminiri, însă paraponul e abia surdinizat.
Şi iată-mă în aceeaşi barcă cu Cţa Buzea, demascându-l pe A.P., un abis/munte de orgoliu. Discutând cu Lidia, remarc asemănarea până la un punct cu cazul Bujor N., căci şi tatăl lui A.P. a fost închis până în 64, încât AP n-a fost primit la liceul din Craiova şi s-a strecurat în Bucureşti, la liceul de fete Zoia Cosmodemianscaia. Însă pe când B.N., urându-i sincer pe roşii, şi-a dorit să scrie împotriva lor şi să-i demaşte lumii, obţinând totodată succes, faimă etc. , putere în viața literară de aici – iar când nu s-a mai putut, s-a mutat definitiv în West, AP, poate încă mai avid de succes, faimă, putere, s-a aruncat cu fervoare în braţele învingătorului şi i-a lăudat ditirambic. Şi azi încă, la aproape două decenii de la colapsul istoric al comunismului mondial şi naţional, pe care l-a lăudat dezlănţuit, în variantă naționalistă-ceaușistă, AP are tupeul să-i mai laude pe alde Ştefan Andrei, cu atât mai rău pe Pleşiţă, etc.; ştiind că minte, însă trăgând nădejde că măcar o parte dintre cei care-l privesc/ascultă vor cădea pradă retoricii sale înroşite, iar despre el să zică: AP îi laudă şi azi pe cei de-atunci, convins de înalta lor valoare umană şi intelectuală. Ar fi de făcut o paralelă mai detaliată între cei doi care au aspirat la lauri, având o încredere nebunească în talentul lor. Se pare că musai să ai o mică boală mintală ca să–ți poţi sluji talentul cu toate mijloacele. Mereu m-am temut că aşa stau lucrurile.

Aseară, o discuţie mai interesantă, cu altă „originală” de pe vremea studenţiei, Ketzy. Reiese că e la ecologişti, a organizat nişte conferinţe, una la sala Dalles, cu Marcian Bleahu – despre care auzisem că a colaborat cu secu. A făcut anunţuri, a dat emailuri, iar în sală au fost 4 persoane. Să crape de ruşine şi de ciudă. Însă MB, la cei 83 de ani ai lui, s-a aşezat pe scaun şi timp de 2 ore le-a arătat diapozitive cu rezervaţii naturale de pe glob. Ea n-ar fi rezistat la un asemenea afront. Îi amintesc că la altă conferinţă a lor, la Centrul ceh, am participat şi eu şi a ieşit foarte bine. Erau alte vremuri, zice, tot de tranziţie, însă pe atunci lumea încă se mai iluziona, se mai interesa. N-o  întreb de ce nu ne-a trimis invitația. Şi nu-i mai spun că la ultimele mele 5-6 lansări, deşi am invitat-o de fiecare dată, nu a venit; că în principiu nu le poţi pretinde altora ceea ce tu însuţi nu practici. Mă întreabă totuşi de cărţi, îi spun şi promite să scotocească la Dalles.
Va urma 


Ion Lazu - Fotografii de toamnă




Adăugaţi o legendă

Adăugaţi o legendă