vineri, 18 mai 2012

Scriitorul zilei: Aurel Covaci; consemnări; poezii; fotografii


Scriitorul zilei: Aurel Covaci, n.13 februarie 1932  - d. 18 mai 1993


* * *

Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.

Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonţ de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonţ de rubin,
Ciugulind prin ţărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiş
Care va rămâne o amintire frumoasă...


poezie de Nicolae Labiş din Versuri şoptite pentru prietenul său Aurel Covaci la Spitalul de Urgenţă înaintea morţii poetului
***



 Orădean prin naştere (mai puţin norocos decât Titus Popovici, dar de asemenea cu o operă copleşitoare), dintr-un tată gardian public, apoi plutonier de miliţie, şi-a făcut liceul la Beiuş şi Oradea (1942-1950), după care a venit în Bucureşti ca redactor la Flacăra, apoi la Contemporanul, timp în care a fost, în două rânduri, cursant al Şcolii de literatură, unde a fost marele prieten şi ocrotitor al lui Nicolae Labiş. Arestat în 1958 pentru învinuirea de a fi găzduit discuţii primejdioase, a primit o condamnare de 3 ani pentru "Uneltire împotriva ordinii de stat", din care a executat doi ani. Fără drept de semnătură în următorii 5 ani, a fost caloriferist, apoi translator de engleză la Semănătoarea, ghid turistic ONT. Tradusese din poeţi sovietici, dar abia după un deceniu de interdicţie, la recomandarea expresă a lui Tudor Vianu, publică traducerea marii epopei Lusiada de Camoes, 1965. Este printre altele traducătorul Eneidei. Poate neegalat în literatura universală, a fost un poliglot fără seamăn, cunoscând la mare subtilitate nu mai puţin de 13 limbi şi traducând din marii scriitori ai lumii: englezi: Yeats, Eliot, Keats, Milton, Byron; americani: Williams, Sandburg, etc; din latino-americani: Neruda, Marti, Goytisolo, Sabato, mulţi alţii; din marii ruşi, dar şi din marii francezi, din teatrul lui Corneille, dar şi din spaniolul Lope de Vega; practic din literatura anticilor până la poeţii contemporani, alcătuind antologii din sovietici, lituanieni, din neerlandezi, olandezi şi flamanzi, din chinezi etc, precum şi strălucite traduceri din poeţi români în limbi străine. Personalitate fascinantă pentru confraţii literaţi, uimiţi de vastele cunoştinţe lingvistice dar şi de marele talent de traducător, de recitator, era un prieten desăvârşit. L-a afectat mult demolarea casei din str. Gr. Alexandrescu nr. 21, în 1988 şi după câţiva ani de suferinţă cardiacă, a murit prematur, o pierdere inestimabilă pentru literele române.
O listă a traducerilor sale, cuprinzînd poate sute de titluri, nu va fi decât incompletă.

Citeşte mai mult:  http://www.crispedia.ro/Aurel_Covaci

ion lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale (în manuscris) :

1 mai 2007. Am aflat pe căi întortochiate câteva noi adrese, Petru Comarnescu, Alice Botez, G. Ivaşcu, Valeriu Cristea, G. Macovescu, Aurel Covaci, G.M. Zamfirescu, Victor Ion Popa – să le identific pe teren, să obţin aprobările, datele şi tot ce urmează...
 
2 mai 2007. La telefon dna Stela Covaci, foarte emoţionată, deja aflase de la Victoria D. despre iniţiativa mea. Au stat în Gr. Alexandrescu 21 (unde l-am căutat eu pe Nichita, da!), i-au demolat, nu le-au plătit măcar terenul, cu greu a obţinut o repartiţie aici, în Th. Aman 9, unde este şi astăzi chiriaşă. Punerea unei plăci memoriale, crede, ar ajuta-o să poată cumpăra casa respectivă. Ce rost ar avea s-o descurajez?
Venind dinspre Izvor-Cişmigiu, fac poză la Tudor Muşatescu, pe Luigi Cazzavilan 37, dar nu găsesc casa lui Victor Ion Popa pe Puţul cu Plopi, după descrieri vagi; ajung pe fostă Soarelui, acum Th. Aman 9A, fac poză pentru Aurel Covaci; apoi îmi mut investigaţiile în cartierul Gării de Nord, mergând numai pe jos, în acest cartier Matache, unde am lucrat în anii 61-70...
 
30 august 2007. Pe scurt, despre plăcile puse luni şi joi. Luni ne vedem la 12:00 la magazia Uniunii, eu ajuns mai devreme sortasem plăcile, le grupasem, să ne fie mai lesne la încărcatul în maşină. Dau telefon la Aurel Covaci, răspunde fiica. Maică-sa nu e pe moment acasă, dar vine îndată. Iute ajungem în Th. Aman 9-A, o sun din nou pe mobil, coboară mai întâi fiica, apoi şi dna Covaci, văzută de mine de curând la MLR, căutăm un loc potrivit, aduc şi o scară, dar la colţul faţadei toată tencuiala e coşcovită, o dăm jos până la cărămidă, punem placa. Le spun căror scriitori le-am mai fixat plăci, apoi ce mi-a spus D. Alexandru despre A.C. când s-au cunoscut în închisoare: foarte cult, bun poet, ştiind numeroase limbi străine din care tradusese. Ea a scos la MLR o carte Persecuţia, despre urmărirea lui Labiş şi a lui Covaci, îi spun că manuscrisul a fost citit de mine ca lector când lucram la editura Vinea. Foarte recunoscătoare. Ne despărţim cu pupături. Se cam miră de solicitudinea Uniunii, a lui N.M. în particular, căci până acum n-au fost nicicum receptivi la solicitările ei. Simţind că e teren minat, o iau pe scurtătură; îi spun că mi s-a dat mână liberă în chestiunea plăcilor. 






























Poezia zilei:
ion lazu: Neîntreruptul cântec.

Cântul continuă. Cine-ar pricepe
De-i pe sfârşite ori abia-ncepe?

Cel ce ascultă nu se gândeşte
Au care-i pasărea ce-l izvodeşte,

Ce-l înfioară şi îl ridică
Când alta zboară sau rece pică.

Codrul e veşnic proaspătă-i zarea
Şi fără istov spune-şi cântarea.

Iar printre triluri ce se-nfiripă
Altul mai meşter se-arată-n pripă.

Toate-n lumină îşi cată partea
Dar jos în iarbă, în umbră,-n tină
Pe cel ce cade-l înghite moartea.

Când bolta-naltă şi ramuri line
În tril tresaltă şi le e bine,

Cine s-audă păsări sleite
Bufnind grăbite în iarba crudă?
8 febr. 2008    
   

ion lazu: Fotografii (florile casei, I)