sâmbătă, 4 octombrie 2014

4 octambrie: Scriitorul zilei, George Astaloş, n. 4 oct. 1933 - d. 24 aprilie 2014           

                                                                                    
Dintr-o familie de germani stabiliţi în zona Vatra Dornei, s-a născut în Bucureşti, cartierul Hala Traian, a absolvit Şcoala militară de Topografie-Geodezie, 1953. Demisionează din armată, în 1964, cu gradul de căpitan, spre a se dedica exclusiv literaturii. Un fervent al boemei bucureştene din anii 50-60, a început prin a-şi face o faimă orală. Debutase într-o revistă şcolară, 1948, dar debutează la modul semnificativ cu piesa Vin soldaţii, stagiunea 1968-1969, la teatrul studenţesc Casandra, punere în scenă favorizată de invazia sovieticilor în Cehoslovacia. Premiul USR pentru volumul Vin soldaţii şi alte piese, 1970. La un congres PEN-club din Slovacia, 1972, Pierre Emanuele de la Academia Franceză îi oferă o bursă la Paris, unde se stabileşte definitiv. În 1976, obţine cetăţenia franceză, fără a renunţa la cea română. Poezia sa a fost publicată în aproape 20 de ţări din toată lumea. Multe versiuni bilingve. Piesele de teatru i-au fost reprezentate în Europa, USA, Canada. Redactor-şef al revistei Nouvelle Europe, din 1972; din 1989 cetăţean de onoare, Rocamadour, Franţa, apoi Cavaler al Ordinului Artei şi Literelor din Franţa. Propus în 2011 pentru Premiul Nobel. Autor a cca 200 articole şi studii despre artă, iniţiator al "teatrului floral-spaţial" şi al Teatrului-revolver. Textele sale dramatice au fost jucate integral la Televiziunea română, evident, după 1990. Memorialist,  antologator, traducător de poezie în şi din franceză.
Opera literară: Şodron, 1970; Vin soldaţii şi alte piese, 1970; Trei piese într-un act, 1970; La lingua del canarino, 1974, ediţia a 2-a, 1984; Bordel a merde, 1975; Pluridimensionalitatea teatrului, 1976; Theatre as a referential art, 1976; Aqua mater, 1984; Symetries, 1986; Poeme retorice, 1991; Simetrii, 1991; Contestatory visions, 1991, Robespierre, 1991; Magma, 1992; Musique de paroles, 1993, Une priere de trop, 1995; Mirosul banilor, 1995; Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i la Paris, 1996; Ecuaţia tăcerii, 1996; Ethique et Estethique, antologie, de poezie românească, 1996; Poeme/Poemes, 1997; Politikon, 1997; Chants de Revolte, traducerea poemelor de Leo Ferre, 1997; Utopii, eseuri, 1997; Parcurs, antologie de autor,1997
Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Astalo%C8%99
http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=26426
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/boemi-in-singapore-i-2965221/
http://www.youtube.com/watch?v=lYmeXT7LcXM
http://www.independent-al.ro/eveniment/george-astalos-cavaler-al-ordinului--artelor--si-literelor-in-franta.html
http://convorbiri-literare.dntis.ro/LIVESCUoct11.htm


Poezia zilei, George Astaloş

peşti nupţiali

din Aqua mater (1984)

miriadele de peşti nupţiali
care inundau apele
de cântec şi de adoraţii liturgice

erai tu

atrăgându-mă necontenit
în torentul ameţitor
al perpetuării

privirea ta
complice ingenuu
îmi îmblânzea înotul
într-un sublim efort
de transparenţă
neştiutor de iubire
şi încă departe
mă îndreptam cu sfială
spre un spaţiu de joc
voluptuos de vârtejuri

hipocampi fabuloşi
înhămaţi la mici care de luptă
visau bătălii uriaşe

se vorbea despre iniţiere
şi drespre o grandioasă sărbătoare
a trupului

fulgere subţiri
îmi săgetau carnea
cuprinsă de o dulce nesiguranţă

şi mă apropiam nerăbdător
de triunghiul tău
cu peşti incandescenţi
însemn armorial şi fântână
a unui pântec răscolit demonic

de copleşitoarea violenţă .


peluze de solzi

din Aqua mater (1984)


tu

apariţie surprinzătoare
de solstiţiu

nici răsărit sângeriu
nici apus tremurând

doar un lanţ de vectori
de mărimi cardinale
izbucnind într-un câmp
de revoltă

nici melci nisipoşi
nici cochilii deschise
doar pântec promis
răscolit de dorinţe
ezitând între flux şi reflux

aici

în mai mult ca eternul acvatic
te aştept răstignit
pe imense

peluze de solzi.


Ion Lazu: Poezia însă
     Lui George Astaloş

Aşa cum nu poţi muta pe cer norul
Uşorul
Decât intrând în casă, trăgând storul

Aşa cum nu poţi schimba direcţia vântului
Decât rotindu-te cu ochii închişi

Aşa cum nu poţi face din noapte zi
Decât turnând catran
La rădăcina Timpului

Aşa cum nu poţi face din viaţa ta
Măcar un rând coerent –

Poţi însă muta muntele
Poţi întoarce râul din cale
Poţi smulge copacul şi să
Pleci cu el la spinare.

10 iulie 1984

Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale 
15 aprilie 2007. (...). Vizită la Gigi Astaloş. (Ca să aflu de la un om plecat din ţară de 4 decenii despre scriitori ai anilor 50-60,  uitaţi de noi, cei de-aici...). Urcăm la etajul V al Blocului Spicu, de lângă Cişmigiu. Posesor al arhivei Apostu, în apartament numeroase desene de-ale lui Apostu. Ne arată vreo 9 cărţi copertate, există o editură creată special ca să-i publice operele. Dă drumul fluxului verbal de neoprit. Povesteşte despre viaţa lui ca ofiţer de geodezie. Domni, fotolii, nu mergea la demonstraţii, nici la învăţământ politic. Scria poveşti despre marii ofiţeri de dinainte. Prieten cu Teodor Pâcă. Scrie fabula tigrului bătrân. Era un evreu ungur ilegalist, ieşit la pensie, avea 4200 lei, pe vremea când un salariu obişnuit era 350 lei. Primea pe poeţi. Deschidea sertarul, îţi lua foaia, îţi dădea suta. Cu o sută trăiai regeşte o săptâmînă. Dar de unde! Se întâlneau la Singapore. Îi tocau într-o singură noapte. Odată iese Pâcă pe la 2 noaptea de la Singapore, în spatele lui unul beat care îl tot înjura. Mama voastră, cu poeziile voastre împuţite! S-a oprit Pâcă, i-a dat ăluia o singură palmă, fusese campion de box, ăla din cădere se trezeşte că e ofiţer de securitate. Articolul 234: huliganism, judecat în 24 de ore, condamnat la 4 ani detenţie, a făcut doar 2 ani şi jumătate. Fapt este că Th. Pâcă condusese demonstraţia a zece mii de studenţi pe stadionul din Sibiu, când cu Abdicarea regelui Mihai. Organele îl tot căutau pe lider, abia după 2-3 ani l-au detectat, după fotografii, îşi lăsase barbă. Pâcă, cu patru ani mai mare, părea matur, putea trece drept tatăl lui Gigi. Gigi, mereu campion la rugbi, la clubul PTT, apoi a plecat de-acolo. Pâcă avea un frate mai mare, acela era om ca toată lumea. Născut la Ploieşti, familie de ceferist, cu regim ca de armată, deci l-au mutat la Sibiu. Andrei Blaier nu este evreu ci neamţ, fuseseră colegi de liceu, însă Andrei era extrem de deştept faţă de toţi ceilalţi. Părinţii lui au fost deportaţi în Dombas, împreună cu ai lui Gigi, ca fiind etnici germani. Despre ura pe care a constatat-o împotriva bucureştenilor în orice colectivitate, aceeaşi animozitate a văzut-o la Paris, la Londra.
Tot Gigi povesteşte că s-a întâlnit cu Octavian Sava, care pe atunci lucra la noua televiziune, au convenit o colaborare, dar să-i aducă un material. Gigi scrie de mână 18 pagini, se prezintă chiar a doua zi şi fapt e că a urmat o colaborare întinsă pe patru ani. Spune despre Octavian P., pe care l-a cunoscut pe când răspundea de televiziune: O fiară! Au vrut să facă un spectacol di granda, a venit P. şi nimic nu-i plăcea, baletistelor li se vedeau picioarele... Un politruc sinistru, considerat ca atare de toţi, pe-atunci. Iar acum îl auzi: Nu mai cred în democraţie, în libertate, în capitalism. Deci tot comunist, tot pentru dictatura celor duri... La urmă îi spun: Am o listă cu 120 scriitori care ar merita plăci memoriale, din care or să rămână vreo 20. Şi îmi confirmă câteva adrese. Lucrează de pe la 5 dimineaţa, are destul timp şi de scris şi de vorbit cu mine. Stă trei luni aici, apoi alte trei luni la Paris, din nou aici şi tot aşa. L-a editat pe Ahoe şi pe Pâcă cu sonete, cu balade. A editat o antologie a poeziei româneşti contemporane, traduse de el în franceză, 62 de poeţi, (printre care şi vizitatorii lui de astăzi); a îngrijit şi editat o antologie a poeziei basarabene (eu figurez şi acolo), alta a poeziei bucovinene. Da, Ahoe a stat şi pe Polonă. La el erau atâtea ploşniţe!  Fraţi de cruce cu Ahoe şi Pâcă. Dar apelau la telefonul lui, la rangul de căpitan când aveau probleme cu miliţia. Gigi avea mulţi veri, tatăl lui avusese mulţi fraţi şi fiecare cu destui copii. El s-a născut în Hala Traian, ca şi mama şi bunica lui. Fratele Helenei, soţia sa, prezentă la întrevederea noastră, absolvent al Scolii Superioare pentru Administraţie de la Paris, a fost guvernator în Volta de Sus. Apoi, rechemat, îi era la îndemână să administreze câteva arondismente. Într-un colectiv de studii privind relaţiile economice cu Rusia...


Alţi scriitori:
Ion Vartic, n. 1944
Aurel Leon, m. 1996


Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2003
 12 aprilie, continuare: Mai ieri mă minunam de abundenţa cărţilor ce se vînd în regim de anticariat în jurul Universităţii – zeci și zeci de buchiniști, cot la cot, unii expun direct pe trotuar. Clasicii literaturii universale la preţ de 10 000. Titluri la nesfîrşit. Şi deodată înţeleg ceea ce era clar ca lumina zilei: Cărţile din librării costă 100-200 mii de lei, de 10-20 de ori mai scump. Păi cine o să fie atît de prost să cumpere din librării, cînd dincolo e  mult-mult mai ieftin? Şi asta pentru că am ajuns aşa de rău economic, încît toţi intelectualii îşi vînd bibliotecile ca să poată supravieţui. Deci nu lipsa cititorilor – văd mereu oameni cu o carte în mînă, însă acum îmi dau seama că sunt cărţi vechi, îngălbenite, de la anticariat. Nu au dispărut de tot cititorii, însă ei nu mai intră în librării, caută cărţi la buchinişti. Văd mereu acest anunţ: Cumpăr cărţi. Păi dacă le vînd cu 10 mii, înseamnă că le cumpără cu doar 5 mii, nu? Vinzi 20 de clasici ai literaturii unuversale şi ai făcut de un kg de carne, calitatea a II-a!

Citesc o evocare a lui Valeriu Ciobanu de Al. Săndulescu: dat afară de la catedra lui Călinescu, pe motiv de dosar Ştefan Ciobanu, fost ministru, fost probasarabean. La 45 de ani, pe linia moartă la Institutul de istorie a literaturii, burlac, alcoolic, neobosit bîrfitor a toţi şi toate, înrăit mizantrop. Scena de la restaurantul din Vatra Dornei: Stă la masă lîngă nişte tipi care îngurgitau fripturi. Cere. Nu avem. Dar dînşii? Vrea condica, scrie acolo plin de revoltă. Apoi află că insul avut în vedere era fratele lui Bodnăraş şi şeful securităţii Suceava. Vrea să retracteze, foaia din condică nu poate fi ruptă, e nevoit să scrie un P.S. cu marfa clientului. Îl întreba pe coleg: Au să mă aresteze? Articolul Frica - Adev. Literar. Citesc fragmente din “Convorbiri cu Ileana Mălăncioiu”, despre Nichita, Gabriela Melinescu, Virgil Mazilescu, Lucian Raicu, Marius Robescu, Ion Caraion, dovedit colaborator al securităţii, scriind adevărate opere de artă pentru a-şi pîrî colegii; despre T. Mazilu. Nu-l iartă nici pe Marian Popa, care le-a dat spaţiu disproporţionat securiştilor dintre scriitori, d.e. lui Valeriu Bucuroiu. Alt articol interesant cu Marie-France Ionesco, mare prietenă a românilor, a învăţat româna cu gramatica în mînă. A cunoscut intelectuali de mare rasă, asta pe cînd toată intelighenţia franceză era stîngistă. Cît o fi Dinu S. la Naţional ea nu va permite să se joace piesele lui E.Ionesco. Nu-l iartă pe Dinu S. şi nu pentru că ar fi fost în CC, ci pentru că s-a dus la mama lui Ierunca să-i smulgă o dezicere de propriul fiu.
Va urma 


Fotografii...