Tuturor vizitatorilor acestui blog, dar și celorlalți prieteni și cunoscuți ai noștri, această urare din inimă:
La mulți ani cu 2016! Sănătate, bucurii, frumoase împliniri și o dulce înseninare a sufletelor, ca să primim darurile vieții, cu înțelepciune, fără încrâncenare...

Scriitorul zilei, 31decembrie: Ion Creangă, n. 1 martie 1837 - d. 31 dec. 1889

        

       

Ion Creangă, humuleşteanul genial, unul dintre cei mai mari scriitori de limbă română, a avut o viaţă zbuciumată, sub semnul ghinioanelor de tot felul, dar şi sub semnul unei boli teribile, la început mocnite, ascunse, apoi devastatoare, care l-a adus la moartea din ultima zi a anului 1889 (an nefast literelor române, când i-am pierdut pe Eminescu şi pe Veronica Micle), după chinuri penibile: epilepsia în desfăşurare implacabilă.

Atât din partea mamei, cât şi a tatălui se trăgea din familii ardelene ce trecuseră Carpaţii cu două veacuri înainte. Ambiţionată să-şi vadă copilul favorit preot, Smaranda face eforturi nesfârşite spre a-l ţine în şcoli, la Humuleşti, la Broşteni,  Tg. Neamţ, Fălticeni, în urmă la Seminarul din Socola Iaşilor, 1855 - episod cu care se încheie evocările Amintirilor din Copilărie. O făcea învingând de fiecare dată împotrivirea bărbatului său şi sprijinindu-se pe ajutorul tatălui, David Creangă din Pipirig.  În 1858 Ştefan a Petrii Ciubotariul murind, tânărul de doar 21 de ani, cu studiile neterminate, în imposibilitate de a le continua, musai să se hirotonisească diacon. O face în 1858, îndeplinind şi cealaltă condiţie obligatorie: s-a căsătorit cu Ileana Grigoriu, fiica unui preot, care în curând îl aduce de la Tg. Frumos la biserica „40 de sfinţi” din Iaşi. În 1869 se naşte unicul fiu al scriitorului, Constantin, care va ajunge cândva căpitan, şi va deveni editorul lucrărilor tatălui său şi al altora.

Norocul mereu schimbător îi surâde pe moment lui I.C.: în 1864 termină pe primul loc la Şcoala preparandală din Iaşi, profesorul Titu Maiorescu îl remarcă, îl va sprijini în cariera didactică şi îl va îndemna să întocmească manuale şcolare pentru clasele primare. I.C. va scrie câteva proze pentru a le introduce în manuale. În 1866 este diacon definitiv, la Mrea Golia, tot cu sprijinul lui Maiorescu. În 1868, editează un Abecedar, împreună cu alţi 4 coautori; în 1871 editează un Învăţător al copiilor, în 1879 o Geografie a judeţului Iaşi.  Dar ghinioanele? Se ţin ca scaiul de biet român săracul...În 1872 este exclus din învăţământ dar şi din corpul ecleziastic. Nevoit să se înghesuiască în Bojdeucă; să deschidă un debit de tutun. Se căsătorise a doua oară, cu Tinca Vartic, mai tânără cu peste un deceniu.... Acelaşi Maiorescu îl readuce, în 1874 la Şcoala din Păcuari.

În 1875 îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, cei doi leagă o frumoasă prietenie, poetul îl va introduce în cercul de la Junimea, unde va citi Soacra cu trei nurori, publicată imediat în Convorbiri literare, unde apar în continuare multe povestiri ale humuleşteanului. Din bine în rău şi în mai rău, nu oricum! În 1877 încep crizele de epilepsie, necesitând concedii medicale tot mai lungi - şi nici o ameliorare... Un târâş-grăpiş agravat prin strămutarea Convorbirilor literare şi a junimiştilor la Bucureşti, în 1885. În 1888, într-un moment de pasageră ameliorare a crizelor, citeşte în Junimea partea a patra din Amintiri.  Trecut la cele veşnice în ultima zi a anului 1889, va fi înmormântat la Eternitatea din Iaşi, de faţă fiind, printre puţinii adunaţi, Nicolae Gane şi Nicolae Iorga.

Postumitatea lui Creangă este cea meritată de cei mai mari scriitori ai unei naţiuni. În anul următor morţii, primele două volume de Scrieri, şi apoi Amintirile, poveştile, povestirile, basmele, toată opera lui Creangă va cunoaşte în anii următori alte şi alte reeditări. Volume îngrijite de oameni mari ai culturii noastre. Au venit la rând exegezele, monografiile, amintirile despre Ion Creangă. Cu accent pe una sau alta dintre trăsăturile definitorii ale unei opere altfel indestructibile. Nutrit din straturile generoase ale folclorului, I.C. izbuteşte o sinteză încă neegalată în literatura română. Este primul strat, cel cu care intră în contact copiii şi tinerii, dar trebuie spus că în spatele acestor pusee de jovialitate, de optimism tonic, de umor sănătos, popular etc etc se ascund capcanele unei psihologii zbuciumate, cu aspecte de tragism, din care nu lipsesc frica iraţională, dar nici cruzimea, nici uneltirea Necuratului. Aşa încât "copilul universal" scos în prim-plan de Călinescu nu trebuie să deruteze pe lectorul atent. Că faptul nud, cruzimea, nepăsarea faţă de suferinţa aproapelui sunt congenere creaţiei populare, iar nu trebuie să  înşele vigilenţa analistului. Un titlu al exegezei lui Eugen Simion: Cruzimile unui autor jovial ne va pune în gardă, pentru o mai justă interpretare a operei Humuleşteanului.

Opera literară:  • Scrierile lui I. Creangă, I-II, prefaţă de A.D. Xenopol, cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu, Iaşi, 1890-1892;• Amintiri din copilărie şi Anecdote, Iaşi, 1892;• Opere complecte, I-VI, cu o biografie de Grig. I. Alexandrescu, Bucureşti, 1895; ediţia II, Bucureşti, 1902;• Opere complete, prefaţă de Ilarie Chendi şi St. O. Iosif, Bcureşti, 1902;• Opere complete, îngrijită şi prefaţă de G.T. Kirileanu şi Ilarie Chendi, Bucureşti, 1906;• Opere complete, prefaţă de Tudor Pamfile, Chişinău, 1920;• Opere complete, prefaţă de D. Marmeliuc, Cernăuţi, 1924;• Opere complete, I-III, prefaţă de E. Lovinescu, 1928;• Opere complete, îngrijită şi prefaţă de G.T. Kirileanu, Bucureşti, 1932;• Alte poveşti, snoave, anecdote şi versuri, ediţie îngrijită de Paul Papadopol, Bucureşti, 1933;• Opere complete, ediţie îngrijită de G.T. Kirileanu şi Ilarie Chendi, introducere de Const. Botez, Bucureşti, 1936;• Opere, ediţie îngrijită de G.T. Kirileanu, Bucureşti, 1939;• Poveşti, ediţie îngrijită de Giorge Pascu, 1939;• Poveşti, amintiri. Anecdote şi istorioare, ediţie îngrijită de Ioan Creţu, Bucureşti, 1939;• Opere complete, ediţie îngrijită de Lucian Predescu, Bucureşti, 1940;• Poveşti, ediţie îngrijită de Liviu Rebreanu, Bucureşti, 1940; • Opere complete, ediţie îngrijită de G.T. Kirileanu şi IIarie Chendi, introducere de Const. Botez, Bucureşti, 1942;• Opere, îngrijită şi prefaţă de G. Călinescu, Bucureşti, 1953;• Opere, ediţie îngrijită de G.T. Kirileanu, Bucureşti, 1957;• Pagini alese, ediţie îngrijită de G.T. Kirileanu, prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Bucureşti, 1959;• Amintiri, poveşti, povestiri, ediţie îngrijită de G.T. Kirileanu, prefaţă de Al. Piru, Bucureşti, 1960;• Opere-Oeuvres, ediţie bilingvă, îngrijită şi prefaţă de G. Călinescu, Bucureşti, 1963;• Poveşti, amintiri, povestiri, ediţie îngrijită de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş, Bucureşti, 1964;• Opere, I-II, ediţie îngrijită de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş, introducere de Iorgu Iordan, Bucureşti, 1970;• Amintiri din copilărie, postfaţă Mircea Tomuş, Bucureşti, 1971;• Poveşti, postfaţă Adrian Isac, Bucureşti, 1974;• Opere, prefaţă de Mircea Vulcănescu, ediţie îngrijită de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş, Bucureşti, 1993;• Amintiri din copilărie, introducere de I. Dună, Bucureşti, 1996;• Opere, introducere de Eugen Simion, Bucureşti, 2001.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Ion_Creanga

Poezia zilei: Iacob Negruzzi, n. 1842

Ultima lacrimă

Într-o fatală, crudă oară
Grozav eu am jurat
Să smulg din peptul meu afară
Amoru-mi înfocat.

L-am smuls!... şi mult în depărtare
Am plâns şi am jălit
Până timpul blând, cu îndurare,
Durerea mi-a gonit.

Şi azi din nou ca mai 'nainte
Simt un suspin amar
Şi văd o lacrimă fierbinte
În ochi lucindu-mi iar...

Ce vrei tu, lacrimă amară
Ce vrei, adânc suspin,
Vrei tu ca să înceapă iară
Amorul ş'al meu chin?

Nu! — grabnic lacrima va trece,
Pe cer cum trece-un nor
Stropind duios mormântul rece
Al stinsului amor. 

Alţi scriitori:

Jean Grosu, n. 1919

Ion Zamfirescu, n. 7 august 1907 - d. 31 dec.2001.

Ion Lazu - O pagină de jurnal american, 2008

23 05 008: Andreiul tatei, vom pleca de aici pe 29 mai, prin Londra și vom ateriza la Otopeni cu American Airlains pe 30 mai la orele 23:20. De altfel Lidia i-a spus clar la telefon Sandei acest lucru. Azi pornim spre S. Francisco, luând la rând tot litoralul de la LA până acolo, o noapte vom dormi la Monterey, alta la S.Fr. și ultimele două la Newhard unde va fi recitalul. Imbrățișări. Nu ne spui nimic despre tine, slujba, școala... Tata și Mama.

Drumul spre San Francisco.

La ora 11 plecăm de acasă. Vreme înnorată, de ploaie. Se va spăla peisajul. Ileana revine la povestea unei cunoştinţe de-a ei, fiica unei românce deportată în Siberia şi care s-a încurcat cu un rus şi a născut-o în închisoare, pe o masă din bucătărie. Ilona. Ileana povesteşte ca un scriitor care îşi încearcă pe ascultători posibilele subiecte ale viitoarelor cărţi. Sau de data asta o face pentru mine, ştiindu-mă preocupat de problemele basarabenilor.

Nu mai plouă. Oxnard, în traducere: Balegă de bou. Oraşul unde trăieşte numita Ilona, subiectul povestirii de mai devreme. Terenuri agricole, flori, mexicani. O vastă luncă tip olandez, foarte joasă. Şi iată la lucru şiruri de negri, căpşunari? Ne lansăm spre Ventura, pe ave 101. Pe pantă, un castel în miniatură. Eucalipţi. Se desprinde drumul spre Santa Barbara, o locaţie de lux, scumpă, au stat acolo M. Johnson, Regan. Spre dreapta, drumul către orăşelul lui Mihai Botez, pe care şi eu l-am cunoscut. Oceanul în stânga noastră. Pe aproape, o mare  bază navală militară a USA. Sunt curse navale spre cinci insule din larg. Pe deasupra, un şir de pelicani. Zărim oceanul în pâclă, insuliţe, o platformă petrolieră, iar şoseaua trece peste viroagele adâncite în versantul abrupt, arid, cu tufişuri. Lake Casitas.

Pe ţărm, o fâşie lată de doar un km joasă, ca o luncă. Summerland. Montecito. San Isidro rd. Iar în dreapta noastră culmile munţilor Santa Inez. Ni se spune că de-a lungul culmilor ce străjuie litoralul, vechii călugări spanioli au construit mânăstiri la distanţă de un cal/zi. Undeva pe-aici se poate vizita un orăşel care imită burgurile olandeze. Un oraş Goleta, versanţi cu verdeaţă.  Ceaţă. Fuioare de negură pe versanţi. Iarba înaltă de pe marginea drumului e uscată, galbenă ca secara. Constat că versanţii sunt predominaţi de trei culori: galben, beige şi verzui. Şi dintrodată peisajul are râpi negricioase, precum cele de la Mehadia, liasice ca vârstă. Mereu cu oceanul în stânga noastră, pândit pe după maşinile care circulă în sens opus, pe după copaci, sclipind, răsfirându-şi valurile. Soarele şi vânticelul. Dar de la oraşul Goleta nu mai mergem numai pe ţărm, ci o cotim brusc la dreapta, spre nord, urcând pantele abrupte ale munţilor Santa Inez, până în culme, apoi coborâm  în valea îngustă a râului cu acelaşi nume de sfântă iar la Buellton, alimentăm cu benzină. Mission St. Inez. Iar de-acum văd numai dealuri semisferice, cam ca în centrul Ardealului, cu rari stejari negri risipiţi pe pantele cu iarbă înaltă, galbenă, zonă fără pic de case. Trecem de Los Olivos, apoi de Los Alamos, ce nume frumoase, sonore, și ce oraşe fără personalitate, văzute din fuga maşinii. Poate dacă le-ai lua la bani mărunţi, dacă ai fi într-o excursie de recunoaştere, de documentare, ai găsi ceva de văzut. Dar noi vrem să ne lansăm la San Francisco, neapărat! Suntem deja spre Santa Maria, spre vărsarea în ocean a unui mare râu, acum în parte secat. Înseninare în aer.

S-a făcut ora 14 şi mai sunt 260 mile până la St. Francisco. Deocamdată parcurgem o zonă mai plană, cu întinse vii, este celabra regiune Letitia,  furnizoarea unui vin bun, confirmă Ileana. După vii, din nou terenuri în pantă, cu capre tărcate, internaţionaliste. Şi acum în dreapta noastră versanţi cu calcare care ascund numeroase zone dizolvate, scorburoase. Deci de fiecare dată geologia şi tipurile de roci îşi fac vădită preeminenţa pentru ochiul exersat.
Însorire. Coborâm spre Arroyo Grande, aceste nume spanioleşti. Adăstăm la Maddona Inn, adică la un han în semipustietate. Intrăm, ne edificăm asupra kitchului atoatestăpânitor, facem câteva poze însă numai cu împrejurimile, cu o herghelie de cai, cu...insuliţă neagră, nu departe de ţărm. Morro Bay. Coborâre printre păduri şi apoi livezi de avocado, cu frunze lucioase, gălbui-verzi. Citesc: Monterey, 160 mile, deci cam 250 km de-ai noştri.

Va urma

Ion Lazu - Drumul spre nordul Californiei, spre Monterey...