Scriitorul zilei

26 octombrie Dimitrie Cantemir, n. 26 oct.1673 - d. 21 aug. 1723

    

Fiul domnitorului Constantin Cantemir, fost răzeş ce se remarcase la oaste. Fratele lui D.C., Antioh Cantemir, a devenit el însuşi domnitor al Moldovei.  Viitorul filosof, savant, musician, istoric, lingvist, geograf a început instruirea cu un professor particular, grecul Ieremia Cacasvelas, poliglot şi împătimit călător prin Europa. Învaţă greaca, latina, alte limbi clasice, dar şi teologie, retorică, logică, muzică. În 1688 este trimis capuchihaie la Istambul, garant al fidelităţii tatălui său pe tron. Va rămâne aici aproape 2 decenii. Îşi continuă studiile la Şcoala înaltă a Patriarhiei ortodoxe, unde veniseră în exil mulţi profesori renascentişti de la universitatea padovană. Devine unul dintre cei mai apreciaţi intelectuali ai curţii sultanului Ahmed II, unanim apreciat pentru enciclopedismul pregătirii sale, pentru mintea sa strălucită, care a uimit pe ambasadorii apuseni. În decembrie 1691 asistă la decapitarea lui Miron Costin şi a fratelui său Velicico, pro-polonezi, la ordinal tatălui său, domntorul C. Cantemir. În 1699 de căsătoreşte cu Casandra, fiica domnitorului muntean Şerban Cantacuzino. Vor avea 6 copii, cea mai mare, Maria va deveni favorite ţarului rus Petru cel Mare; fiul cel mic, Antioh, face carieră diplomatică şi literară. În 1710 susţinut de mărimi ale Turciei, DC parvine la tronul Moldovei, însă în scurt timp face o alianţă secretă cu Petru cel Mare, desigur și din motive religioase. În confruntarea de la Stănileşti, pe Prut, turcii ies învingători şi DC cu familia se refugiază în Rusia. DC devine consilier de taină al ţarului, îl însoţeşte în campanii militare, îl sfătuieşte cu privire la planurile oraşului Sankt Petersburg. Operele sale literare, istorice filosofice, recunoscute de Academia din Berlin, 1714 au stârnit înalte aprecieri ale savanţilor din Apus, dar şi invidia nobilimii ruse. A murit în 1823, la doar 50 de ani!, osemintele i-au fost reînhumate la Trei Ierarhi din Iaşi, în anul 1935.

Divanul, Istoria ieroglifică, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, Descriptio Moldavie, sunt numai câteva dintre scrierile care l-au făcut celebru în întreaga Europă.

Opera literară  • Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu Lumea sau Giudeţul Sufletului cu Trupul, Iaşi, 1698; ediţie îngrijită şi introducere de Virgil Cândea Bucureşti, 1969; • Beschreibung der Moldau, traducere de judeţul Redslob, Leipzig, 1771; • History of The Growth and Decay of The Otoman Empire, I-II, traducere de Nicholas Tindal, Londra, 1734-1735; • Histoire de L’Empire Othoman, ou se voyent les causes de son agrandissement et de sa decadence, Paris, 1743; • Geschichte des Osmanischen Reichs..., Hamburg, 1745; • Kniga sistima ili Sostoianie muhammedanskia relighii, Sankt Petersburg, 1722; • Scrisoarea Moldovei, Mănăstirea Neamţ, 1825; ediţia (Descrierea Moldovei), prefaţă de C. Negruzzi, Iaşi, 1851; ediţie îngrijită de T. Boldur-Lăţescu, Iaşi, 1868; ediţie tradusă de G. Pascu, Bucureşti, 1923; ediţie tradusă de Gh. Adamescu, Bucureşti, 1941; ediţie îngrijită de D.M. Pippidi, traducere de Gh. Guţu, introducere de Maria Holban, comentariu istoric Nicolae Stoicescu, Bucureşti, 1973; • Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, I-II, ediţie îngrijită de Gh. Săulescu, Iaşi, 1835-1836; • Operele principelui Dimitrie Cantemir, I-VIII, Bucureşti, 1872-1901; • Vita Constantini Cantemyrii - Viaţa lui Constantin Cantemir, traducere de N. Iorga, Bucureşti, 1923; ediţie tradusă de N. Iorga, ediţie îngrijită de Liliana Iorga, Craiova, 1942; ediţie tradusă de şi ediţie îngrijită de Radu Albala, prefaţă de P.P. Panaitescu, Bucureşti, 1960; ediţie îngrijită şi traducere de Radu Albala, prefaţă de P.P. Panaitescu, Bucureşti, 1969; • Despre Coran, traducere de Ioan Georgescu, Cernăuţi, 1927; • Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (Metafizica), traducere de Nicodim Locusteanu, prefaţă de Em. C. Grigoraş, Bucureşti, 1928; • Istoria ieroglifică, îngrijită şi prefaţă de Em. C. Grigoraş, Bucureşti, 1927; ediţia I-II, îngrijită şi prefaţă de P.P. Panaitescu şi I. Verdes, Bucureşti, 1965; ediţia (Melanholia neasemuitului inorog), îngrijită şi prefaţă de Doina Curticăpeanu, Cluj, 1973;• Opere complete, îngrijită şi introducere de Virgil Cândea, vol. IV, tomul I: Istoria ieroglifică, ediţie îngrijită de Stela Toma şi Nicolae Stoicescu, introducere de Nicolae Stoicescu, Bucureşti, 1973, vol. I: Divanul, traducere de Maria Marinescu-Himu, Bucureşti, 1974, vol. IX, tomul I: De antiquis et hodiemis Moldaviae nominibus. Historia moldo-valachica, traducere de, îngrijită şi introducere de Dan Sluşanschi, prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1983, vol. III, tomul II: Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, traducere, îngrijire şi introducere de Virgil Cândea, text rus ediţie îngrijită de Anca Irina Ionescu, Bucureşti, 1987, vol. IV, tomul II: Scurtă povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu şi a Cantacuzinilor. Memorii către Petru cel Mare (1717 şi 1718), îngrijită şi introducere de Paul Cernovodeanu, traducere şi îngrijire de Alvina şi Emil Lazea, Mihai Carataşu, prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1996, vol. VI, tomul I: Vita Constantini Cantemyrii, cognomento Senis, Moldaviae principis, traducere şi îngrijire de Dan Sluşanschi şi Ilieş Câmpeanu, prefaţă de Virgil Cândea, introducere de Andrei Pippidi, Bucureşti, 1996; • Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii, traducere de Dan Sluşanschi, îngrijită şi introducere de Alexandru Surdu, Bucureşti, 1995; • Opere, vol. I: Divanul Istoria ieroglifică. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, îngrijită şi introducere de Virgil Cândea, Stela Toma şi Nicolae Stoicescu, Bucureşti, 2003.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Dimitrie_Cantemir

Alţi scriitori:

Mitropolitul Dosoftei, n. 1624

N. Beldiceanu, n. 1844

D. Hanu, n. 1873

Ion Codru Drăguşanu, m. 1884

Mihail Drumeş, n. 1901

Dumitru Radu Popa, n. 1949

Marius Ghica, n. 1954

Poezia zilei



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2003 
13 iunie, continuare: Şi acum un bluf de zile mari: după Simpozion, jos în hol mă văd cu Horia Gârbea, vine zîmbind: Ce mai faceţi, dle Lazu? Îl întreb dacă i-a parvenit cartea mea. Dă din colţ în colţ. I-am lăsat-o la bibliotecară, o putem întreba dacă i-a dat-o. El roagă să nu o deranjăm, probabil realizează că nici măcar nu a preluat cărțile lăsate lui pentru concurs..., că nu a  fost atent ce cărţi i s-au repartizat ca membru al juriului care a votat premiile Uniunii. Zice, în dificultate: cumva o carte de poezii? Nicidecum, zic, un roman, de peste 500 de pagini, despre refugiul basarabenilor… v-am scris şi o dedicaţie, făceam o aluzie la Proba cu martori… Ce avea pe copertă? întrebă, intrigat. Avea chiar poza mea, cu ochelari – şi mi-i fixez pe nas; iar pe verticală scris: Veneticii. Se freacă pe obraz, nu ştie ce să spună, înţelege doar că nu a fost prezentată pentru concurs. Intervine cineva în discuţie, (Tudor Octavian, care îi propune spre prezentare albumul unui pictor român care face furori în Apus), profit de asta şi deschid uşa la bibliotecă, o întreb pe dna Ş. dacă i-a dat cartera mea; da, desigur, acum mai bine de-o lună, înainte de dezbaterile pentru comisie. Cînd revin în hol, H.G.  o ştersese…. Ce să zic de naivitatea mea de a-i da o carte cu dedicaţie în speranţa că o va citi, sau chiar că mă va susţine, din spirit de solidaritate, sau ca să dejoace sforăriile altora… sau că măcar la emisiunea lui Jocul cu cartea ar prezenta-o?! Ce să zic și despre Ţone care nu a apelat la nimeni în cazul cărţii mele, dintre cei care au interese la Vinea, fie bucureşteni, fie din provincie?

I-am lăsat lui Florin M. poeziile în ediții definitive Tonegaru, știindu-l mare iubitor de carte. Îmi dă telefon MMM şi îi promit caseta cu lansarea noastră. Îi duc lui Tupan textul Mioriţa – o ipoteză de lucru. Dna Stanciu nu dă nici un semn, înseamnă că nu m-a prins în planul de emisiuni în direct. Îi scriu lui Marcel K.; facem drumuri la spitalul Panduri unde Cornel s-a operat de un rinichi. Reiese că a citit cu atenţie romanul meu.

Călduri ucigaşe, peste 35 de grade. Citesc primele trei dintre cele 7 caiete date de gl Georgescu Cornelie, unele lucruri m-au impresionat puternic. Însă un text fără calităţi stilistice, păcat. Ce ciudat, până la urmă... Poetul regimentului, nu? Nicio ocazie festivă fără o poezea de-a dlui Cornelie, citită cu toată convingerea,asculttă de toții cu atenție... Iar în fapt, absența totală a talentului, nimic peste chinuitul meșteșug al rimelor... O eroare perpetuată de la un capăt la altul al unei vieți de ani 90... Iar într-altfel, totală candoare, pe cît de multe sunt calităţile umane ale autorului. Bunătate, cinste, corectitudine, perseverenţă, spirit de performanţă în cariera militară, fin şi sever pedagog şi, în fine, un îndrăgostit de toate animalele ogrăzii: cîini, miei, bouleni, pisici, gâşte. Repartizat ca ofiţer în Slatina, unde se şi căsătoreşte, stătea pe strada Ionaşcu, lângă școala unde eu însumi am învățat! Dat afară din armată ca maior în ‘59, se angajază între ‘60 şi ‘66 la Comitetul geologic, ca topometru la Gravimetrie! Probabil ne-am călcat pe picioare în Calea Griviţei 64…Iubitele lui ţărănci: Ioana, Constanţa şi mai cu seamă Leana din Valea cu Sălcii, de fel din Stoeneşti-Caracal. Simt că am o groază de vorbit cu dl Cornelie…

(din Gândirea înceată, jurnal 2000-2005, în manuscris)

Va urma

Fotografii de sezon...