luni, 12 octombrie 2015


12 octambrie: Agatha Grigorescu-Bacovia, n. 8 martie 1895  - d. 12 oct. 1981
                
Al cincelea copil al unei familii de negustori din Mizil, cu ceva moşioară şi podgorie (unde veneau să deguste vinuri excelente un Tocilescu, un Caragiale...), mama moare la câteva zile după naşterea Agathei, tatăl va avea ghinionul de a fi adus la paupertate de-al său bun frate, murind pe când fiica avea doar 15 ani. Viitoarea poetă făcuse şcoala primară şi începuse un Institut de Educaţie, dar întrerupe învăţătura la moartea tatălui, pentru a se anjgaja fucţionară la o firmă de Asigurări, trece apoi la Creditul Financiar şi în fine, în 1923 se înscrie la Litere şi Filosofie în Bucureşti, luându-şi licenţa în 1926, Magna cum Laude. Va fi profesoară la licee de renume din Bucureşti, între 1927 şi 1950. Din 1957 va conduce Cenaclul Bacovia din Bacău şi va fi directoarea Muzeului Bacovia din Bucureşti. Un fiu, Gabriel.
Debutase cu un poem în proză, în 1918, iar editorial în 1923  cu  Armonii crepusculare, continuând să publice volume de poezii în manieră simbolistă, de fapt în manieră bacoviană şi exegeze, memorialistică. A publicat în reviste, a colaborat din 1926 la Revista Scriitoarelor Române, condusă de Adela Xenopol. Cu o prestaţie onorabilă în lirica interbelică, receptată cu reticenţă de critica vremii, s-a făcut renumită prin devotamentul fără margini pentru poetul George Bacovia, cu care se căsătorise în 1926, care o iubea de multă vreme şi s-a livrat deplin răzbătătoarei sale soţii, devenită un imbatabil manager al Poetului.

Opera literară Armonii crepusculare, 1923; Muguri cenuşii, 1926; Pe culmi de gând, 1934; Terase albe, 1938; Bacovia. Viaţa poetului, 1962; ediţia II (Bacovia. Poezie sau destin), 1972; Lumină, 1965; Poezie şi proză, prefaţă de Mihail Petroveanu, 1967; Cu tine, noaptea, 1969;  Versuri, 1970; Poezie sau destin. Viaţa poetei, 1971; Efluvii,  1977; Şoaptele iubirii, 1979; Poezie sau destin. George Bacovia. Ultimii săi ani,  1981.

Citeşte mai mult:  http://www.crispedia.ro/Agatha_Grigorescu-Bacovia
http://revistacultura.ro/blog/2010/02/o-nevasta-simbolista-agatha-grigorescu-bacovia-eseu-de-al-cistelecan/


Poezia zilei, Agatha Grigorescu-Bacovia

Iubita spunea

Ni se închid
Privirile
În sclipătul
Iubirii,
Şi nu mai dorim
Decât ultimul
Sărut
Al nici unei
Alte fericiri...
Clopotul
Cerului
Sună amurgiri...
Noaptea
Să ne afle
Îmbrăţişaţi...



Alţi scriitori:
Al. Zub, n. 1934
Constantin Frosin, n. 1952 




Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2007
 

12 decembrie 07. Aseară, la Oglinzi, lansarea Himerei. Plec cu Lidia, în față la MLR mă văd cu Gh. Istrate şi Radu Cange, venim împreună spre Uniune. Nu mai iau cărţile de la chioşc –şi rău fac, am avut nevoie de ele pe parcurs. Sus, deja lume. Ni se oferă staţia de amplificare. În stânga intrării, o masă cu cărţi, păzită de un tânăr înalt. Nici urmă de Doina Jela, care nu vine până la urmă. Îl pun pe tânăr să dea telefon la firmă, aflăm că DJ şi-a rupt mâna, nu poate veni. Între timp apăruseră Murgeanu, Cezar Ivănescu, nelipsiţii G. Chirilă şi I. Filipoiu, alţi câţiva, în sală cele trei graţii geologice: Mariana, Puica şi Puia, apoi şi Rodănel, Andrei Viforeanu, Proca, Andana, Andrei Ionescu, Rodian Drăgoi, Neli Oprea, Mariana Paloş, fără Greta, însă cu două frezii albe. Surpriză! Îl rog pe Caius să facă el pe moderatorul, iar pe Andrei să vorbească şi el. O făcuse deja la Scene.
Şi începem. Merge bine, însă eu jenat şi înbujorat, căci vorbitorii mi se adresau direct mie sau vorbeau mai ales despre mine, fără a se referi de fiecare dată şi la Murgeanu. Istrate citindu-şi filele sensibile, Radu Voinescu idei bine închegate, însă suspectîndu-mă avid de succes. Se referă la Istoria lui Marian Popa şi la Avocatul diavolului, unde fac figură stranie scoţându-i în faţă pe alţii, pe IM de pildă, în realitate pe D. Alexandru. Apoi vorbește Nicu Ţone, cu deosebire laudativ la om şi operă. Cele trei cărţi scoase la el, cele două ale lui Murgeanu; de fapt niciodată Ţone nu a vorbit mai bine, mai legat, de când îl ştiu eu. Laudă om şi stil. Apoi Andrei Ionescu, acroşant, o retorică în progresie. Când să vorbesc eu, IM vrea să se explice. Eu mă rezum la mulţumiri, cam ca la Oscar. Bine întors. Însă uit să-l scot în faţă pe IM, cum intenţionasem. Apoi dăm vreo 15 autografe, căci unii luaseră cartea deja de la târg. Conturbările lui G. Chirilă, care chiar obţine microfonul şi delirează.
Ajungem acasă, apare şi Andrei, care cuplează aparatul de filmat la TV şi vedem filmarea făcută de Lidia, cu un gol la început, 2-3 minute numai cu sonor. Însă au mai filmat Iordan, Boby, Andana, poate şi Cocoş Traian. I-am dat recomandarea Ariadnei, ea mie două cărţi scoase la MLR.
Spre 10 seara, telefon de la Tatiana Rădulescu, a citit Himera, e vie, fluentă, alertă, are rotunjime, de la copilărie la amintirea mamei. I-a stârnit interesul să-mi vadă fotografiile, albumul, poeziile incitante, să citească alte scrieri de-ale mele. Deocamdată a citit partitura mea, o va citi şi pe a lui IM, care i-a scris ceva frumos în dedicaţie. Cartea lui Iisus a fost citită de mama ei pînă a făcut-o ferfeniţă. Acum o s-o citească şi ea. Despre Mircea Ciobanu, glasul lui, mersul de fachir – ea l-a asemănat cu R. Tagore, care poate să fi fost mai scund, ca indienii. L-a cunoscut prin 70-75, prin dna... O prietenie f. frumoasă, îi întîlnea pe stradă şi le dădea cheia de acasă. Acum T.R şi-a luat un an liber din învăţământ. Tatăl ei, veterinar, îndrăgostit de natură, munţi, excursii, plecare  cu trenul.
Va urma 



Ion Lazu - Fotografii de toamnă...