consemnări, poezii, eseuri

Poezie din Basarabia: Silvia Caloianu, n. 3 iulie 1960

Nimic despre dragoste

acum aş putea spune că dragostea e o tarantulă din plantaţiile de banane
de prin australia sau america de sud aşa ceva
un periculos animal de companie un câine imprevizibil
o iguana
dragonul mic şi înşelător
mai mult sau mai puţin ridicol
care te muşcă şi te urmează din cameră în cameră
umil
cu ochii blânzi
aşteptând să îi funcţioneze veninul

acum aş putea spune că vreau să dau foc memoriei
dar mă uit la o poză cu tine
îţi pun degetul pe buze
începe filmul
şi simt murind
întâi şi întâi
prenatal
toate cuvintele nedemne din lume

26.01.14

Există

eu ştiu că există cineva deosebit
care visa în copilărie să devină astronom
să denumească o galaxie
o stea
cel puţin
cu numele meu

nu pot adormi
nu pot adormi
eu ştiu că ne vom regăsi cândva dar până atunci
în fereastra mea dezorientată şi plictisită
noaptea adună toată lumina din univers
într-un buchet exaltant
convingător

Obsesii de cititoare

odată am ascuns cărţile sale pe cel mai de jos raft
şi cât mai după alte cărţi
dar în loc să îl uit
m-am trezit înspre dimineaţă îmbrăţişând lemnul podelei

atunci m-am urcat pe un scaun şi cu mâinile tremurânde
cu ochii semiînchişi
am ascuns cărţile sale pe ultimul raft
sus-sus

de atunci mă trezesc uneori zburând
uneori lângă el
uneori povestind

uneori zâmbindu-i mai vreau
un
auto-
graf

Cântec în stația Zoo

mă aştepta vizavi de un mall despre care a zis că are pereţii verzi
mie mi-au părut galbeni aveam şi argumente
noroc de metrou
şi de haina sa fluturând à la superman
şi de privirea aceea a sa despre care iar nu ştiam nimic
a câta oară
şi de primăvara aceea cu pomi de crăciun şi neoane cu reni
şi de
nu mai contează
dar mi-a plăcut la culme cum a zis verzi ca un fagure

în mine parcă se făcea pop-corn
îmi venea să îi sar în braţe şi să rămân acolo tot filmul
spun doar atât
a fost mai frumos
aşa ceva rămâne fixat în memorie ca un poster
şi pentru dincolo

cântam în gând bună seara berlinul meu
alb-negru color sau în sepia
niciodată adio

şi luna se legăna pe cer ca un metronom

Scriitorul zilei: Matei Gavril, n. 3 oct. 1943 - d. 22 mai 2008

http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/Poze/carti/matei gavril.jpg

Ardelean din apropiere de Cluj, satul Cioanca-Săliştea Nouă, dintr-o familie cu încă 4 copii, toate fete (tatăl închis pentru vina de a se fi opus colectivizării), viitorul poet şi romancier a făcut liceul la Cluj, bacalaureat 1962, apoi Filologia la Bucureşti, devenind redactor la Luceafărul, după 1989, redactor la Viitorul românesc şi apoi la Editura Academiei. A debutat cu versuri în Tribuna, 1962, încă elev fiind, deci a iscălit cu numele de la catalog - asemenea lui D. M. Ion, a lui Tudor Octavian şi mai sunt alte cazuri...), iar în volum, cu Un copil loveşte cerul, 1968, după care a făcut oarecare vâlvă cu îndrăznelile erotice din Glorie, cuminţindu-se în volumul Pur şi următoarele. A dat şi un roman autobiografic, Împărăţia şi un altul, la limita cu patologicul, Noaptea definitivă, 1978, prelucrarea manuscrisului unei exhibiţioniste fără har. Sedus în adolescenţă de marii poeţi germani Goethe, Novalis, Holderlin, nu a reuşit să-i urmeze decât în prea mică măsură, Convieţuirea cu poeta Angela Marinescu, dificilă, cum e de înţeles, îl va fi deturnat şi ea de la o evoluţie lipsită de ezitări. Recăsătorit, viaţa nu i-a devenit mai simplă. "Am ridicat case pentru copiii altora!" va exclama poetul, excedat de contrarietăţile vieţii. Prietenia cu poeţii ardeleni Gh. Pituţ, Ioan Alexandru, Vasile Speranţia şi cu alţii nu s-a dovedit nici ea stimulativă. S-a stins în grabă, însă în chinuri groaznice, victima unei forme ciudate de cancer al sângelui.

Opera literară: Un copil loveşte cerul, 1968; Glorie (1969), Pur (1971); Împărăţia (1972), Între floare şi fruct (1974), Noaptea definitivă (1978), Patria libertăţii (1979), Steaua nebunului (1982), Poveşti auzite de la bunicul meu (1983), Un spaţiu mai curat (1991), Pur şi alte poezii & alte referinţe critice (2001), Omnia 60 – Inedit 1 (2003).

Citeşte mai mult: INTERESANT, despre Matei Gavril scriu poeta Angela Marinescu, prima soţie şi Alexandru Matei, fiul celor doi, critic literar: http://www.romlit.ro/matei_gavril_3_octombrie_1943_-_22_mai_2008

http://www.observatorcultural.ro/Sectiune-transversala-printr-un-scriitor-si-tata*articleID_20164-articles_details.html

http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii_membrii_526_GAVRIL-Matei.html

Poezia zilei, Matei Gavril, (inedit)

Bătrîneţea

A venit bătrîneţea la mine cu daruri

Mi-a adus un cuţit

Şi două aparate de măsurat

Tensiunea şi glicemia.

Bine, i-am mulţumit.

Funcţiunile organismului meu

Lasă mult de dorit.

Mă aşteaptă zile din ce în ce mai grele

Iar marile cîştiguri s-au risipit

Cu come şi infarcturi

La ce bun instrumentele tale?

Mai bine lăsai moartea să mă fi întîlnit

Aparatele sînt doar îngeri

Mesageri ai morţii.

Ea se prefigurează în cuţit.

Prinţesa mea cu haine negre

Doar aparent mă mai doreşti

Căci gesturile ţi-s integre

Şi-n loc de degete ai cleşti

Simţirile-ţi nevertebrate

Nu te mai poartă-nspre alcov

Să te cuprind pe după spate

Şi să-ţi desfac fularul mov

Vulcanii inimilor noastre

S-au potolit şi s-au zbîrcit

Pielea întinsă de pe coaste

Iar sînii tăi s-au veştejit.

Nici instrumentul meu etern

Ce sufletul ţi-l transgresa

Văzîndu-ţi oful de sub stern

Nu pare-a te interesa

Prinţesa mea cu haine negre

Şi cu gîndirile integre

Pe care o am mult avut

Şi-acum mă are ea drept scut

La bătrîneţe, haine grele

Nu mai poţi scăpa de ele.

02.01.08

Ion Lazu: Scene din viaţa literară, ed. Ideea europeană, 2007

24 ianuarie 1980: Unirea. Zi de iarnă, cu zăpadă prin locurile neumblate, cu gheaţă şi bălţi pe trotuare şi pe carosabil. Cînd am plecat de la slujbă, în aer era ceva aducînd a desprimăvărare. La restaurantul scriitorilor, destule mese neocupate, m-am plasat deci în colţul cel mai ferit, din stînga intrării. Tocmai spre galantar, în penumbră şi în proximitatea clondirelor, Florin Pucă, iscusitul grafician; ne salutăm protocolar. C. Leu la masa de alături, cu o jună, el mîncîndu-şi friptura, ea cu un pahar de bere în faţă; la un moment dat o aud explicîndu-i lui Aurel Martin, de la masa alăturată: Azi împlinesc 28 de ani! M-am gîndit că e totuşi trist să vii aici de ziua ta. În colţul opus, Constantin Georgescu ot Snagov, cu nişte necunoscuţi mai tinerei. (...)

La masa mea vine Matei G., a mîncat acasă, îşi ia o sticlă de apă minerală, mi se plînge de o ciudată durere în spate, cu febră. Baţi la maşină? îl întreb. Bate 7-8 ore pe zi, după ce mai întîi a scris de mînă. Păi de aici vine durerea, îi spun, am simţit-o pe propria piele. Ca să nu rămînă dator în legătură cu ce-i spusesem data trecută, mi se plînge că are o carte pentru copii la Ghede, care i-a scos două povestiri. Să nu cred cumva că redactorii nu sunt luxaţi, chiar de colegii lor, cînd le e lumea mai dragă…(...)

Intră Valentin F.M. şi se duce la masa lui Florin Gabrea, îmi dau seama că primeşte un autograf pe cartea abia apărută. Matei G. spune că a citit azi-noapte cartea lui Gabrea şi e foarte bună, modernă, vreo patru cinci povestiri impecabile. Valeriu Pantazi crede că Hanimore a fost excelentă, eu confirm; la un moment dat I.S.M. mă întreabă, grijuliu: Dar matale ce ai? Parcă nu eşti aici, parcă eşti dus undeva cu gîndul... (de parcă am fi vreunul aici şi prezent..., dar vezi, moldoveanul sincer…)(...)

Venind vorba de Germania, Matei G, povesteşte ce greu a dus-o la Freiburg, mic oraş medieval. (Nici Arghezi n-a dus-o mai bine!, îl consolez eu). Colegii de studii îi dădeau un pahar de bere şi atît. Odată, enervat, a plătit Matei toată consumaţia şi nemţii s-au mirat foarte. O duc mult mai bine, dar sunt strînşi la pungă, calculaţi, meschini. Eu: Păi din ce să vină bunăstarea? Din risipă? Nu, ci din cumpătare, probabil şi din multă muncă, temeinic făcută…

2 februarie 1980: (...) Fl. Gabrea dă cuiva de la o masă vecină revista cu cronica. Despre jurnalul meu de călătorie în Luxemburg, o pagină întreagă, nimeni nu suflă un cuvînt. Nici Fănuş, care se învecinează cu articolul meu; brăileanul colindă printre mese, bălmăjind-înjurînd, căci are şi de data asta limba înţepenită: unele silabe izbucnesc, altele, multe, sunt înghiţite fără păs; părul rărit, dar lung, îi vine în ochi. Pare să fi slăbit un pic, de unde fusese chiar un colos; face gesturi dezordonate cu mîna pe deasupra capului. Îi toarnă vin lui R.V. de la masa vecină, dar nu s-ar zice că supărarea dintre ei s-a stins de tot. Se luase şi de Alboiu, acesta însă se ambiţionează, nu retractează nimic, nu se lasă intimidat. F.N. pleacă şi vine şi iar pleacă şi trebuie să înţelegi că articolul lui G. Alboiu l-a deranjat foarte tare. Acum Fănuş se ia în gură cu Shapira, care nici el nu se lasă… Şi, pe neaşteptate, cele două doamne cu care fusese la masă, reuşesc să-l ia acasă.

Ultimul sosit pare a fi Matei G., se opreşte direct la galantar, dar nu-l mai pot servi decît cu băutură. Se aşază cu sticla lui de vin, singur la o masă, pegătit de cursă lungă. Cine ştie, poate e după cele şapte-opt ore de bătut la maşină… De aceea tot spun: Pe scriitor nimeni nu-l vede cînd îşi dă duhul pe coala de hîrtie, lumea îl judecă pe scriitor doar după prestaţia din momentele de relaxare…

15 februarie 1984, ziua Lidiei: (...) De aseară îi lăsasem pe masă Călătorii în Italia de Hypolite Taine şi un breloc de calcedonie. Azi – vreme însorită, deşi cam geroasă. I-am adus florile ei: frezii şi o garoafă albă lui Prinţişorul, unele tîrguieli şi cîteva veşti bune: A.D.M. a selectat 6 poezii de-ale chilianului Morales, M. Ungheanu a reţinut cronica lui Matei Gavril la Rămăşagul, iar la ieşirea din Casa Scînteii îl văd pe Liviu Călin care îmi spune că a luat de la Herivan cronica şi a trimis-o la Convorbiri literare din Iaşi, unde va apărea în curînd. ADM m-a sfătuit să public un volum bilingv Morales, poetul i-a plăcut foarte mult.

Alţi scriitori:

T. Burada, n. 1839

Ioan Groşan. N. 1954

Gabriela Hurezean, n. 1952

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2007

28 novv. 2007, continuare: Jan Andreiţă apare Joi, intră în vorbă cu Breban despre Dora D’Istria. Vine cu 2 sticle a 2 l de bere, duc plasa la masa lui Breban-Ianoşi, dar nu ne găsim loc la acea masă, cum ţintea JA. Oricum, IM se supărase pe editură, deci nu a venit la lansare, nu s-a dus nici la interviul cu TV cultural, spre indignarea Aurei, zice că a adus grave prejudicii de imagine dar şi financiare editurii, care plătise, cum mi-a şi precizat pe net, astă seară, mulţumindu-mi pentru aportul meu la Târg şi propunându-mi o seară numai a mea la MLR, peste lansările propriu-zise.

La Târg mă văd cu Victor Ursu, cu perechea Marin Mincu şi Şt. Plopeanu, şi cu LIS participând la o lansare a lor la Paralela 45, cu Basme culte. Îi dau lui LIS cărţile pe care mi le lansasem, se arată impresionat, apoi pe net mă declară un domn al literaturii române, probabil pentru că imediat i-am trimis pozele făcute la o lansare; consideră că trebuie să ies în faţă. A citit fragmente din Scene, îi place cum scriu. Mă văd cu soţii Iordan şi o ţinem tot într-o glumă. Apoi el îmi trimite frumoase imagini de la Târg. Cu lansarea Scenelor, cu Himera... Vine Edy Hurezeanu cu Nicoleta lui şi cumpără ambele cărţi, îmi face poze la stand, etc. Pan Izverna, în trecere, foarte supărat, nici măcar nu se opreşte din mers, doar ridică o mână a salut – ca apoi să-l zăresc la lansarea Scenelor, unde au vorbit Oct. Soviany, Alexandru Ştefănescu, Mara Magda Maftei, dar şi Andrei Ionescu, iar la urmă autorele. Printre asistenţi: Ana Blandiana cu R.Rusan, Breban, Ilie Constantin, atâţi alţii, vezi pozele. Dar şi Greta, dar şi alte admiratoare de-ale mele. Dan şi Nora Tipuriţă cu care mă plimb pe la standul Ideea..., la Curtea veche şi le fac poze cu Himera. Îl salut pe Mihai Şora la standul Paralela 45, îi dau o carte Scene..., atenţionându-l că e unul dintre protagonişti. Transmite salutări Lidiei, de două ori. Tocmai spusese o frază la o lansare Solomon Marcus. Cu soţii AB şi RR nă văd pe la stadduri, îi invit la lansare, lui îi dau Scene, îi spun că vorbesc de întîlnirile noastre la România literară, că o să scot Jurnalul turistului român sărac. Şi mă pomenesc cu ei la lansarea mea, mereu zâmbitori; au stat până la sfârşit, am vorbit după aceea, ne-am bucurat. Vine Greta (prietena Marianei P., colege cu mine la dansuri, în studenție), elegant îmbrăcată, o port prin Târg, să se simtă bine, pe la cele două standuri unde am cărţi, şi aflu că Mariana vine mai târziu, cu mătuşa ei. Dar vine singură. Vorbeşte cu Lidia, care le amuză pe cele din grupul lor: Mariana Lungu, Puica Albu, Nora şi Dan Tipuriţă, Diana şi Florin Hălălău. Mă văd cu Bujor N. și îi dau un CD de la Lidia. Vine din nou Jan Andreiţă cu Lia lui, vine şi D. Pencu, coleg de liceu, dar și doctorul Roman, cunoscut la Lancrăm, Iolanda Malamen, căreia îi dau Scenele, vorbesc cu Mihai Cimpoi, Breban, Balotă, Ianoşi, Aurelian Chivu, Lucian Gruia, Rodian Drăgoi. Şi câţi alţii, toţi prietenoşi, culanţi, cu ceva sărbătoresc în atitudine.

(Din Câștigul și Pierderea, în manuscris)

Va urma