Lidia Lazu, recital Bacovia
muzica sonoriza orice ecou:
https://www.blogger.com/blogger.g?blogID=2678444635787075432#editor/target=post;postID=7490499415442897894;onPublishedMenu=allposts;onClosedMenu=allposts;postNum=337;src=link
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2008
8 ianuarie, continuare: În ultimul Luceafăr din
7 01 008, Cţa Buzea îl încondeiază de zor pe fostul soţior Adr. P.,
dovedindu-se foarte ranchiunoasă şi veninoasă. Recunosc, fragmentul de jurnal
din toamna lui 06 îmi făcuse o foarte bună impresie, pe când acesta e cu
dinadins domestic, scris parcă a rebour, în răzbunare târzie. Prelucrând
însemnări şi aminiri, însă paraponul e abia surdinizat.
Şi iată-mă în aceeaşi
barcă cu Cţa Buzea, demascându-l pe A.P., un abis/munte de orgoliu. Discutând
cu Lidia, remarc asemănarea până la un punct cu cazul Bujor N., căci şi tatăl
lui A.P. a fost închis până în 64, încât AP n-a fost primit la liceul din
Craiova şi s-a strecurat în Bucureşti, la liceul de fete Zoia Cosmodemianscaia.
Însă pe când B.N., urându-i sincer pe roşii, şi-a dorit să scrie împotriva lor
şi să-i demaşte lumii, obţinând totodată succes, faimă etc. , putere în viața
literară de aici – iar când nu s-a mai putut, s-a mutat definitiv în West, AP,
poate încă mai avid de succes, faimă, putere, s-a aruncat cu fervoare în
braţele învingătorului şi i-a lăudat ditirambic. Şi azi încă, la aproape două
decenii de la colapsul istoric al comunismului mondial şi naţional, pe care l-a
lăudat dezlănţuit, în variantă naționalistă-ceaușistă, AP are tupeul să-i mai
laude pe alde Ştefan Andrei, cu atât mai rău pe Pleşiţă, etc.; ştiind că minte,
însă trăgând nădejde că măcar o parte dintre cei care-l privesc/ascultă vor
cădea pradă retoricii sale înroşite, iar despre el să zică: AP îi laudă şi azi
pe cei de-atunci, convins de înalta lor valoare umană şi intelectuală. Ar fi de
făcut o paralelă mai detaliată între cei doi care au aspirat la lauri, având o
încredere nebunească în talentul lor. Se pare că musai să ai o mică boală
mintală ca să–ți poţi sluji talentul cu toate mijloacele. Mereu m-am temut că
aşa stau lucrurile.
Aseară, o discuţie mai
interesantă, cu altă „originală” de pe vremea studenţiei, Ketzy. Reiese că e la
ecologişti, a organizat nişte conferinţe, una la sala Dalles, cu Marcian Bleahu
– despre care auzisem că a colaborat cu secu. A făcut anunţuri, a dat emailuri,
iar în sală au fost 4 persoane. Să crape de ruşine şi de ciudă. Însă MB, la cei
83 de ani ai lui, s-a aşezat pe scaun şi timp de 2 ore le-a arătat diapozitive cu
rezervaţii naturale de pe glob. Ea n-ar fi rezistat la un asemenea afront. Îi
amintesc că la altă conferinţă a lor, la Centrul ceh, am participat şi eu şi a
ieşit foarte bine. Erau alte vremuri, zice, tot de tranziţie, însă pe atunci
lumea încă se mai iluziona, se mai interesa. N-o întreb de ce nu ne-a trimis invitația. Şi
nu-i mai spun că la ultimele mele 5-6 lansări, deşi am invitat-o de fiecare
dată, nu a venit; că în principiu nu le poţi pretinde altora ceea ce tu însuţi
nu practici. Mă întreabă totuşi de cărţi, îi spun şi promite să scotocească la
Dalles.
Va urma
Ion Lazu - Fotografii de toamnă
Ion Lazu - Fotografii de toamnă
 |
| Adăugaţi o legendă |
 |
| Adăugaţi o legendă |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu