vineri, 30 decembrie 2011

Scriitorul zilei: Ion Bănuţă; poezii, fotografii

Noi suntem stelele...

ion lazu

Umbra



Soarele, dar şi raza

Frunza, dar şi umbra –

Pe toate le-am lăudat –

Umbra e plumbul

Din lucruri prelins, pe jos

Închegat.

Am lăudat până şi viermii

Cei neadormiţi,

Veniţi de sub pământ

Să roadă umbra

Şi s-o tragă în scorburi,

Feriţi.


Căci fără umbră totul zboară.

Şi se făcu noapte amară.

1981, Alexeşti-Vâlcea


Scriitorul zilei: Ion Bănuţă, n. 7 noiembrie 1914 - d. 30 decembrie 1986


Mi-e dor de ea



Mi-e dor de ea ca nimanui

Ca unui vechi nomad de drumul lui

Port rani adânci în ochi si-n trup,

Vesmintele de-argint le rup.



Astept trecutele iubiri,

Conturul bratelor subtiri

Si parul amintind de ploi,

Si vechea urma din noroi.



Dar urma ei s-a sters demult

De cine azi sa prea-ascult?

De vântul ce-mi închide usi

De greieri sau de carabusi?



Mi-e dor de ea ca nimanui

Ca unui vechi nomad de drumul lui

Port rani adânci în ochi si-n trup,

Vesmintele de-argint le rup.
 
***

 
Născut la Siliştea-Argeş, dintr-o familie de ţărani, devine muncitor la Atelierele Griviţa, apropiindu-se de mişcarea comunistă. După 23 August, parvine la posturi din sistemul activist, redactor la Lupta CFR, la alte publicaţii ale partidului, între timp urmând cursurile facultăţii de filosofie. Devine Directorul nou înfiinţatei ESPLA, pe atunci una dintre puţinele în ţară, strict controlată de culturnici şi de cenzură. Din 1969 este transferat la ziarul Albina, iar EsPLA se desparte în 4-5 edituri divers profilate.
Temperament echilibrat, deschis, pliat pe lumea subţire în care dorea să fie luat în seamă ca poet, se făcea simpatizat; participa cu bună mină la manifestări literare, lansări, comemorări. Debutase încă în 1946 cu Cetatea tăcerii, revenind în 1956 cu Izvoare, iar din 1960, cu La hotarul dintre lumi îşi găseşte ritmul, publicând la 2-3 ani noi volume de poezii: Am rechemat iubirea, 1962, Scrisoare către anul 2000, cu o onorabilă primire din partea criticii literare, Lacrima diavolului, 1965, volum ce deschide o succesiune de "Panorame", şase la număr, apărute până în 1975. Un vers ce-mi vine în minte, din Ion Bănuţă.Olimpul diavolului: "Ce frumoşi sunt hoţii când îi fură caii!"
I-am pus o placă memorială pe faţada imobilului din Şipotul Fântânilor,nr. 1, la intrarea în Cişmigiu. În blocul vecin, locuia Radu Tudoran, beneficiar şi el al unei placi de marmură; iar vis-a-vis, neştiut de nimeni, filosoful Petre Ţuţea. Mai târziu, când i-am depistat adresa, deja se tăiaseră fondurile pentru această acţiune.




























ion lazu: Biserici din Bucuresti. Sf. Silvestru