duminică, 19 octombrie 2014


Astăzi, duminică 19 octombrie, la orele 11:00, la Sala Euterpe de la Univ. Spiru Haret, în cadrul emisiunii ”Ilinca Dumitrescu și invitații săi”, are loc sărbătorirea maestrului Ion Brad, la împlinirea vârstei de 85 ani!

19 octambrie: Ion Iuga, n. 10 ian. 1940 - 19 oct. 1993
                                                                                               
Opera lierarăTăcerineprimite, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968; Almar, Editura Albatros, Bucureşti, 1970; Ţara Fântânilor, Editura Eminescu, Bucureşti, 1971; Irosirea zăpezilor, Cartea Românească, Bucureşti, 1974; Cămaşă patriei, Editura Albatros, Bucureşti, 1975;  Din Marmaţia, Editura Eminescu, Bucureşti, 1977; Conştiinţa revoluţionară, Editura Politică, Bucureşti, 1979 (colaborare cu Andrei Sida); Binecuvântata civilizaţie, Cartea Românească, Bucureşti, 1980; Casa poemelor, Cartea Românească, Bucureşti, 1980; Ieşire din vis, Editura Eminescu, Bucureşti, 1982; Fântâni pentru bronzul eroilor, Editura Militară, Bucureşti, 1983; Povara umbrei, Cartea Românească, Bucureşti, 1987; Cântece, Cartea Românească, Bucureşti, 1989.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Ion_Iuga


Poezia zilei, Ion Iuga:

Autoportret

Un cântec alb pahare îngheţate mov
răspund cenzurii care mă dezmiardă
firav ghioc pe jilava mea palmă
şi sfântă iarbă în alcov brumatul cântec
în mersul meu cădelniţă şi rugă
cine-n mări alin să-l fiarbă
când salcia ţâşnită prin jocul grav de pântec
e schilav policandru o vai pe-o clapă oarbă
şi doarme-n sine somn al meu
mai vânăt iarăși și mai clar
ca un cuvânt
pedestră rarişte uitată-n mine
pe unde-am fost pe unde sunt
acelaşi Ion Iuga rug prea sfânt
din sfântul Gheorghe coborât albastru
şi sclavele în mine se fac un nou mormânt
în sabie m-aşază de ceaţă rele chipuri
odihnă-n semn pe unde trec proscrişii
tăiş să-mi fie scrumul osu-mi blestemat
pe fir de plumb în jos
pe alba-mi zodie 


Bărbatul din nord

Sunt cel mai frumos bărbat din nord
cu ochii trişti de-atâta spălăcit albastru
- păduri de bălţi -
Sunt cel mai frumos bărbat din nord
cu trupul descojit de arbori
zvelt, unduit de aspre vânturi,
brăzdat de trăsnete şi-asemeni crud,
port brâie de lumină fulgerată
să plac şi cerului şi fetelor deodată.

Sunt cel mai frumos bărbat din nord
latin la vorbă, turbure în sânge;
cânt şi păduri boreale hăuie
sufletul meu printre stâncile ţării.

Sunt cel mai frumos bărbat din nord;
port pe chip ceaţa bunilor mei,
între pleoape hârburile lumii viitoare,
inima în româneşti cuvinte
se mistuie neagră
ca un soare.

Sunt cel mai frumos bărbat din nord
pizmuit asemeni munţilor frumoşi... 


Ion lazu: Odiseea plăcilor memoriale 
25 mai 2006, vineri. La prânz la Ion Murgeanu, ieşim împreună, fac poze la adresele  Ion Iuga şi Ion Frunzetti, ambii pe strada Toamnei. Zice Murgeanu: să-i facă placă memorială Uniunea lor, că a scris despre toţi pictorii şi sculptorii. Zic: Dar nu ne-a dat el nouă minunata traducere a iscusitului hidalgo Don Quijote? Nu ne-a dat el traducerea din Război şi Pace? Nu e deajuns pentru literatura română? Iar Uniunea artiștilor se ocupă de orice, numai de plăci de marmoră nu... Murgeanu spune că l-a vizitat cândva pe Ion Iuga, la etajul II, într-un apartament foarte luxos, de vreo 5 camere. Probabil că soţia nu mai stă aici -, de unde bani să plăteşti o asemenea chirie-întreţinere? Intrăm în imobil, cu tot curajul. Dna Ştefănescu de la et. I, în vârstă şi amabilă, aflând că venim de la USR, ne invită înăuntru, se uită în cartea de imobil, vede că Ion Iuga a murit pe 9 sept. 93, dar nu ne poate preciza data intrării în spaţiu. Murgeanu mirat că reuşesc să intru în astfel de imobile şi să mă fac agreat de oameni necunoscuţi, chiar suspicioşi, bătrâni. Se miră şi de Frunzetti, în ce vilă a stat, numai el a nimerit în ţigănie... Îi plac aceste case de pe Tunari, luxoase, tihnite. 
14 oct.06: Le spun pietrarilor să întoarcă, iar eu merg pe jos la numărul 6, găsesc poarta deschisă, urc la etajul I, vorbesc cu dna Ştefănescu: ea nu se implică, să merg deasupra, la preşedinte. Nu e acasă, soacra îmi vorbeşte prin uşă, are nepoţelul pe oliţă. Cobor, în curtea interioară văd o femeie sărăntoacă, îi spun; da, ea stă la parter, dar n-a avut bani de plată şi au debranşat-o de la gaze, acum şi de la lumină, tocmai a rugat pe cineva să-i aducă un electrician. Din nou la etajul I, soacra mă trimite de data asta la vicele Drăgan, la IV; sun, mi se deschide, acolo ziare pe jos, şantier de renovări, zugrăveală. Explic. Au auzit, dar... Nu s-a primit cererea de la Uniune? Nu s-a discutat în comitetul de bloc? Dar cine e acest Ion Iuga?, face soţia, figură de fetişcană-zgâtie. Dispare, revine şi îmi notifică: nu l-a găsit în Călinescu. Care Călinescu? fac, excedat. Păi un singur Călinescu avem... Zic: Doamnă, tocmai aţi făcut o mare gafă: G.C. a murit în 65, e drept, dar Istoria lui, pe care nu a reuşit să o reediteze sub comunişti, a apărut în primăvara lui 41. Or, poetul Ion Iuga era de seama mea, s-a născut în 40, a murit în 93. Nu ştie. Dar de Virgil Mazilescu ştiţi?, de Gh. Pituţ, de Mircea Ciobanu, de Nicolae Ioana, de Dan Laurenţiu, de toţi aceşti scriitori, născuţi în 40 şi deja plecaţi dintre noi aţi auzit? Nu. Dar de Cristian Popescu – Un tramvai numit Popescu - piesa care se joacă acum, autorul mort la 26 de ani?
O să caute cheia, o să coboare. Nu o mai aştept pe dna profesoară de română, cobor, cu gând să mă adresez alături, la o firmă de calculatoare; intru, explic, aranjez să ne dea curent; durează doar 5 minute... Dar imediat vine după mine unul dintre angajaţi, îmi cere aprobarea blocului – Şi fapt e că nu o am! Nu poate, au să-l ia la rost. Un pretext, vezi-bine, o falsă logică. Ce drept are el să ceară aprobări, ce drept au ăia să-i reproşeze? Dar...
Coboară doamna Drăgan: Am aprobarea blocului? Am delegaţie de la Uniune? Şi ne ducem iar la etajul I, sunăm, dna Ştefănescu precizează că da, am fost la ea, să mă informez. M-am prezentat cu delegaţia, cu Adresa, cu... Dar la preşedinte am fost, astăzi? Era doar soacra... şi se continuă discuţia penibilă, deşi îmi promiseseră că rezolvă cererea mea în şedinţa din 22, luna trecută. Au discutat? M-au anunţat? Tăcere. Cu un sadism demn de o cauză mai bună, soţioara vicelui, căreia îi arătasem toate tabelele, se încăpăţânează să facă anchetă. Că Uniunea ar face mai bine să-i ajute pe scriitorii în viaţă. De unde ştiţi că nu îi ajută, chiar substanţial? Să-l ajute pe Cărtărescu... Adevărată sminteală în capul cucoanei! Păi, zic, are nevoie C. de ajutorul Uniunii? El, care de 20 de ani trăieşte numai din burse în Europa şi America şi s-a tradus în nenumărate limbi străine. Poate că dimpotrivă, ar trebui ca el să înceapă să-i ajute pe colegii săi din Uniune... Etc.



Alţi scriitori:
D. Almaş, n. 1908
Aurelian Chivu, n. 1941
Mircea Bârsilă, n. 1952


Ion Lazu - O pagină de jurnal 2003
31 mai, continuare: La 12:00 se umple sala mare a bibliotecii, vorbeşte dna Stuparu, care e entuziasmată de carte, nu a apucat să citească decît un sfert din ea, apoi Florin Mihăilescu, fără entuziasm, fără aprecieri laudative: un roman bun, poate cea mai bună carte a autorului, bine scrisă, despre avatariile basarabenilor, merită din plin să fie citită. Şi se vede că nu a parcurs cartea decît parţial şi pe sărite – fapt este că despre partea a doua nu face decît o aluzie, se pare că preluată din Blandiana. Pînă şi referirea la împuşcarea evreilor, cu observaţia că nu trebuie exagerat, dar dacă faptele au fost trăite, ele trebuiesc spuse! Ceva de genul acesta. Am înregistrat spiciul respectiv şi Lidia a fost surprinsă de lipsa de entuziasm a vorbitorului. Poate totuşi nu are o adevărată consideraţie pentru mine ca autor, poate ceea ce a citit nu l-a dat gata. Poate l-a iritat cumva cronica ultralaudativă a Marei Magda Maftei? Oricum, pentru ascultători cred că a fost bine, nu vor fi sesizat reticenţa profesorului. De altfel mi se luase un interviu pentru televiziunea locală, iar cînd l-au abordat pe Florin, el a refuzat de plano, precum că nu vrea să se repete, apoi am intervenit explicîndu-i că oamenii aceia se grăbesc, vor să punteze evenimentul, nu?, aşa că s-a dus cu cei doi într-un colţ al sălii de lectură, unde nu am idee ce le va fi spus. Prezentatoarea a citit lista cărţilor mele, nu şi pe-ale lui Florin, aşa că am spus eu cîteva cuvinte despre vedeta din anii liceului. Aplauze, apoi am dat vreo douăsprezece autografe, însă numai la oameni de calitate, cîţiva profesori de literatură, care se arătau interesaţi de arta cuvîntului. Dna Liliana Branca de la R.R.1 mi-a luat la urmă un scurt interviu pentru duminecă, la Dumineca vedetelor.
Surpriză! Întorcîndu-mă la Şerbani, acolo era nepoata Veronica cu noua născută, care are deja o lună şi a ajuns la 4 kg, născută subponderală. Mănîncă bine, doarme mult, se răsfaţă în baie şi cînd îi face gimnastică rîde. Trecută pe numele tatălui, un Dan Tuţă din Slătioara.
Avusesem o discuţie mai serioasă cu Sonica privind faptul că nu vrea să se împace cu soră-sa Voichiţa. A prins-o cu minciuni, mari minciuni despre ea, care atît de mult o ajutase! Nu mai vrea să ştie de ea, nici la înmormîntare nu vrea să vină. Nu a fost la moartea lui Pahonţu. Doar Gică trece pe la ea, cînd o duce pe Carolina la Lereşti ea stă acasă. Mare păcat, îi spun, Dzeu nu te primeşte dacă nu ierţi înainte de a-ţi da duhul. La plecare îi fac o aluzie lui Gică privind faptul că C. nu a intrat niciodată la noi în apartament. Se grăbeşte, încearcă el să o scuze. Şi brusc am revelaţia faptului că ambele surori au această încăpăţînare asiatică, să nu-ţi schimbi atitudinea după zeci de ani…
De ce nu se ocupă Puşa R. de romanul meu? Aflu că mîine i se joacă la teatrul radiofonic o comedie originală, prezentată de nimeni altul decît DRP. Şi mie mi se plîngea că-i e greu să se descurce printre oamenii puterii…, că toţi se agaţă de putere ca lianele…
La Radio Cultural Gabriela Adameşteanu: a fost norocoasă, scriitorii nu au forfecat-o, au primit-o cu generozitate: Nora Iuga, Marius Robescu, Magdalena Popescu, Paul Goma etc. Nu a avut mari lupte cu cenzura. Şi-a recitit cu nelinişte cărţile, nu prea are ce schimba. Vrea să revină la proză, Întîlnirea, dintre un scriitor român şi unul din diaspora. Colaborare nesperat de bună cu Cătălina Buzoianu. Nu vrea să se intre în viaţa ei personală. Citeşte cu interes cărţile de memorii; ce are ea va publica mult mai tîrziu. Redactor Mircea Munteanu.
Va urma



Fotografii...