Scriitorul zilei, 9 decembrie: Gheorghe Glodeanu, n. 9 dec. 1957

                  

De observat şi cu acest prilej cât de simplă, măcar aparent, este biografia oamenilor laborioşi. Epica biografică este restrânsă la strictul necesar, economia de energie fiind în favoarea desfăşurărilor bibliografice. Gh. Glodeanu s-a născut la Careii Mari, fiu al unei funcţionare şi al unui mecanic de locomotivă. A făcut liceul în urbea natală, apoi Filologia la Universitatea din Cluj, cu licenţa în 1981: Metamorfozele timpului în proza fantastică a lui Mircea Eliade. Va trece un doctorat  în 1996. A fost profesor de liceu la Satu Mare, iar din 1992 profesor la Universitatea din Nord, Baia Mare. Este director al revistei Nord Literar.

Debutase în Tribuna cu un articol despre Mircea Eliade, iar editorial în 1993, Fantasticul în proza lui Mircea Eliade. Deja menţionat de trei ori, Eliade este subiectul a patru volume ale lui Gh. Glodeanu, dar preocuparea este şi mai largă, în studii, eseuri, volume colective, zeci de articole publicate în ţară şi străinătate. A scris în principal despre evoluţia romanului românesc în secolul XX, distingând în mişcarea prozei noastre  un model narativ al obiectivităţii, reprezentat de Rebreanu şi un al doilea model, experimental, ilustrat la noi de Camil Petrescu, Eliade, Holban, Sadoveanu, Sebastian, Blecher, Mateiu Caragiale, Urmuz. Aceştia ar ilustra în stadii diferite opţiunea pentru scrierea subiectivă, amestec de jurnal, eseu, memorialistică, fantastic, toate contribuind la evoluţia prozei spre postmodernism, spre metaroman. Ce-i drept, stilul are de suferit, autorul, naratorul şi personajul îşi trec unul altuia sarcina de a dezvolta textul, preocuparea pentru autenticitatea trăirii, pentru experienţa personală fiind precumpănitoare asupra calofiliei. Carte cu carte, studiu cu studiu, prin extrinderea domeniului de observaţie, Gh. Glodeanu aspiră să dea o panoramă a romanului românesc din secolul XX. Perseverent, aplicat, laborios, echilibrat în afirmaţii, Gh. Glodeanu este un critic literar care se impune atenţiei celor intersaţi de literatură.
Opera literară:  • Fantasticul în proza lui Mircea Eliade, Baia Mare, 1993;.  Eseuri, Baia Mare, 1996;• Mircea Eliade. Poetica fantasticului şi morfologia romanului existenţial, Bucureşti, 1997;• Dimensiuni ale romanului contemporan, Baia Mare, 1998;• Poetica romanului românesc interbelic, Bucureşti, 1998;• Incursiuni în literatura diasporei şi a disidenţei, Bucureşti, 1999;• Avatarurile prozei lui Mihai Eminescu, Bucureşti, 2000;• Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade, Cluj Napoca, 2001;• Liviu Rebreanu. Ipostaze ale discursului epic, Cluj Napoca, 2001;• „Noaptea de Sânziene" de Mircea Eliade, Cluj Napoca, 2002;• Poetica misterului în opera lui Mateiu I. Caragiale, Cluj Napoca, 2003. Ediţii:• Urmuz, Pagini bizare, Piatra Neamţ, 1996.

Citeşte mai mult:  http://www.autorii.com/scriitori/gheorghe-glodeanu/

http://www.crispedia.ro/Gheorghe_Glodeanu

http://llr.ubm.ro/files/CV%20Gheorghe%20Glodeanu.pdf

Poezia zilei: Marin Sorescu, d. 6 dec. 1996

Am văzut lumină

Am zarit lumină pe pământ
Si m-am născut si eu
Să văd ce mai faceţi
Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?
Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri, 
Abia dacă am timp să pun intrebări
Dar imi place aici.
E cald, e frumos, 
Si atata lumină incât
Creşte iarba.
Iar fata aceea, iată, 
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi
Din mâna ta.
Imi place că tu ştii s-o faci
Amară.

Ardealul, starea mea de spirit

Ardealul, starea mea de spirit
Cu care mă gândesc la ţară, 
De parc-aş respira lumina
Si existenţa milenară.

La orice pas iţi rade-o floare, 
Sub orice pas e un mormânt, 
Ardealul intregind o roată
Sub care Horia s-a frânt.

Aud un clopot sus pe-o cruce, 
Bătând cu limba-n ideal, 
Ca-ntr-o Duminică a ţării
Vin la biserică-n Ardeal.

Alţi scriitori:

Hortensia Papadat Bengescu, n. 8 dec. 1876 - d. 5 martie 1955

Toma George Maiorescu, n. 1928

Mircea Vaida, n. 1941

Ieronim Şerbu, m. 1972

Banu Rădulescu, n. 12 februarie 1924 - m. 10 dec. 1998


Ion Lazu - O pagină de jurnal american, 2008

Vorbim multe, inclusiv despre comunism. Ileana pe post de translator, nescăpând nicio nuanță.  Lidia spune că imediat după război, tatăl ei a fost de partea lor, dar repede l-au dezamăgit şi s-a retras. Ileana ştie şi acum în Franţa intelectuali care ţin cu dinţii de doctrina marxist-leninistă. Îi spun părerea mea. Brecht tradus pentru tot lagărul socialist, o pleaşcă nesperată, bine plătit dar şi subtil manipulat. Alte cazuri, văzute cu ochii mei în Luxemburg. Apoi exemplele îndeobşte cunoscute, Romain Roland, Henri Barbusse, Paul Eluard. Şi o aud pe Ileana: Am visat un altfel de comunism. În Mexic a văzut casa în care a trăit şi a fost asasinat Troţki, tablourile amantei lui; dar şi Diego Ribera, Siqueiros şi Orozco, şi încă mulţi alţii, toţi erau comunişti convinşi, visau ”un alt fel de comunism”. Cum un alt fel?! Zic. Când pe jumătate din suprafaţa pământului, în zeci şi zeci de ţări de pe trei continente comunismul s-a dovedit dezastruos?! Şi cum ar fi de acceptat în cunoştinţă de cauză de către un intelectual de bună credinţă o societate care promovează în prim plan lupta de clasă, nimicirea fizică şi spirituală a duşmanului politic, lagărele de concentrare şi puşcăriile politice?! Ei n-au ştiut că opozanţii din lagărul socialist erau închişi, lichidaţi etc.? Şi apoi, să ne uităm la cazurile notorii: chiar şi în teorie aceşti intelectuali visează şi militează pentru un comunism al tuturor cetăţenilor egali în drepturi, însă cu excepţia lor, vezi-bine, care până una-alta îşi vânează privilegiile, favorurile, casele de creaţie, puterea, măririle. Să-i fi spus Ilenei de Nazim Hicmet, de P. Ecstrom, de Pablo Neruda, chiar şi de G.G. Marquez? Poate știe ea însăși cum stau lucrurile. Jerry: Era mai bun ţarismul? Eu: Ţartismul a fost o soluţie  de aur pentru Rusia, în acel context, în acea parte a lumii înapoiată, asiatică, unde pe la 1400 abia se închegau primele cnezate. Cum să lichidezi în 2-300 de ani un handicap de 2 milenii?! Îi dau ca exemplu la noi, diferenţa de civilizaţie dintre nordul şi sudul Bucovinei, cei din nord au stat 150 ani sub austrieci. El: Şi aici mexicanii nu vor să lucreze... Îl contrazic ferm: ba nu, când noi trei am aşteptat-o în campus pe Ileana, imediat lângă noi o echipă de mexicani a montat un cort pentru nu ştiu ce distracţie-manifestaţie. I-am observat cu atenţie: acei oameni lucrau cu ardoare, eficient, competenţi; dacă i-ai expluza pe motiv de viză, acei oameni ar fi nefericiţi pe toată viaţa. Cine în locul lor ar fi făcut lucrarea atât de bine? Cumva negrii?  Jerry: Prima generație lucrează bine, a doua mai domol iar a treia se leneveşte de tot. Eu: poate şi aici există o explicaţie; poate trag cu ochiul la americani și observă că nici ei nu se omoară cu munca; şi apoi, ca idee generală, nimeni nu lucrează din entuziasm, ci din responsabilitate şi contra cost. Şi apoi, nu putem lua în discuţie decât formele de organizare socială care au fost probate în practica istorică: dictaturile, capitalismul democrat, colonialismul  şi comunismul terorist. Ce-i drept, nici capitalismul nu mai este ce-a fost. Dar rămâne cea mai bună variantă, fără poliţie politică la vedere, fără lichidarea claselor suprapuse, fără pedeapsa cu detenția a delictului de opinie. Democrația competiţiei, a progresului pe toate palierele. Toţi vor să vină aici, observă Ileana. Critică, dar nu vor să mai plece. Însă tot ea spunea: La Palm Springs, dacă mi-aş lua o casă, tot n-aş putea veni prea des, ci doar de câteva ori pe an, pentru câteva zile, asta pentru că în vacanţe nu merg decât în Europa. Asta face Ileana de 35 de ani de când este în State.

Va urma

Ion Lazu - Palmieri și munți la... Palm Springs, III