Scriitorul zilei: Banu Rădulescu; poezii, fotografii

Noi suntem stelele... (Poezia zilei):

ion lazu: Ambitus    

Lidiei

A trăi într-o mare iubire

Înseamnă să o şi uiţi –

Să nu-i mai atingi marginile

Să porneşti în zori spre o răscruce de-a ei

Şi să nu ajungi la ţintă până-n crucea nopţii;

Să te roteşti, ca prin aer Pământul

Fără măcar să-l presimtă.

A trăi într-o mare iubire

Înseamnă să n-o mai poţi nici gândi –

Să stai treaz la orice oră

Şi să ţârâi ca o arătură vara;

Înseamnă să fii ţărână

În sens cosmic.

A trăi într-o mare iubire

Înseamnă să fii mort de mult

Şi renăscut într-un destin ceresc –

Plasat în afara

Condiţiei diurne;

Înseamnă să-i redai lunii pacea dintâi

Când îţi citeşte prin perdea hârtiile.

1983, Avrig

SCRIITORUL ZILEI: Banu Rădulescu, n.12 februarie 1924 - d. 9 decembrie 1998
     

Bucureştean prin naştere, se înscrie la liceul militar din Cernăuţi, apoi se transferă la Nicolae Filipescu de la Mănăstirea Dealu. Reformat din armată, intră la medicină, dar este arestat scurtă vreme pentru a fi scris epigrame la adresa Anei Pauker şi compania. Revenit la Medicină, este arestat din nou, în 1948, de la catedra de medicină, pentru tentativă de trecere a frontierei. Face turul marilor puşcării comuniste: Constanţa, Jilava, Piteşti, Caransebeş, Canal, Gherla. Eliberat în 1954, mai este arestat încă o dată, în 1956. Reuşeşte să termine medicina, face stagiul la Geoagiu, iar în 1962, prin concurs, revine în Bucureşti. Cu sănătatea distrusă, bolnav de plămâni, face un nou tur al ţării, nici acesta vesel, la sanatorii...  Renunţă la practica medicinei. În 1967, la 43 de ani, reuşeşte să publice primul volum, nuvele: Dincolo de aşteptare. Titlu care pentru cei preveniţi, spune mult. În timp, îi mai apar: Lumina şi piatra, Păsările mari nu cântă, Nimic despre fericire, În iarbă, cu faţa la soare, tot atâtea sugestii privind o viaţă distrusă. 

L-am cunoscut abia după "evenimente", eu prins cu acţiunile "Basarabia, pământ românesc!", BR cu regruparea foştilor deţinuţi politici. A fondat revista Memoria, unde au început să apară masiv mărturii despre ororile comuniste, atât de stict ţinute sub obroc, practic necunoscute multora, sau oricum incorect percepute. Şedinţele de la sala mare a re-înfiinţatului Muzeu al Ţăranului român aveau ceva sacerdotal. Prietenul poet şi medic Pan Izverna, devenit redactor la Dreptatea, mi l-a prezentat pe Banu Rădulescu. Când să obţin autograf pe o carte de-a sa, am aflat că îl chema Şerban Rădulescu. Tot în acele împrejurări l-am cunoscut pe Pan M. Vizirescu, condamnat la moarte în contumacie în Procesul ziariştilor. Supravieţuise 23 de ani ascuns în podul unei căsuţe din Slatina. Am trăit alături de aceşti oameni ai unui ideal de democraţie şi dreptate socială momente de mare înălţare sufletească. Însă fragmentele prezentate revistei Memoria, din mărturisirile unui bătrân ţăran din Bocşa Montană, pe numele său Iosif Cireşan-Loga, chinuit doi ani şi jumătate la Canal, fără condamnare (detenţie administrativă), nu au apărut, în vălmăşagul atâtor materiale ce asaltau redacţia.

 
***

Am dorit să pun o placă memorială pentru Banu Rădulescu, dar în acel moment se aştepta echipa de constructori, pentru remedierea imobilului. Situaţia nu s-a schimat, în privinţa renovării. Cât despre Proiectul plăcilor memoriale, lucrările s-au amânat... la calende.

 

ion lazu: Din fereastră de la noi....