10 octambrie: Constantin Nisipeanu, n. 10 oct. 1907 - d. 1999

              

Viitorul poet suprarealist-oniric, C.N., oltean de la Craiova, şi semnând uneori cu pseudonimul C. Olteanu, numele de familie arată provenienţa dinspre Drăgăşani, satul Nisipi;  dintr-o familie de intelectuali, a început  prin a fi casier, a continuat cu o şcoală secundară comercială, apoi a făcut o şcoală  comercială superioară, încheind cu facultatea de înalte studii comerciale, 1938. A debutat în 1928, în Bilete de papagal, a fondat la Craiova revista efemeră avangardistă Radical, în care se consemnează debutul slătineanului Eugen Ionescu, apoi a trecut redactor la revista unu, 1931-1940, unde şi-a publicat cel puţin trei volume de poezii, în tiraje minime, cu desene de-ale autorului sau de-ale confraţilor graficieni avangardişti. După război, nepublicând nici el vreun volum până în 1953, a fost director la Muzeul Peleş, 1953-1957, îndrumător la Muzeul Literaturii Române, 1957-1958.

A scris o poezie în cadrele suprarealismului, cu accent special pe cristal, lumină, oglindă, vis. După război, aceste preferinţe fiind oficial dezavuate, poezia lui C.N. a pierdut din pregnanţă, devenind formală, neconvingătoare. Având talent şi la desen, a desenat acuarele pentru ilustarea cărţilor, şi-a ilustrat adecvat unele dintre volumele proprii. A atins senectutea, în ultimul deceniu fiind repus în circulaţie de Editura Vinea, care i-a publicat pe puţin 4 volume, antologându-i întreaga creaţie lirică. A excelat împreună cu Gellu Naum şi Saşa Pană în lirică suprarealistă, cultivând umorul negru, parodia, absurdul, asociaţiile insolite de imagini şi idei.

Opera literară: Cartea cu grimase, Editura Radical, Craiova, 1933; Metamorfoze, editura unu, Bucureşti, 1934 (tiraj de 226 exemplare); Spre ţara închisă în diamant, editura unu,  1937 (tiraj de 199 exemplare); Femeia de aer. Un poem şi două desene, 1943 (cu două desene de autor; tiraj de 150 exemplare); Moş Ioniţă Făt-Frumos,  1956 (ilustraţii de Gheorghe Adoc); Cartea cu oglinzi, 1962; Să ne iubim visele,  1967; Stăpâna viselor, 1968 (cu prefaţă de Miron Radu Paraschivescu şi portret de Jules Perahim); Păstorul de umbre,  1971 (copertă de Langada Zoe); O lăută de frunze, 1977; Păsări de fum, 1982; Arbori cu aripi de harfe,1986 (copertă de Florica Tapu); Fata pescăruşului,  1988 (copertă de Val Munteanu); Pădurea de oglinzi, Editura Vinea,  1998; Bună dimineaţa, noapte frumoasă!, Editura Vinea,  1998 (cu un desen al autorului pe copertă); Tristeţea firului de iarbă, 1999 (copertă de Aurel Bulacu); Gloria tăietorului de lemne, prefaţă Ion Cocora, 2000.

Citeşte mai mult.http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Nisipeanu

http://www.crispedia.ro/Constantin_Nisipeanu

Poezia zilei, Constantin Nisipeanu

Autobiografie

Sunt frate cu câinele, cu măgarul şi cu şarpele.

Sunt frate cu toate lighioanele de sub pământ şi din aer.

Sunt fratele plantelor şi ale stâncilor.

Sunt fratele planetelor.

Trupul meu este un vehicol, al vieţii

Care stă cu chirie în el un număr limitat de ani.

Visele mele sunt ca fructele coapte

Pentru cei flămânziţi de Linişte şi de Adevăr. 

Spre ţara închisă în diamant 

Din cremene a izbucnit o pasăre

Cu perdele de bambus la gât

Când zboară se desprind umbre din ea

Ca dintr-o sacsie cu flori de-ntuneric

O voce cu sandale de pâslă

Calcă pe lumini

Mi-am smuls pulsul de la tâmplă

Să mă orientez cât e ora

Imediat s-a aprins un fluviu în mine

Timpul a derapat

Nouă cai şi-au înfipt aripile

În sângele meu

Eu sunt absent

Am fugit să mă regăsesc

Într-o altă sevă 

Femeia de aer

1

Am dus mâna uşor pe deasupra capului

Şi aerul a luat înfăţişarea unei femei

Cu mâini de aur şi părul de smoală.

Atunci am mai dus o dată mâna prin aer

Şi am rupt o bucată de suflet

Pe care am legat-o fundă

În părul femeii cu trupul de aer.

Deodată din braţul meu au început să cadă

Cascade luminoase

Pe care femeia de aer le culegea în palmă

Şi le lăsa să zboare păsări către suflet.

"O, Ranna, niciodată nu te-am presimţit

Atât de frumoasă

Şi niciodată n-am bănuit că te vei naşte

Din visul meu ca dintr-o scoică."

O ameţeală de frunze uscate mi-a trecut prin vertebre

Şi toţi au înţeles că numai sânul frumoasei Ranna m-a turburat

Aş fi vrut ca sânul să fie un pian,

Dar sânul era o algă,

Aş fi vrut ca sânul să fie un munte sau un ocean,

Pe care să-l închid în suflet ca într-un sertar,

Dar sânul era de oglinzi.

Atunci am ridicat din inimă o sabie

Şi am despicat tăcerea care urzea pânzele de in

Din vocile noastre.

Deodată am cuprins-o în braţe şi am sărutat-o lung

Până când toate pădurile s-au scurs prin sângele nostru.

2

Apele sunt mai verzi când cerbii se înfăşoară în oglinzi.

Din oglinzi apele fug cu pădurea în braţe

Şi înşiră şerpi pe la fiecare casă.

Ranna cunoaşte şerpii după felul frunzelor

în care inima se lasă adormită.

Eu sunt totdeauna pe aproape.

Mâinile mele simt când iubirea se apropie.

Un felinar a căzut pe o frunză.

Un domn trece şi îl salută respectuos.

Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale 

2 iunie 2007: (...) Mă prezint la blocul dinspre capătul bulevardului 1 Mai, actualmente Ion Mihalache, unde fusesem cândva cu echipa de la Vinea, la nonagenarul poet suprarealist C.N.. Acum Dna Tatomir Victoria, administratora, care mă aşteaptă în faţa intrării la scara II, şi căreia i-l evoc pe venerabil, cunoscut mie, vizitat, asistat la lansări etc,  îmi spune că apartamentul lui  C. Nisipeanu a revenit nepotului, care l-a închiriat unor studenţi. Se va interesa între ce ani a locuit poetul în imobilul lor. Nu are nimic împotriva fixării unei plăci memoriale, va fi o onoare pentru bloc. Iar o doamnă care se apropie de noi, aflând că a existat un poet la scara vecină, doreşte să contribuie şi ea la plata plăcii. Îi spun să caute cărţile poetului la biblioteca din cartier.

30 august,2007: (...) Repede punem placa memorială pentru poetul Marcel Gafton, repede plecăm, cu vorbe de solidarizare din ambele părţi. Dar deja dădusem telefon pentru  C. Nisipeanu, alte manevre ca să ajungem cu maşina în faţa intrării, la scara 3. Apare dna Tatomir, dezgheţată, cooperantă, ne dă pe loc curent de la panoul scării, punem iute placa şi îndată plecăm, tot cu vorbe bune. Aflu că în apartamentul maestrului, vizitat împreună cu Ţone şi Aura Christi. acum nişte ani (ce se mai înflăcărase poetul, în preajma tinereţii feminine!), stau nişte nepoţi de-ai poetului, din Gorj, rude de-ale lui Mischie. Nu se poate trăi de răul lor, toţi vecinii se plâng: aroganţi, obraznici la culme - asta până de curând, acum sunt ca mieluşeii, căci Mischie a căzut... Românul nostru iubeşte cu patimă avanscena, îşi descătuşează energiile vitale, "calcă totul în picioare" -, dar de fapt e pregătit pentru toate rolurile. Vorbesc de românul etern, vezi bine.

Ne lansăm spre Piaţa Domenii, acolo căutăm strada aviator Petre Creţu, pentru a fixa placa memorială a altui suprarealist, bun amic cu Nisipeanu: Gellu Naum, ambii supravieţuind ca prin minune (Ori cumva poezia suprarealistă i-a izolat de contrarietăţile vieţii curente?). Din mers,o caut la telefon pe vecina cu magnetism, mi se spune că nu e în Bucureşti...

Alţi scriitori:

Manole Auneanu, n. 1935

N. D. Fruntelată, n. 1946

Ana Selejan, n. 1946

Dana Dumitriu, m. 1987 


Ion Lazu - O pagină de Jurnal 2003
6 mai 2003, continuare: Diseară ar fi de mers la cenaclul Euridice, după articolul din Ziua literară ar fi chiar indicat să mă arăt pe-acolo, însă mă stopează marea neplăcere de a o revedea pe isterica şi infatuata şi prost-crescuta Ş.P., deasemeni şi pe soţul ei, cu care văd că şi M.D. se află la cuţite. Aceşti colegi de viaţă literară ţin cu dinţii la ce-au obţinut şi vizează la mai mult. M-am hotărît să nu modific articloul către Vitalie Ciobanu şi să nu le dau celor de la Rom. Literară o variantă scurtă, după indicaţiile lui Dimi. Fără îndoială, lui Vitalie nu i-au limitat spațiul. Și atunci de ce...

Dan Vidraşcu nu dă nici un semn. Existase o variantă în care îmi lansam Veneticii la Slatina pe 30 mai, împreună cu Florin Mihăilescu şi Pucu Negrici; acesta din urmă este chemat la Roma, deci s-ar putea să-l înlocuiască Ion Bogdan Lefter. I-am dat cartea; i-am trimis-o azi şi lui Nicolae Oprea, la Piteşti.

Mare surpriză! Mă sună Niki Opriţescu, merg la el sîmbătă seara, îmi spune că Marcel Iureş insistă să facem Rămăşagul, nişte producători străini i-au cerut să vină cu un scenariu anume pentru el. Şi-a amintit de al meu Rămăşag. Moşul ar fi un englez de 72 de ani Ian Holm, posesor de Oscar. Primul pas e să traducă Niki şi ai lui scenariul în engleză, al doilea pas ar fi să-mi cumpere dreptul de adaptare şi apoi, într-un an-doi… filmîndu-l desigur tot în ţară, căci e mult mai ieftin, însă localizarea fiind în Anglia secolului X. Să vedem. Lidia îmi spune, noaptea:  Hai să visăm puţin!

Luni s-a semnat tratatul cu Rusia, peste o lună îl parafează Iliescu-Ilici la Moscova. Nu a fost denunţat pactul Ribbentrop-Molotov, nu s-a stipulat retrocedarea tezaurului. Se va face o comisie de istorici, care să caute o cale… În continuare suntem consideraţi agresori în 1941. Imperialiști-fasciști ocupanți -  fașistî zahvatcichi…

Va urma


Fotografii de sezon... în Groapa Văcărești - National Geographic