consemnări, poezii, eseuri

Poezii din Basarabia:

Grigore Chiper - Asul din mânecă

Lucrurile de care te atingi tu
sunt calde poate fierbinți
lucrurile de care mă ating eu
sunt reci poate înghețate
Tu privești dincolo de mâine
eu nu văd dincoace de azi
Casa în care înnoptez nu are ferestre
casa la care te uiți are ușă
pentru mine anotimpul e toamna ploioasă
și drumul e linia frântă de terminus
pentru tine anotimpul e
primăvara înstelată
și frumusețea și tinerețea îți sunt asul din mânecă
terenul pe care pășești
e sclipitor
Mânerul de care mă cramponez
e lunecos

(preluare din revista Hyperion, 7,8,9/ 2015)

Călina Trifan- Vânt prielnic

La hotarul anilor
oriunde lângă morminte
începi să te simți
ca la rudele cele mai apropiate
care te-așteaptă
cu brațele deschise
la orice oră din zi
sau din noapte
nu te întreabă nimeni
ce vânt te-a adus...

Vitalie Răileanu - ***

În acest remun de aer
singurătatea mea are un loc aparte
pânza spațiului, transparentă
developându-mi chipul
aici nu exiști nici tu
doar marea
și lipsa lipsei
adorația statică a sinelui
este singura stare
fără șanse de recuperare
eu am ucis în mine amintirile
am întins capcane viitorului meu

și totul a dispărut
lăsându-mă singur
stăpân peste acest remun de aer
în care însumi
nu mai sunt vânatul
ci doar uitatul
întreg
rezist în această derivă
deghizat în dorințe
într-o pândă febrilă
cu dinții încleștați
cu ochii închiși
alung cuvintele lascive
lăsând să-mi cadă perla salină
din ochiul stâng
ca o lamentare de sevă nubilă...
în acest remun de aer
am descoperit dialectica singurătății

(Preluări din revista Sud-Est, 3/2015)

Scriitorul zilei: George Astaloș, n. 4 oct. 1933 - d. 24 aprilie 2014

Dintr-o familie de germani stabiliţi în zona Vatra Dornei, s-a născut în Bucureşti, cartierul Hala Traian, a absolvit Şcoala militară de Topografie-Geodezie, 1953. Demisionează din armată, în 1964, cu gradul de căpitan, spre a se dedica exclusiv literaturii. Un fervent al boemei bucureştene din anii 50-60, a început prin a-şi face o faimă orală. Debutase într-o revistă şcolară, 1948, dar debutează la modul semnificativ cu piesa Vin soldaţii, stagiunea 1968-1969, la teatrul studenţesc Casandra, punere în scenă favorizată de invazia sovieticilor în Cehoslovacia. Premiul USR pentru volumul Vin soldaţii şi alte piese, 1970. La un congres PEN-club din Slovacia, 1972, Pierre Emanuele de la Academia Franceză îi oferă o bursă la Paris, unde se stabileşte definitiv. În 1976, obţine cetăţenia franceză, fără a renunţa la cea română. Poezia sa a fost publicată în aproape 20 de ţări din toată lumea. Multe versiuni bilingve. Piesele de teatru i-au fost reprezentate în Europa, USA, Canada. Redactor-şef al revistei Nouvelle Europe, din 1972; din 1989 cetăţean de onoare, Rocamadour, Franţa, apoi Cavaler al Ordinului Artei şi Literelor din Franţa. Propus în 2011 pentru Premiul Nobel. Autor a cca 200 articole şi studii despre artă, iniţiator al "teatrului floral-spaţial" şi al Teatrului-revolver. Textele sale dramatice au fost jucate integral la Televiziunea română, evident, după 1990. Memorialist, antologator, traducător de poezie în şi din franceză.

Opera literară: Şodron, 1970; Vin soldaţii şi alte piese, 1970; Trei piese într-un act, 1970; La lingua del canarino, 1974, ediţia a 2-a, 1984; Bordel a merde, 1975; Pluridimensionalitatea teatrului, 1976; Theatre as a referential art, 1976; Aqua mater, 1984; Symetries, 1986; Poeme retorice, 1991; Simetrii, 1991; Contestatory visions, 1991, Robespierre, 1991; Magma, 1992; Musique de paroles, 1993, Une priere de trop, 1995; Mirosul banilor, 1995; Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i la Paris, 1996; Ecuaţia tăcerii, 1996; Ethique et Estethique, antologie, de poezie românească, 1996; Poeme/Poemes, 1997; Politikon, 1997; Chants de Revolte, traducerea poemelor de Leo Ferre, 1997; Utopii, eseuri, 1997; Parcurs, antologie de autor,1997

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Astalo%C8%99

http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=26426

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/boemi-in-singapore-i-2965221/

http://www.youtube.com/watch?v=lYmeXT7LcXM

http://www.independent-al.ro/eveniment/george-astalos-cavaler-al-ordinului--artelor--si-literelor-in-franta.html

http://convorbiri-literare.dntis.ro/LIVESCUoct11.htm

Poezia zilei, George Astaloş

peşti nupţiali

din Aqua mater (1984)

miriadele de peşti nupţiali

care inundau apele

de cântec şi de adoraţii liturgice

erai tu

atrăgându-mă necontenit

în torentul ameţitor

al perpetuării

privirea ta

complice ingenuu

îmi îmblânzea înotul

într-un sublim efort

de transparenţă

neştiutor de iubire

şi încă departe

mă îndreptam cu sfială

spre un spaţiu de joc

voluptuos de vârtejuri

hipocampi fabuloşi

înhămaţi la mici care de luptă

visau bătălii uriaşe

se vorbea despre iniţiere

şi drespre o grandioasă sărbătoare

a trupului

fulgere subţiri

îmi săgetau carnea

cuprinsă de o dulce nesiguranţă

şi mă apropiam nerăbdător

de triunghiul tău

cu peşti incandescenţi

însemn armorial şi fântână

a unui pântec răscolit demonic

de copleşitoarea violenţă .

peluze de solzi

din Aqua mater (1984)

apariţie surprinzătoare

de solstiţiu

nici răsărit sângeriu

nici apus tremurând

doar un lanţ de vectori

de mărimi cardinale

izbucnind într-un câmp

de revoltă

nici melci nisipoşi

nici cochilii deschise

doar pântec promis

răscolit de dorinţe

ezitând între flux şi reflux

aici

în mai mult ca eternul acvatic

te aştept răstignit

pe imense

peluze de solzi.

Ion Lazu: Poezia însă

Lui George Astaloş

Aşa cum nu poţi muta pe cer norul

Uşorul

Decât intrând în casă, trăgând storul

Aşa cum nu poţi schimba direcţia vântului

Decât rotindu-te cu ochii închişi

Aşa cum nu poţi face din noapte zi

Decât turnând catran

La rădăcina Timpului

Aşa cum nu poţi face din viaţa ta

Măcar un rând coerent –

Poţi însă muta muntele

Poţi întoarce râul din cale

Poţi smulge copacul şi să

Pleci cu el la spinare.

10 iulie 1984

Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale

15 aprilie 2007. (...). Vizită la Gigi Astaloş. (Ca să aflu de la un om plecat din ţară de 4 decenii despre scriitori ai anilor 50-60, uitaţi de noi, cei de-aici...). Urcăm la etajul V al Blocului Spicu, de lângă Cişmigiu. Posesor al arhivei Apostu, în apartament numeroase desene de-ale lui Apostu. Ne arată vreo 9 cărţi copertate, există o editură creată special ca să-i publice operele. Dă drumul fluxului verbal de neoprit. Povesteşte despre viaţa lui ca ofiţer de geodezie. Domni, fotolii, nu mergea la demonstraţii, nici la învăţământ politic. Scria poveşti despre marii ofiţeri de dinainte. Prieten cu Teodor Pâcă. Scrie fabula tigrului bătrân. Era un evreu ungur ilegalist, ieşit la pensie, avea 4200 lei, pe vremea când un salariu obişnuit era 350 lei. Primea pe poeţi. Deschidea sertarul, îţi lua foaia, îţi dădea suta. Cu o sută trăiai regeşte o săptâmînă. Dar de unde! Se întâlneau la Singapore. Îi tocau într-o singură noapte. Odată iese Pâcă pe la 2 noaptea de la Singapore, în spatele lui unul beat care îl tot înjura. Mama voastră, cu poeziile voastre împuţite! S-a oprit Pâcă, i-a dat ăluia o singură palmă, fusese campion de box, ăla din cădere se trezeşte că e ofiţer de securitate. Articolul 234: huliganism, judecat în 24 de ore, condamnat la 4 ani detenţie, a făcut doar 2 ani şi jumătate. Fapt este că Th. Pâcă condusese demonstraţia a zece mii de studenţi pe stadionul din Sibiu, când cu Abdicarea regelui Mihai. Organele îl tot căutau pe lider, abia după 2-3 ani l-au detectat, după fotografii, îşi lăsase barbă. Pâcă, cu patru ani mai mare, părea matur, putea trece drept tatăl lui Gigi. Gigi, mereu campion la rugbi, la clubul PTT, apoi a plecat de-acolo. Pâcă avea un frate mai mare, acela era om ca toată lumea. Născut la Ploieşti, familie de ceferist, cu regim ca de armată, deci l-au mutat la Sibiu. Andrei Blaier nu este evreu ci neamţ, fuseseră colegi de liceu, însă Andrei era extrem de deştept faţă de toţi ceilalţi. Părinţii lui au fost deportaţi în Dombas, împreună cu ai lui Gigi, ca fiind etnici germani. Despre ura pe care a constatat-o împotriva bucureştenilor în orice colectivitate, aceeaşi animozitate a văzut-o la Paris, la Londra.

Tot Gigi povesteşte că s-a întâlnit cu Octavian Sava, care pe atunci lucra la noua televiziune, au convenit o colaborare, dar să-i aducă un material. Gigi scrie de mână 18 pagini, se prezintă chiar a doua zi şi fapt e că a urmat o colaborare întinsă pe patru ani. Spune despre Octavian P., pe care l-a cunoscut pe când răspundea de televiziune: O fiară! Au vrut să facă un spectacol di granda, a venit P. şi nimic nu-i plăcea, baletistelor li se vedeau picioarele... Un politruc sinistru, considerat ca atare de toţi, pe-atunci. Iar acum îl auzi: Nu mai cred în democraţie, în libertate, în capitalism. Deci tot comunist, tot pentru dictatura celor duri... La urmă îi spun: Am o listă cu 120 scriitori care ar merita plăci memoriale, din care or să rămână vreo 20. Şi îmi confirmă câteva adrese. Lucrează de pe la 5 dimineaţa, are destul timp şi de scris şi de vorbit cu mine. Stă trei luni aici, apoi alte trei luni la Paris, din nou aici şi tot aşa. L-a editat pe Ahoe şi pe Pâcă cu sonete, cu balade. A editat o antologie a poeziei româneşti contemporane, traduse de el în franceză, 62 de poeţi, (printre care şi vizitatorii lui de astăzi); a îngrijit şi editat o antologie a poeziei basarabene (eu figurez şi acolo), alta a poeziei bucovinene. Da, Ahoe a stat şi pe Polonă. La el erau atâtea ploşniţe! Fraţi de cruce cu Ahoe şi Pâcă. Dar apelau la telefonul lui, la rangul de căpitan când aveau probleme cu miliţia. Gigi avea mulţi veri, tatăl lui avusese mulţi fraţi şi fiecare cu destui copii. El s-a născut în Hala Traian, ca şi mama şi bunica lui. Fratele Helenei, soţia sa, prezentă la întrevederea noastră, absolvent al Scolii Superioare pentru Administraţie de la Paris, a fost guvernator în Volta de Sus. Apoi, rechemat, îi era la îndemână să administreze câteva arondismente. Într-un colectiv de studii privind relaţiile economice cu Rusia...

Alţi scriitori:

Ion Vartic, n. 1944

Aurel Leon, m. 1996

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2007