vineri, 25 mai 2012

Scriitorul zilei: Vasile Andru; poezii; fotografii de autor...

 
Sucevean din comuna Muşeniţa, din părinţi agricultori, îşi face şcoala în comuna natală, liceul la Siret şi Rădăuţi, după care urmează Filologia din Iaşi, secţia franceză-română. Profesor de liceu, apoi asistent la Institutul Pedagogic din Suceava, 1967-1975, se strămută la Bucureşti, ca redactor. Debutase cu publicistică încă în 1969, apoi se consacră prozei scurte şi romanului, editând nu mai puţin de 25 titluri. Între timp s-a orientat spre practicile sapienţiale, spre isihasm şi textele iniţiatice, beneficiind de stagii la Roma, Paris, în India, la Athos, în Australia.
Urmărindu-i iniţiativele isihaste, psihoterapeutice, textele, pelerinajele, interviurile, este mai greu de stabilit cărei religii tradiţionale ar putea fi ataşat Andru. Declarat creştin ortodox el este într-o asiduă căutare a unor modalităţi personale de a intra în dialog cu divinitatea, cu sine însuşi, ca esenţă umană. Este însă în afară de orice dubiu vocaţia interogativă şi rîvna isihastă a  personajului care reuşeşte să facă prozeliţi, lucru foarte rar la noi.
Scrieri literare: Yutlanda posibilă (1970) - debut în volum; Mireasa vine cu seara (1973);Mirele (1975);Arheologia dorințelor (1977); Noaptea împăratului (19791 ;O zi spre sfârșitul secolului (1983);Turnul (1985) ;Progresia Diana (1987);Muntele Calvarului  1991;Memoria textului (1992);Proză, eseuri, interviuri (1995);Un univers cu o singură ieșire (1997);Păsările cerului (2000) - premiul internațional Balkanika 2000;Cel mai îndepărtat paradis (2001)

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Andru
 http://www.edituraherald.ro/authordetail.asp?cod_autor=146
http://www.rostonline.org/rost/nov-dec2004/andru.shtml 

Poezia zilei
George Bacovia, m. 22 mai 1957

Nervi de primăvară

Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri ...

O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri ...

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri ? !

 Urmăriţi câteva fragemente dintr-un recital Lidia Lazu: George Bacovia - Amurg violet, susţinut la Tinerimea Română, împreună cu pianista Ilinca Dumitrescu şi fagotistul Vasile Macovei.
 
BACOVIA
Pansele negre...:

CARBONIZATE FLORI, NOIAN DE NEGRU:

muzica sonoriza orice ecou:

acorduri, arpegii, armonii:

 Alte fragmente se află pe YouTube.com

.
Horacio Armani, n. 1925, Argentina
Cerând un semn

M-am gândit la izbăvire: am avut un vis -
În chiar trezia zilelor mele –
Şi cred că era un râu transparent,
O scenă crudă care în felul ei
Aducea durerea, setea, crima
Arătări ce umilesc acest pământ.

Aş fi vrut să cred, dar nu într-un vis:
Toate zilele mele licăreau jalnic
Ca să ajungă la o evidenţă, la un semn.
Era asaltul speranţei:
Voiam să cred şi în ea am crezut
În fiece clipă, la fiece vîrstă, pe rând
Îndoindu-mă, blând şi singur; voiam să cred mereu
Şi acum încă vreau cu ardoare să înţeleg această aventură,
Ce lung ajun de sărbătoare mi-a fost eşecul!

Între cel ce crede şi necredincios există o legătură
Inexplicabilă: poate o culoare, teama,
Felul de a adora obişnuitele crengi sau felul
Cum lumina decade peste un colţişor prea liniştit;
De la trezie la somn miturile sale unindu-se
Păgubind totul, mişcările, speranţa.
O anume tensiune le ajută, le obligă să-şi amintească.
Uneori privirile mele complică delicateţea şi aerul
De unde totul apare strălucind de tristeţe;
Este Dumnezeu care a eşuat şi e ruşinea lui şi frica
Asupră-ne căzând ca scrumul pe revere.

O, doamne, dă-ne adevăruri ceva mai noi;
Te vom cunoaşte prea mult; vom suferi toţi
Prea mult; vom bea peste puteri
Din ruşinile tale; ajută-ne, ştiu ceva
Care nu presupune oroarea, nici abandonul, nici supuşenia;
Chiar în indiferenţa ta trebuie să ne salvezi
Dacă atât de singur verşi asupră-ne izolarea prietenă.
Vreau să cred, însă nu într-un vis.
Toate zilele mele licăresc jeluindu-se.
Traducere de ion lazu 

ion lazu: Fotografii... 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu