miercuri, 22 octombrie 2014

Scuze tuturor obișnuiților acestui blog. Internetul a fost decuplat de la sursă din cauza unor lucrări edilitare ale Primăriei Sector III. Cum e moda acum, nu ne-au prevenit, nici nu și-au cerut scuze... 
Reluăm de unde rămăsesem cu Calendarul Scriitorilor români. 

Îmi face plăcere să difuzez acest comunicat primit de la echipa Contemporanul: 
Comunicat de presă ■ Eveniment
Gala Premiilor Contemporanul · 2014
Academia Română, Ministerul Culturii, Fundația Dignitas și revista Contemporanulau organizat în data de 16 octombrie 2014, la ora 15.00, Gala Premiilor Contemporanul. Desfășurat într-o vilă somptuoasă din centrul vechi al capitalei – sediul Fundației Dignitas din str. Anton Pann nr. 21 – acest eveniment s-a bucurat de participarea unor personalități de vârf ale vieții culturale românești, printre care Augustin Buzura, Eugen Uricaru, Andrei Marga, Delia Marga, Nicoleta Sălcudeanu, Angela Martin, Theodor Codreanu, Teșu Solomovici, Dumitru Bălan, Adriana Liciu, Călin Căliman, Eugen Simion, Nicolae Bârna, Mihai Milca, Luiza Cristea, Lucia Hossu Longin, Dan Necșulea, Mihai Popa, Paul Daian (plus trompeta), Sandu Staicu, Vlad Vameșu, Dan Mircea Cipariu, Ștefania Coșovei, Ioana Greceanu, Lara Gal ș.a.
Premiile revistei Contemporanul – decernate de Aura Christi și Nicolae Breban – sunt următoarele:
Premiul pentru erudiție mitteleuropeană – Theodor Codreanu
Premiul pentru curaj și radicalism – Nicoleta Sălcudeanu
Premiul de Excelență în istoria filosofiei – Andrei Marga
Dintre premianții revistei, de-a lungul anilor, alături de noi s-au aflat Eugen Negrici, Octavian Paler, Lucia Hossu Longin, Radu G. Țeposu, Dumitru Radu Popescu, Augustin Buzura, Eugen Simion, Bogdan Crețu, Ion Simuț, Marian Victor Buciu, Alex Ștefănescu, Călin Căliman, Irina Petraș, Ștefan Borbély, Constantina Raveca Buleu, Marta Petreu, Ion Mureșan ș.a.
Eveniment organizat cu sprijinul Ministerului Culturii
Parteneri media: Fundația Dignitas, Asociația Revistelor, Publicațiilor și Editurilor (ARPE), Radio România, Agenția de Carte, Marshal Turism, librariapentrutoti.ro, Fundația Culturală Ideea Europeană


Scriitorul zilei: Ioan Grigorescu, n. 20 Oct. 1930 / d. 28 III 2011           

Ploieştean dintr-o familie de petrolişti, este văr cu Nichita Stănescu, pe care l-a ghidat în primii ani de liceu. A terminat Facultatea de filologie Maxim Gorki din Moscova, s-a  specializat la Varşovia 1956-1958, apoi la Strasburg, 1959, după care a devenit unul dintre cei mai activi publicişti, scriitori şi cineaşti. A publicat 15 volume de proză şi jurnale de călătorie,  a scris 20 de scenarii de film şi a devenit celebru ca autor al celui mai longeviv serial de cultură din România: Spectacolul lumii, cu 400 de episoade filmate în nu mai puţin de 50 de ţări din toată lumea. Autor al scenariului, regiei şi operatoriei, a desfăşurat o muncă inimaginabilă şi a pus în mişcare o inestimabilă bogăţie de date culturale despre localităţi, oameni, edificii, opere artistice etc. Nu-mi pot imagina ceva mai aproape de performanţa culturală absolută. Un om suplinind o echipă numeroasă (dacă nu o industrie!) de mari profesionişti în documentar, în cultură şi istorie, etnografie - un enciclopedist care a luat-o serios înaintea Internetului. Un om care a adunat din toată lumea şi din toate cărţile mari ale lumii, cu dorinţa de a duce în lume mesajul românesc şi de a aduce acasă tot ceea ce înseamnă spiritualitatea altor naţiuni de pe glob..



21octambrie: Tudor Pamfile, n. 11 iunie 1883 - d. 21 oct. 1921

Moldovean din satul Ţepu, a făcut primele clase primare în satul de baştină, a continuat la Tecuci, unde a terminat şi gimnaziul, înscriindu-se la Şcoala de ofiţeri din Târgovişte. Repartizat la Bârlad, a înfiinţat revistele Ion Creangă, (1908-1921) şi Miron Costin, în 1911, la Tecuci, apoi mutată la Bârlad. S-a ocupat cu multă aplicaţie de cercetări în domeniul folclorului şi credinţelor populare, pasionat de relevarea spiritualităţii româneşti a acelor vremuri: datini, descântece, farmece, proverbe, strigături, snoave, povestiri, basme, poezii populare,  cercetări concretizate în 13 volume, studiile sale însumând nu mai puţin de 4.200 pagini. A fost distins în  1909 cu Premiile Neuscholtz şi cu Premiul Academiei Române. Avea doar 26 de ani.
Debutase în 1906 cu publicarea unor poezii populare, în acelaşi an apărându-i la Academia Română Jocuri de copii din satul Ţepu; în 1907, dansuri populare din zonă, în 1908 cimilituri româneşti (transcrise încă pe vremea când era elev la Şcoala de ofiţeri din Târgovişte); în 1909 s-a ocupat de melosul dansurilor populare. Tot în 1909, în Graiul vremurilor, a publicat 14 basme din Ţepu, apoi alte 21 basme din Moldova. Poezii populare în Cântece de ţară, 1913, cuprinzând 45 balade, 1174 doine, 390 strigături. Au urmat Sărbătorile de vară, Sărbătorile de toamnă şi din postul Crăciunului şi Crăciunul, toate în 1914. Se observă abordarea de tip monografic, a întregii palete de manifestări spirituale populare. În 1919 îi apare la Chişinău Cartea povestirilor hazlii . Realmente un tur de forţă fără precedent la noi.
A murit la doar 40 de ani (după alte date a murit în 1921, deci la 38 de ani!). Este lesne de presupus câte lucrări de folcloristică ar mai fi dat, dacă soarta ar fi fost îngăduitoare (cu el şi cu cultura română). Şcoala din satul natal îi poartă numele. În 1928 la Bârlad s-a dezvelit un monument în amintirea marelui folclorist.
Spre marea mea uimire, nu-l găsesc consemnat în Istoria lui Călinescu, altfel foarte interesat de-a lungul întregii vieţi de producţiile populare, de credinţele şi reprezentările populare (vezi şi Estetica basmului, 1965). nevenindu-mi să cred, l-am căutat şi la Tudor...) Şi dacă l-a neglijat divinul critic, urmaşii săi nu s-au mai ostenit să-l recupereze. Doar Marian Popa îl menţionează pe folclorist (p.1082), punându-l în linia G. Dem. Teodorescu, Artur Gorovei.

Citiţi mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Pamfile
 http://www.crestinortodox.ro/memoria-zilei/tudor-pamfile-119682.html

Lucrări originale sau în colaborare: Cromatica poporului Român; Mitologia poporului român;  Sărbătorile la români - studiu etnografic; Povestea lumii de demult după credinţele poporului român. Pământul după credinţele poporului român. Sfârşitul lumii după credinţele poporului român; Văzduhul după credinţele poporului român; Cerul şi podoabele lui; Diavolul învrăjbitor al lumii – după credinţele poporului român; Agricultura la români; Industria casnică la Români, trecutul şi starea ei de astăzi, contribuţiuni de artă şi tehnică populară, Bucureşti, Tipografia „Cooperativa”, 1910, lucrare pentru care a primit în anul 1909 premiul „Neuschotz” al Academiei Române.[1]  

Alţi scriitori:
Mihai Gafiţa, n. 1923


22 oct.  Scriitorul zilei: D.Panaitescu-Perpessicius, n. 21 oct. 1891 - d. 29 martie 1971
      

Fiu al unui Panait, brăilean provenit din Ianina, cunoscător de greacă şi turcă, viitorul editor al lui Eminescu a făcut şcoala primară în Brăila, în 1902 s-a înscris la liceul N. Bălcescu din aceeaşi urbe, luându-şi bacalaureatul în 1910, când a venit la Bucureşti pentru a urma Literele şi Filosofia, cu licenţa în 1914. A debutat în 1911 cu o povestire, a recidivat în anul următor cu poezii,  şi a continuat să publice sub diverse pseudonime, pâă la Perpessicius - cel care e copleşit de suferinţă. Între 1914 şi 1919 a fost bibliotecar la Academia Română, nu înainte de a participa la luptele din Dobrogea, rănit grav în 1916, operat de un medic francez la Botoşani, însă nu a mai putut folosi la scris decât braţul stâng.. Imediat după Război, cu Tudor Vianu, Dragoş Protopopescu scoate revista Letopiseţi 1918-1919. Va fi profesor de liceu la Arad, la Tg. Mureş, apoi la Brăila natală, revenind în Bucureşti în 1922, ca profesor la Matei Basarab. Colaborează cu poezie şi proză, însă se remarcă prin cronicile literare, redactor la diverse reviste, deţinînd rubrica de specialitate. Îşi adună primele texte critice în volumul Repertoriu critic. Scrie în Universul literar, apoi la Cuvântul, deţinând rubrica între 1927-1934, după care va citi cronici literare la Radio, până în 1938. Texte reunite în seria de Menţiuni critice, vol. I-IV. S-a îngrijit de editarea operei lui Mateiu Caragiale, dovedind o acribie de neegalat, după care a început editarea ediţiei critice din opera lui Mihai Eminescu, reuşind să scoată între 1939-1963 volumele I-VI.
Poeziile sale adunate în volumul Scut şi targă, clasicizante, sunt pe tema războiului, nutrite din experienţa personală, fără floricele stilistice. Eugen Lovinescu îl trece în seria celor mai importanţi critici literari din Interbelic, alături de Călinescu, Cioculescu, Streinu, Vianu, Pompiliu Constantinescu şi Paul Zarifopol.

Opera critică:   Repertoriu critic, Arad, 1925; Scut şi targa, Bucureşti, 1926; Menţiuni critice, Bucureşti, I-V, 1928-1946; Itinerar sentimental, Bucureşti, 1932; Dictando divers, Bucureşti, 1940; Jurnal de lector completat cu Eminesciana, Bucureşti, 1944; Menţiuni de istoriografie literară şi folclor, Bucureşti, 1957; Alte menţiuni de istoriografie literară şi folclor, I-III, Bucureşti, 1961-1967; Opere, volumele I-IV, Bucureşti, 1966-1971, vol. V-XII, ediţie îngrijită de Dumitru D. Panaitescu, Bucureşti, 1972-1983; Memorial de ziaristică, Bucureşti, 1970; Eminesciana, ediţie îngrijită şi prefaţă de Dumitru D. Panaitescu, Bucureşti, 1971; Lecturi intermitente, Cluj, 1971; Patru clasici, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, 1974; Menţiuni critice, I-V, ediţie îngrijită şi prefaţă de Eugen Simion, Bucureşti, 1976; 12 prozatori interbelici, ediţie îngrijită şi prefaţă de Dumitru D. Panaitescu, Bucureşti, 1980; Lecturi străine, ediţie îngrijită şi prefaţă de Dumitru D. Panaitescu, Bucureşti, 1981; Scriitori români, I-V, ediţie îngrijită şi prefaţă de Andrei Rusu, Bucureşti, 1986-1990. Antologii:   Antologia poeţilor de azi, I-II, cu 70 de chipuri de Marcel Iancu, Bucureşti, 1925-1928 (în colaborare cu Ion Pillat); ediţie îngrijită de Ion Nistor, prefaţă de Cornelia Pillat, Bucureşti, 2000. Ediţii:  Mateiu Caragiale, Opere,prefaţa editorului, Bucureşti, 1936, Craii de Curtea-Veche, prefaţa editorului, Bucureşti, 1965; Mihai Emi­nescu, Opere, I-VI, introducerea editorului, Bucureşti, 1939-1963; Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele, Bucureşti, 1952.


Poezia zilei
George Bacovia 

Nervi de toamnă


E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2003
4 iunie. În zori, telefon de la Chicago, Lidia se întinde la vorbă cu frate-său. Alde V., bolnav-cobză, nu a renunţat nici la băutură, nici la ţigară. Azi le trimitem medicamentele, însumate ar costa cam cît o pensie.
Semne de la Claudiu Pop din Craiova, revenit de două săptămîni din Lux. Vrea să mă ajute să-mi lansez cartea la Craiova. Nu mai am mare interes fiindcă nu prea mai am cărţi, doar 16, atît. L. spune că am dat prea multe. Uită că ea însăşi a dat şi m-a îndemnat să dau… 
Aş da un telefon la Uniunea Scr., să văd dacă mai mergem la Chişinău cu Veneticii. Bănuiesc că nu sunt bani. Ţone, la polul opus a ce-mi promitea, nu a făcut absolut nici un gest pentru publicitatea cărţii mele, nici măcar nu i-a dat drumul în reţeaua de librării din Capitală, necum în ţară. Nu a dat-o niciunui critic, nu a vorbit despre ea, nu a rugat pe nici un critic să scrie despre romanul meu. Antologică rămîne scena cu I.B. Lefter. Aflu că a fost la standul Vinea, îl întreb: I-ai dat cartea mea, să scrie despre ea? El, cu mare convingere: Nu fac eu aşa ceva! I s-o fi părînd compromiţător? Ce-a vrut să se înţeleagă? În schimb se dă de ceasul morţii să-i publice pe debutanţii de la Euridice, chiar riscînd să intre în conflict cu Marin M. conducătorul lui de doctorat. Ieri nu era acasă, obţin un exemplar din Tonegaru, citesc prefaţa lui B. Cioculescu, foarte colorată, însă cu destule greşeli de corectură. Ţone nu-şi dă seama că neinvestind într-un redactor îşi poate compromite munca.
7 iunie. Ieri la 10:00 la dl general Cornelie A. Georgescu. Mă aştepta la balcon, coboară să-mi deschidă, e încă perfect lucid la cei 91 de ani pe care-i va împlini în curînd; a mai scăzut puţin, dar tot e ceva mai înalt ca mine. Urcăm la etajul I al unei vile cu două scări şi trei nivele; la parter nu e decît holul scării, dar sus sunt spaţii mari: cîteva tablouri în ulei însă obscure; se pare că soţia e la catul de sus, ţintuită la pat de 6 ani, deja, îngrijită de el, după ce toată viaţa l-a ţinut la distanţă şi şi-a văzut de viaţa şi aventurile ei. Dl Cornelie se poartă foarte apropiat, din uşă îmi spune că de pe băncile şcolii militare de la Chişinău s-a legat de fam. Ciobanu, prin Ştefan C. Despre soţie: că are chiar acum dificultăţi de sănătate, a chemat medicul, în timpul conversaţiei noastre urcă de vreo două ori să vadă de ce are nevoie. E un blestem, zice, cu felul său direct şi sincer, în sensul că Dzeu o pedepseşte pentru păcatele ei. Pe colţul biroului, un teanc de vreo şase caiete studenţeşti, integrala operei de-o viaţă: Viaţa unui Om simplu, pe volume şi capitole: părinţii, fraţii, el, ea şi ceilalţi etc. Ca anexă un al şaptelea volum, rezumatul în versuri al întregii lucrări. Îi dau cu autograf Veneticii şi îmi spune că, precum cerea Călinescu, o poezie trebuie citită o dată în gînd, a doua oară pe şoptite şi a treia oară cu voce tare, pentru a gusta melodicitatea versurilor. Va citi cartea şi îmi va da o recenzie – ceea ce cred că va face. De la profesorul său de latină ştie că o lucrare trebuie să atragă, să intereseze şi să delecteze. Îl aduce în discuţie pe Cicero, cu care mă compară. Oho! Reiese că a fost profesor şef de catedră la o şcoală unde se pregăteau căpitani, maiori şi colonei ieşiţi de la Academie. Avea colegi tare nepregătiţi, îşi pierdea nopţile să le pregătească temele, ce întrebări se pun şi ce răspunsuri au întrebările. Politrucii aveau oameni pe care voiau să-i ajute, i-au cerut să le spună subiectele la lucrările scrise, nu a vrut şi peste două săptămîni l-au dat afară, asta în ‘59. 
Din Gândirea înceată, jurnal 2000-2005, în manuscris)
Va urma


Fotografii...de toamnă.