Scriitorul zilei: Cornel Moraru, n. 24 oct. 1943
Vâlcean din comuna Pietrarii de Sus, a făcut liceul Al. Lahovary din Rm. Vâlcea, apoi Filologia Universităţii din Bucureşti, 1961-1966, urmând şi Filosofia la fără frecvenţă, 1968-1974. Profesor la Făgăraş, devine redactor la revista Vatra, în 1979, apoi redactorul şef al acestei reviste. A făcut o carieră universitară, la Braşov şi la Tg. Mureş. A debutat cu cronică literară, în 1972, în Vatra.
Cărţile sale sunt culegeri de cronici literare privindu-i pe scriitorii contemporani, trataţi cu destulă obiectivitate, fără diagnostice tranşante, fără prefeninţă pentru o direcţie anume în mişcarea literară a vremii. A editat şi câteva monografii, insistând asupra operei filosofice a lui Lucian Blaga, subiectul tezei sale de doctorat. A colaborat cu articole la Dicţionarele Zaciu.
Cărţi publicate:Semnele realului. Secţionări critice convergente, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1982; Textul şi realitatea, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1984; Obsesia credibilităţii – prozatori, critici şi eseişti contemporani, Ed. Didactică şi Pedagogică, colec. “Akademos”, Bucureşti, 1996; Constantin Noica – monografie, Ed. “Aula”, Braşov, 2000; Titu Maiorescu - monografie, Ed. “Aula”, Braşov, 2003; Lucian Blaga – monografie, Ed. “Aula”, Braşov, 2004; Lucian Blaga. Convergenţe între poet şi filosof, Editura Ardealul, Tg. Mureş, 2005.
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Cornel_Moraru
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cornel_Moraru
Alţi scriitori:
Andrei Mureşanu, m. 1863
Veronica Porumbacu, n. 1921
Darie Magheru, n. 25 oct. 1923 - m. 25 oct. 1983
Poezia zilei: Darie Magheru
Pastel cu pietrari
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2008
Pastel cu pietrari
stă muntele-n amurg ca un cioban,
încremenit în vreme şi în piatră.
încep să iasă stele la păscut.
zăvozii lunii de pe steiuri latră...
la cină, lângă foc, pietrarii spun
de un flăcău subţire şi înalt,
că stânca îl momi ca o muiere,
strivindu-l între coapse de bazalt.
când spre-alte vremi îi mână-arar un gând,
şi sus pe stei zăvozii bat la lună,
pietrarii-n ochi au parcă dinamită,
şi pumnu-atunci parcă ciocan s-adună...
că fu orândă când sleiţi trudeau
doar pentru-o ceapă şi un coltuc uscat.
stăpân pe stânci era atunci un grof...
în ochi mocniri de exploziv se zbat!
şi oamenii aceştia, care-n palmă
frământă muntele ca-un aluat,
vorbesc de viaţă şi a scârbă scuipă...
zăvozi la lună, de pe steiuri bat...
stă lângă foc pietrarul. stele ies
să pască 'nalt păşuni de căi lactee.
el mângâie, cu mâini de-ndrăgostit,
bazaltul cald, ca şoldul de femeie.
1953, Arad
încremenit în vreme şi în piatră.
încep să iasă stele la păscut.
zăvozii lunii de pe steiuri latră...
la cină, lângă foc, pietrarii spun
de un flăcău subţire şi înalt,
că stânca îl momi ca o muiere,
strivindu-l între coapse de bazalt.
când spre-alte vremi îi mână-arar un gând,
şi sus pe stei zăvozii bat la lună,
pietrarii-n ochi au parcă dinamită,
şi pumnu-atunci parcă ciocan s-adună...
că fu orândă când sleiţi trudeau
doar pentru-o ceapă şi un coltuc uscat.
stăpân pe stânci era atunci un grof...
în ochi mocniri de exploziv se zbat!
şi oamenii aceştia, care-n palmă
frământă muntele ca-un aluat,
vorbesc de viaţă şi a scârbă scuipă...
zăvozi la lună, de pe steiuri bat...
stă lângă foc pietrarul. stele ies
să pască 'nalt păşuni de căi lactee.
el mângâie, cu mâini de-ndrăgostit,
bazaltul cald, ca şoldul de femeie.
1953, Arad
6
01. 08. Ieri telefon de la G. Istrate, vorbeşte cu Lidia.
Mi-e teamă că IM este iar în derivă, omul care nu face faţă nici bucuriei, cum
nu face faţă nici durerii, supărării, nerealizării. Fac plicul cu cărţile
pentru V.I. Buciu din Craiova.
8
ian. 08, marţi. Ies în oraş şi trec pe la ASB să las cărţi,
merg în Romană şi printez proiectul Memorialul scriitorilor încarcerați, merg
spre USR şi pe drum îl ajung din urmă pe Radu Cârneci, ne oprim la chioşc, în
inventar, las doamnelor o floare, mă salut cu Rodian Drăgoi şi N. Sineşti; când
NS mă întreabă dacă am venit cu vreo cerere, îi spun că niciodată nu am cerut
ceva Uniunii şi că niciodată nu am trăit din scris. Aflu că el însuşi a fost
strungar în oţeluri speciale. Am fost la cenaclul lui G. Călinescu? Nu,
pe-atunci nu combăteam pe câmpiile literaturii. Zicea G. C. despre poezia lui
NS: Mie îmi ies aşa de greu metaforele, pe când acestui ciocănar...; Ce să-i fi
spus? G.C, un oportunist, ca-ntotdeauna. Se dădea bine pe lângă clasa
muncitoare, dar ticălos până la capăt, nu se abţinea să-l facă ciocănar! Ca să
nu mai vorbim de faptul în sine că a-l întrece în poezie pe un poet „făcut”
precum G.C. nici măcar nu era cine ştie ce performanţă! N.S. îmi spusese că
scriitorii sunt săraci, trebuiesc deci ajutaţi, asistaţi. Îi spun: sunt săraci
pentru că sunt beţivi, şi nişte neisprăviţi, care se complexează în faţa unei
clanţe defecte. Uită-te la ăştia, sunt pensionari ca şi mine, însă ei beau tot,
mai şi cerşesc tot ca să bea. Tapează pe oricine le iese în cale... Nu sunt
sigur că nu m-a crezut un ins cu inima de piatră...
Urc la Uniune şi
nefiind Dna Adriana, pe hol atmosferă dezolantă, gen azil de nebuni: G.
Chirilă, prăbuşit în scaun, sugând dintr-o sticloanţă, duhnind trăsnitor, apoi
G.G. care cere 1 leu cu nonşalanţă, dar urcă şi N.Sineşti. Nevoit să rămân,
căci A.S se întorcea. Care declară că nu dă mâna cu nimeni din motive de gripă.
Se bulucesc cei 3-4, îi aştept, ca să predau Proiectul; îi şi spun în mare ce
cuprinde şi dna Stoica exclamă: Am să-l
pun primul, deasupra celorlalte! Revin la Chioşc, cu gând să-i dau lui Radu Cârneci
cărţile noastre, dar plecase... Mă întorc la Bibl. Academiei, dar e prea
târziu, nu mai e cine să-mi vizeze permisul. Mâine dimineaţă! Poate mai simplu
aş rezolva direct la redacţia Memoria.
Şi să-i dau listele aduse la zi lui Al. Istrate. Mă uitasem la soclul vacant de
la MLR, dar există unul şi la Uniune.
(din Câștigul și Pierderea, în manuscris)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu