joi, 30 octombrie 2014


Scriitorul zilei: Barbu Solacolu, n. 5 martie 1897  - d. 30 oct. 1976


         
Bucureştean, fiul unui magistrat, a făcut clasele primare la o şcoală din cartietul Antim, liceul început la Gh. Lazăr şi terminat la Sf. Sava, unde s-a împrietenit cu Al. Protopopescu şi Ion Vinea, iar prin aceştia cu Tudor Vianu şi Ion Barbu; a particiapt la campania din 1917-1918 şi abia după aceea şi-a luat bacalaureatul, înscriindu-se la Drept şi la Litere şi Filosofie. A participat la Cenaclul Viaţa Nouă, împrietenindu-se  cu Ovid Densusianu, de care se va îndepărta ulterior, dintr-o neînţelegere minoră. În 1920 pleacă la perfecţionare în Germania, aprofundând filosofia, economia, geografia; luându-şi doctoratul la Berlin şi revenit în ţară, va ocupa funcţii înalte la Ministerul Finanţelor, la Ministerul de Externe, la Camera de comerţ, fiind prin pregătire unul dintre tehnocraţii vremii.
Începuse cu poezii şi cronici literare încă din liceu, debutând în Flacăra, 1912, cu versuri simboliste-moderniste, care l-au situat în filiaţia Iosif-Pillat; alţi exegeţi l-au apropiat de Bacovia. A continuat să publice inclusiv traduceri din Maeterlinck şi din marea poezie a lumii, a scris un studiu despre Dostoievski, a tradus piese de Shakespeare,  a scris o comedie Coţofana, ce s-a aflat în repertoriul Naţionalului, însă după 1925 s-a concentrat asupra unor scrieri de economie şi finanţe. Abia în 1968 îi apar poeziile, volumul Umbre pe drumuri, iar în 1974 memorialistica: Evocări. Confesiuni. Portrete, cu un cuvânt înainte de Al. Marghiloman şi o postfaţă de Mihai Gafiţa. Nu se putea ca un "fost" să nu suporte interdicţiile regimului comunist. Faptul că a trăit până spre 80 de ani şi a "prins" destinderea ideologică de la începutul ceauşismului l-a ajutat să-şi vadă publicate scrierile din Interbelic.



Poezia zilei, Aurel M. Buricea, n. 30 oct. 1943

Număr impar

Retras în vis ca broasca-n carapace
De lumea plinã de patimi exilat
Am trudit pânã la moarte într-un sat
Ascetul din mine nu-mi mai dã pace

Şi-ar vrea sã colinde peste mãri şi ţãri
În trupul meu sã creascã câmpuri de maci
Sã fiu tras în verbe de cârduri de raci
Sã nu mai cânt în sonet triste-nserãri

Vin zeii sã-mi cearã autografe
Pe-o carte scrisã de-un sihastru bãtrân
Cu pagini prinse cu sacre agrafe

N-a fost sã fiu în lume ce-am vrut sã par
N-am reuşit sã fiu propriul meu stãpân
Şi-am sã mor iarna într-un numãr impar


Exod

Gata sunt de marea cãlãtorie
Lumea de aici vorbeşte douã limbi
Ziua şi noaptea, în zadar vrei s-o schimbi
Visul se desfrunzeşte-n poezie

Patru anotimpuri bat în trupul meu
Zãpezi eterne se-aştern peste sonet
Mi-a fost aceasta viaţã târziu regret
Gândul soarbe lumina din Dumnezeu

O noua naştere cântã luna mai
Natura vede-n mine drum de searã
Respire florile miresme de rai

Umbra toamnei îmi cere sã-i dau vamã
Uimirea din vers a-nceput sã piarã
Se-aud în cuvânt clopote de-aramã


Calea de ulmi

Dupã nimic faptul de-a fi în lume
În piatra magicã a esenţei cat
Semnul ce-a pus taina în gând şi pãcat
Hãrãzit de nu ştiu cine anume

În şiruri de numere pare se pierd
Cu mâna lui Adam rup mãrul din pom
Drumuri nevãzute se-nchid în atom
Copilul ce-am fost îl caut sã-l dezmierd

Plânge-un bãtrân singur în calea de ulmi
Rãpus de vise şi rãnit de vreme
Ninsori de-amurg se cern pe albastre culmi

Vine noaptea vine apocalipsa
Litera din vers de moarte se teme
Şi-n acest sonet, mama, iţi simt lipsa

Poezii preluate din Revista Nouă, octombrie, 2008


Alţi scriitori:
Mircea Florian, m. 1960


Ion Lazu - O pagină  de jurnal
 24 iulie 2003, continuare: Ieri la 12:30 pe Radio Cultural, invitat 30 de minute la emisiunea Mediateca. Adevărul unei epoci în interpretare artistică, cu dna Teodora Stanciu, foarte amabilă, încîntată de romanul meu care a făcut-o să spună că este una dintre cele mai importante cărţi din ultimele două decenii. Încîntată şi de prestaţia mea. Eu, oarecum descumpănit, căci mă pregătisem intens pentru o discuţie despre Veneticii, cînd de fapt a fost vorba despre debutul, evoluţia mea ca prozator şi abia în final despre roman, reuşind totuşi să spun cîteva lucruri despre vremuri, frustrări, personaje puternice şi atît de diferite, numai că în vreme ce greutăţile îi apropie pe cei ce se iubesc, ele îi despart pe cei ce nu se iubesc. Foarte presaţi de timp, căci venea Jurnalul de ora 13. După transmisia în direct, îi dau cu autograf Cuvinte… şi îi arăt fotografia mamei, care o impresionează profund. Trec pe la casieria Uniunii, pentru banii de la Ziua literară, mă văd cu  D. C. Enache, zîmbitor, amabil, însă are teancuri de cărţi şi încearcă să le ia în ordine. Dar mă întreabă dacă am apărut la Vinea şi spune că a citit cronica lui ABS, un tînăr în care are mare încredere. Nu promite chiar nimic, totuşi ar fi bine să scrie ceva. Eventual să lase deoparte polemicile cu Mincu, Lefter şi alţi inamici. Mă văzusem cu o zi înainte cu N. Prelipceanu, îmi spune că nu pot scrie ei despre toate cărţile.  Zic: Basarabia…, el: Dar aici nu e vorba de tema politică, ci de un roman. Adevărat, dar dacă ei şi cei de la Rom. lit. nu se înghesuie să scrie, cine s-o facă?!
Ţone a avut pe cap o echipă de la Controlul de stat, pentru corecta utilizare a subvenţiilor, l-au blocat cam două săptămîni. Peste asta a picat şi moartea dnei Bogza. Am apucat să trimit 50 exemplare Veneticii la Craiova şi 5o ex. la Rm. Vîlcea, drept care mă cam consider absolvit de îndatoriri faţă de Vinea. I-am prilejuit Lidiei o frumoasă surpriză dîndu-i să citească cele 70 poezii ale ei, trecute deja pe calculator, s-a mirat şi s-a bucurat şi i se pare că ar fi materie pentru al treilea volum, care să-i faciliteze accesul în Uniune. Tot alaltăieri mă văd la Fizicienilor cu Angela Marinescu, chiar acolo locuieşte; stăm un pic mai mult de vorbă, îmi spune că are 2.000 lei pensie, că a fost nevoită să închirieze două dintre camere. Dar tot ea a reuşit să-i aranjeze fiului o bursă pe trei ani în Franţa şi tocmai revenea de la o întîlnire cu un olandez care vrea să traducă nişte poeţi români, inclusiv ea, desigur.
Despre Basarabia, i se pare că nu e absolut nimic de făcut, depind cu gazele şi electricitatea de ruşi, noi de unde să le dăm? Cei mai buni din Basarabia deja au venit aici: Crudu, Vaculovski, Baştovoi. De Gârneţ nu vrea să audă. Are păreri foarte categorice despre cine e valabil în poezia noastră şi cine nu contează chiar deloc. Zice: Mazilescu e foarte mare şi abia de se mai vorbeşte de el. I-a dus un nou manuscris lui Ţone, asta şi pentru că acela deja i l-a plătit. După ea, Ţone face lucruri f. bune la Vinea, dar le umbreşte cu faptul că se consideră critic literar şi poet. O contrazic. De Ilie C. îmi povesteşte că l-a văzut la Paris şi a trebuit s-o ia la fugă de el.  Dar cel mai grav i se pare că insul nu are talent. Un fel de a zice: i se pare, căci ea este absolut sigură că nu e poet. După ea nici un scriitor important nu a fost în exil, asta fiindcă venise vorba de Marius Robescu. Îi spusesem că n-am vrut să rămîn în Luxemburg. Rău ai făcut, zice.  Nici acolo nu se trăieşte lejer, zic. I.C. s-a întors pentru că are o pensie imensă, s-a recăsătorit etc. Am vorbit de curînd cu dna R., fiul ei Ş. trăieşte în străinătate şi nu e mulţumit. Cum să fie, dacă e schizofren? L-a întîlnit şi ea la Paris, încă de pe atunci dădea semne sigure. E ceva ereditar aici, ştie ea, care a făcut cinci ani de medicină. Paul D. a făcut un copil şi nu e bine. Şi alte cazuri. Noroc că ea a făcut din timp un copil, e adevărat că Matei este un mediocru. Nu e un mediocru, e un poet bun şi un om admirabil, o contrez. Şi s-ar cuveni să nu-l vorbeşti decît de bine, în toate împrejurările. Ai avea numai de cîştigat din asta. Am pus-o pe gînduri. Tace. Schimbă vorba. M-ar invita la ea, dar.. o invit eu pe la noi, îi dau telefonul nostru.

 Va urma



Fotografii... ziua fotografiilor de pe stradă...