scriitorul zilei: Radu Stanca; poezii, fotografii

Noi suntem stelele...

ion lazu

Peste torent

Ţii minte, iubito, poiana

Pe care-o citeam în rotire

Cu umbra şi miresmele teiului?

Şi brazii sărind peste râpă

Strângându-şi, cum spuneai tu, picioarele?

Sau trunchiul ţinând loc de punte

Pe care n-ai vrut să păşeşti

De teamă că undele repezi

Să nu-ţi fure chipul în trecere

Lăsându-mă singur?

Emoţia te răstignise

şi nu mă lăsai să mă-apropii -

Cu braţul întins-balustradă...

Azi teiul asemeni colindă

Cadranul poienii cu umbră

Şi brazii mai sar peste râpă

Strângându-şi sub cetini picioarele.

Dar încă nu pot să mă-apropii

Când treci peste undele vremii

Cu teama să nu-ţi fure chipul

Ducându-l

Şi-amestecându-l

La fund cu nisipul...

1963- Luncani-Bacău



Scriitorul zilei: Radu Stanca, n. 5 martie 1920 - d. 26 decembrie 1962

Radu Stanca - Argonautica


Lucrurile lumii acesteia

Sînt batute de vînturi ca trestia,

Numai dragostea noastra sta dreapta

În bataia vîntului si asteapta.

Desfacuta de toate ispitele

Îsi închide cu grija aripile

Si de-acolo, din vîrful catargului,

E stapîna urgiei si-a largului.

Nici un val nu-i abate privirile,

Nici un sunet la cîrma rotirile,

Printre pîclele moi ce se scutura

Numai parul de aur îl flutura.


Împrejurul ei toate furtunile

Rascolira cu sete genunile,

În zadar însa fura cu toatele.

Pîn-la urma scazura si apele.

Si acum iat-o-n limpede curgere,

Lunecînd prin vîltori, printre fulgere,

Neatinsa, înalta imagina.

Pe cînd toate în jur sînt paragina...

 Poet, dramaturg, eseist, regizor (la Sibiu există un teatru care îi poartă cu strălucire numele, în întreaga lume!), R.S. s-a născut la Sebeş-Sibiu, în familia preotului Sebastian Stanca. Face şcoala primară şi liceul la Cluj, apoi intră la Facultatea de Litere şi Filosofie din acelaşi oraş, luându-şi licenţa în 1942 - Magna cum Laude!. Din anul următor este reţinut la catedra unde oficia Lucian Blaga. Este contextul în care, Universitatea clujeană fiind transferată la Sibiu, apare Revista Cercului literar, al cărui activ colaborator a fost Radu Stanca. Legând trainice prietenii cu mai toţi cerchiştii: Ion Negoiţrescu, I.D. Sîrbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Victor Iancu, Henri Jacquier, Wolf von Aikelburg. Între timp se manifestase şi vocaţia lui teatrală. Pune în scenă piesele din repertoriul românesc: Gaiţele, O scrisoare pierdută, Hagi Tudose (Premiul de stat, 1952), dar şi Hangiţa de Goldon. Primeşte premiul naţional pentru manuscrisul piesei sale Dona Juana, 1947. Este în fapt singurul volum apărut în timpul scurtei sale vieţi, legată în principal de scena sibiană, apoi şi de cea clujeană. Răpus de o tuberculoză galopantă. Debutase cu poezii încă în vremea liceului, apoi la Sibiu fiind, publică poezii în toate marile reviste literare ale vremii. Considerat unul dintre resuscitatorii baladei culte, împreună cu Ştefan Augustin Doinaş, ceea ce i-a făcut faimoşi în epocă. Producţia sa poetică a fost publicată la ani după dispariţia autorului. Versuri, 1980 cuprinde aproape 300 poeme, două treimi dintre ele făceau parte dintr-o proiectată de autor carte, restul au fost adunate de prin reviste, într-o Addenda. De mare interes s-a bucurat în epocă Romanul epistolar, 1978, îngrijit de Ion Negoiţescu, cuprinzând scrisorile schimbate între cei doi cerchişti în perioada 1945-1961.

 
 

ion lazu: Biserica de la Casa domnească din Brebu-Câmpina