Scriitorul zilei:Ioana Em. Petrescu, poezii, fotografii

Noi suntem stelele...

ion lazu

Unul de altul

Viscolul de azi noapte

Tăind cu ger diamant

Delimitând şi însingurând

Cu alb de alb –

Tot oraşul putea să fie

Ţintuit,

Gheaţa părea

Să fi spart sticla cerului –

Viscolul de azinoapte

Absorbind viaţa dimprejur

Ca un vârtej prea-înalt,

Ca un sorb abstract,

Ne-a zidit unul de celălalt

cuib alb german viu

Hohot unic al sângelui sfânt

Răstignit la răspântia anului.

1969
(din volumul Muzeul Poetului, 1981)

Scriitorul zilei: Ioana Em. Petrescu, n. 28 decembrie 1941 - d. 1 octombrie 1990

Născută la Sibiu, ca fiică a istoricului literar prof. univ. Dimitrie Popovici, slătinean de baştină (Universitatea clujeană se transbordase la Sibiu, la ocuparea Ardealului de Nord de maghiari), şi soţie a prof. Liviu Petrescu (dascăl al său la Universitate), Ioana Em. Petrescu a absolvit liceul G. Coşbuc şi Filologia clujeană, unde şi-a luat licenţa cu Aron Pumnul, 1974, a desfăşurat apoi, la catedra Filologiei pe care o frecventase o activitate strălucită, lăsând câteva studii fundamentale: despre Ion Budai Deleanu şi eposul cosmic, 1974, care fusese teza de doctorat a cercetătoarei (Premiul Academiei), Eminescu. Modelul cosmologic şi viziunea poetică, 1979, Configuraţii, studii şi eseuri, 1981, din nou despre marea ei pasiune: Eminescu şi mutaţiile poeziei româneşti, 1989. Tot atunci  i se acordă Premiul USR pentru întreaga operă. Ce-i drept, prin mare străduinţă, reuşise să îngrijească apariţia în 6 volume, între 1972 şi 1989  a oprei tatălui ei, Dimitrie Popovici, faţă de ale cărui opinii s-a aflat într-un neîntrerupt dialog. Iar alte câteva studii au apărut postum: Ion Barbu şi poetica postmodernismului, Molestarea fluturilor interzisă- scrisori americane (din perioada 1981-1983, când beneficiase de o bursă Fullbright şi predase la California University din Los Angeles), Jurnal,2005.  Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, apărută în 1991 (coordonatori: Ioana Bot şi Diana Adamek) fixează figura singulară a unei personalităţi excepţionale, ce a lăsat asupra studenţilor clujeni şi a celor ce au cunoscut-o o impresie copleşitoare.Încă un nenoroc al literelor româneşti- dispariţia la doar 49 de ani a unei personalităţi de excepţie.  Ţi se strânge inima. În clipe de slăbiciune, îmi vine să renunţ la această rubrică a blogului meu. Dar tot eu îmi spun că se cuvine să ne întărim firea şi să mergem mai departe prin acest aproape-dezastru al literelor române, pândite de neşansă din toate părţile. În măsura în care lucrurile au depins de Ioana Em. Petrescu, domnia sa şi-a scris cărţile, unele au apărut în timpul scurtei sale vieţi, altele au fost editate în anii ce au trecut. La mai mult nu ne putem aştepta, omeneşte. Înţeleg că s-a constituit un cerc al celor ce i-au păstrat o frumoasă amintire. Nu e puţin, îmi spun: un cerc de admiratori ai operei, un nume de şcoală, de stradă, de bibliotecă...

Iniţiasem, repet poate, un Proiect Şcoli săteşti cu nume de scriitori, l-am propus USR, am înaintat şi tabelul, pe judeţe, era vorba de 150 de şcoli. Nu am găsit înţelegere. Acum lucrurile stau şi mai rău: se desfiinţează multe din şcolile săteşti, dacă nu au numărul de elevi stipulat în noul regulament. S-ar fi desfiinţat şi dacă între timp şcoala ar fi primit numele lui Nicolae velea, de exemplu. Ce e de spus, la toate astea?

ion lazu: Biserica Samurcăşeşti-Ciorogârla