miercuri, 28 octombrie 2015



Lidia Lazu, Recital Bacovia:

acorduri, arpegii, armonii...:




Scriitorul zilei: Andrei Ciurunga 28 octambrie: Andrei Ciurunga,  n. 28 oct. 1920 - d. 2004

       
       
Dintr-o fanilie de colonişti germani, fiu de învăţător, s-a născut la Cahul, unde a făcut şcoala primară, apoi a urmat liceul din Bolgrad, cu bacalaureat în  1939, după care a fost pedagog la diferite şcoli din Basarabia şi redactor la reviste din aceeaşi regiune. Debutase în revista liceului din Cahul, iar primul volum i-a apărut în 1936, Melancolie. După război s-a stabilit la Brăila, ca redactor la reviste locale, până se mută la revista Flacăra din Bucureşti. A fost arestat pentru motive politice în două rânduri, mai întâi între 1950-1954, (pentru volumele de poeme apărute în 1944 şi 1947), când a suferit la Canal, apoi din nou între 1958 şi 1964, de data asta pătimind la Balta Brăilei şi Jilava. În perioada detenţiei a compus numeroase poezii în formă folcorică, pentru că erau mai lesne de memorat şi de transmis în lumea deţinuţilor. Începuse cu poezii de mare simplitate a expresiei, nesofisticate, impresionând prin sinceritate şi dramatism; după detenţie poezia sa a câştigat în profunzimea mesajului. A scris şi poezii pentru cei mici, dar şi memorialistică de lagăr.

Opera literarăMelancolie, 1936;  În zodia cumpenei, Bolgrad, 1939;  Poemele dezrobirii, Chişinău, 1943;  Cântece de dor şi de război, Chişinău, 1944; Poeme de dincoace, Brăila, 1947;  Decastihuri, Bucureşti, 1968;  Vinovat pentru aceste cuvinte, Bucureşti, 1972;  Argumente împotriva nopţii, Bucureşti, 1976;  Micul meu atlas, Bucureşti, 1976;  Echivalenţe, Bucureşti, 1978;  Imn pentru flacăra fără sfârşit, Bucureşti, 1982;  Gestul împăcării, Bucureşti, 1983;  Toată ţara-i şcoala mea, Bucureşti, 1989;  Memorii optimiste. Evocări şi versuri din închisori, Bucureşti, 1992;  Poemele cumplitului canal, Bucureşti, 1992;  Lacrimi pentru Basarabia, Bucureşti, 1995;  Ceasuri fără minutarePoeme din închisoare, Bucureşti, 1996;  N-aveţi un surâs în plus?, Iaşi, 1996;  Poeme cu umbre de gratii, Bucureşti, 1996;  Versuri pentru Ina, Bucureşti, 1996.

Citeşte mai mult: www.crispedia.ro/Andrei_Ciurunga

Poezia zilei, Andrei Ciurunga

Desprimăvărare

Când vom ieşi din beznă şi ruină
şi raze tari în ochi ne vor izbi,
îi vom închide poate — şi vom fi
desfiguraţi de prea multă lumină.

Vom trece pragul spre surata viaţă
împovăraţi, necunoscuţi, livizi,
cu amintirea roasă de omizi,
cu bucuria vânătă de ceaţă.

Dar cum a lumii dreaptă socoteală
ne vor fi şters-o anii cei păgâni,
ca s-o cunoaştem iar, deşi bătrâni,
vom merge cu plăcuţele la şcoală.

Pe drumul fără mame călăuze
ne vom ruga de-un  ghiocel curat
să ne înveţe zâmbetul uitat
şi să ni-l scrie fără greş pe buze.

În inimi când s-or sparge trandafirii
vom zăbovi privind la porumbei
şi-i vom  citi acolo, printre ei,
abecedarul proaspăt al iubirii.

Din înfrăţirea şoimului cu zarea
vom şti să bem paharul de azur
iar limpezimea cântecului pur
ne-o va turna în glas privighetoarea.


Aşteptare

Iubito, astă seară te aştept
cu stelele pe cer îmbobocite
şi ca să poţi intra pe nesimţite,
deschid fereastra care dă în piept.

Să nu te temi că sârma dimprejur
Va sfâşia în ghimpi mătasea rochii.
Tu treci hotarul dincolo de ochii
Înveninaţi ai paznicului sur.

Aşa cum ştiu că poţi veni acum
Eşti o lumină numai, o părere,
Întruchipată toată din tăcere
Când pleacă magii somnului la drum.

Am văruit pereţii cu argint,
În aer simt aripi de libelulă
Şi-acum presar goaroafe prin celulă
Cu bucuria crudă că te mint.

Aşează-te uşor şi nu-ncerca
Să rupi cu şoapta armonia sfântă.
Claviatura sufletului cântă
Când o atingi cu-apropierea ta.

Dar zorii bat în gene. Mă deştept,
Acelaşi gol din adâncime suie
Şi ca să pot ascunde tot ce nu e,
Închid fereastra care dă în piept.

Din antologia: “Aceşti mari poeţi mici”, alcătuită de Mihai Rădulescu


Alţi scriitori:
M. N. Rusu, n. 1938
Ion Mărgineanu, n. 1939
Peter Neagoe, m. 1960
Petre Solomon, m. 1991
Mihail Sorbul, n. 1885




Ion Lazu - O pagină de Jurnal 2008












13 ian. 08, duminică. La sala Euterpe, pentru Eminescu 158 ani de la naştere. Ilinca, Val. Râpeanu, George Motoi şi Lucia Mureşan, iar din sală Doru Popovici. Două soliste de la Operă, cu lieduri. Vin soţii Iordan, soţii Moscu, Greta, Mariana P. și Cati, Andana, Claudia Ilie. În sală Ion Brad şi Neagu Udroiu, care ne invită joi la o lasare de-a lui despre Finlanda. Actorii se întrec pe ei înşişi, două scrisori inedite, foarte amare, vădind chinul celor doi iubiţi. Dau cele două cărţi Ilincăi, iar fam. Moscu împrumut Ruptura. Plănuim cu cei doi o ieşire la Predeal-Clăbucet, restaurantul Fulg de nea.

De câteva zile o chiciură cum nu se poate mai decorativă.  S-a vorbit iar despre Eminescu interzis, croşetat, despre detractorii săi. Oricum, ciudat că n-a scris despre războiul de independenţă, decât la sfârşit articolul Dorobanţii, pe care îi descrie reveniţi în Bucureşti, dezechipaţi, rufoşi, mai rău ca prizonierii turci. Zice V. Râpeanu: Alţii s-au îmbogăţit atunci, ca şi în primul război mondial, ca şi în al doilea... În fapt, e greu să alegi între oameni de valoare de pe baricade vrăjmaşe, între Doru Popovici, care a lăudat această ţară şi pe vremea comuniştilor, şi între HRP, care o denigrează acum. E blestemul nostru să ne denigrăm marile valori, pe Eminescu, Iorga, Brâncuşi, Enescu...
Va urma


Ion Lazu - M-am întâlnit cu Toamna la... 

Sinaia, II










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu