miercuri, 2 mai 2012

Scriitorul zilei: George Bariţ; poezii, fotografii

Scriitorul zilei: George Bariţ, n.4 iunie 1812 - d. 2 mai 1893
 


O mare asemănare de destin cu Timotei Cipariu, acesta cu 7 ani mai mare, dar urmând aceleaşi şcoli şi militând toată viaţa pentru aceleaşi valori istorice-culturale româneşti - viaţă ce s-a continuat în ambele cazuri ale acestor patriarhi ai neamului dincolo de 80 de ani.... Bariţ însuşi dintr-o familie de preoţi greco-catolici (bunicul şi tatăl), a urmat o şcoală unitariană de la Trascău, între 1820-1824, gimnaziul la Blaj, literele şi filosofia la Cluj, iar în final Facultatea de teologie de la Blaj, fără ca totuşi să urmeze o carieră ecleziastică, ci dedicându-se uneia didactice, mai întîi la Braşov.  Unde în 1838 înfiinţează Gazeta de Transilvania, prima publicaţie românească de dincolo de Carpaţi. Apoi, împreună cu deja amintitul Timotei Cipariu, fondează Astra de la Sibiu, al cărei secretar este la început, iar apoi devine preşedintele Asociaţiei. A îndeplinit în Ardeal cam acelaşi proiect cultural de fondator şi deschizător de drumuri precum Ion Heliade Rădulescu în Principate.
Un Dicţionar român- german, 1853-1854, un alt Dicţionar român-ungar, 1869. Editează o primă Enciclopedie românească în trei volume, tipărită la Sibiu, tot acolo editează în trei volume lucrarea esenţială a vieţii sale: Părţi alese din Istoria Transilvaniei pe 200 de ani din urmă. Ia parte la înfiinţarea Societăţii literare ce va fi premergătoare Academiei române, al cărei Preşedinte a fost începând din 1893. Publicase în 1881 un volum de teatru: Două drame familiare. George Bariţ, un nume sfinţit prin râvnă întru luminarea neamului său, intrat în istorie, în manuale, nume de străzi, de colegii, de institute, de premii, nume de glorie omenească pe deplin meritată.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bari%C8%9B

Poezia zilei:
Ion Lazu
Facsimil

Dacă vrei o probă de talent, îmi spuse prietenul,
Rupând învelitoarea de pe o carte format mare
Pe care am desluşit. BIZANŢ,
Atunci ascultă aici: un copil
E un ochi în plus,
El întinde către tine o mână cu petale
Sau un nor – şi îmi arătă cu degetul
Aceste cuvinte reproduse în facsimil
Pe copertă, comentându-le:
Vei recunoaşte „o mână ca un nor” nu e de colea...
Într-adevăr, ăsta da talent!, i-am răspuns
Pe deplin convins.
Şi în timp ce mă minunam
Cât de bine cunoaşte el vechile hrisoave,
mi-am dat seama că îmi vorbise în vis.
25 septembrie 1983


Fotografii de autor: