Lidia Lazu - cântece în aer liber:
https://youtu.be/LfgV2B4yBxk


Atenționare: Mâine, duminică, 28 decembrie, la orele 19:00, pe programul TVH se va difuza partea a II-a a emisiunii ”Ilinca Dumitrescu și invitații săi”, cu participarea actriței Lidiei Lazu și a scriitorului Ion Lazu. Vizionare plăcută, sărbătorească ! 

27 decembrie: Lazăr Iliescu, n. 27 dec. 1887 - d. 13 iunie 1977

Bucureştean de sorginte, fiul nelegitim al unei tinere care s-a scăpat de povara greşelii sale, lăsându-şi progenitura în grija unchiului său Ioseph Iliescu, tâmplar. Liceul în Bucureşti, iar facultatea de Ştiinţe economice se pare a o fi făcut în Germania, unde în 1912 îşi lua un doctorat în ştiinţe economice. Debutase la doar 18 ani, cu traduceri din franceză; a continuat să trimită din Germania articole, poezii, traduceri. După război se reîntoarce în ţară şi va face carieră de economist. Abia în anii 1936-1940 revine la poezii, în stil clasic, chiar sonete şi se face remarcat prin traducerea de referinţă din Baudelaire: Florile răului. În 1946 candidează pentru parlament din partea PNŢ, criticând regimul nou instalat. Poate fi motivul pentru care nu mai apare în presă timp de un deceniu.

Reîncepe colaborarea la Viaţa Românească şi Ramuri, editând nu mai puţin de 20 volume de traduceri, în poezie, dar şi în proză, în principal din autori francezi şi germani. Lenau, Musset, Becher, Heine, Rimbaud, Elena Văcărescu, Ana de Noailles, Th. Mann, Hermann Hesse, Racine, mulţi alţii... Însă traduceri la cel mai înalt nivel, din care s-a nutrit generaţia de intelectuali de după război.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Lazar_Iliescu

Ion Schinteie, n. 27 dec. 1911 - d. 19 august 1985 

 

Am considerat oportun să prezint la rubrica Scriitorul zilei şi pe Ion Schinteie, pentru că este posibil să nu se mai ivească ocazia să aleg între cei doi literaţi: primul nonagenar, al doilea dispărând la 74 de ani, însă ambii porniţi dezavantajaţi de soartă, primul ca fiu nelegitim, preluat de un unchi, iar Ion Schinteie, de felul său din comuna Peştişani-Gorj, care a fost şi locul de unde a pornit în lume C. Brâncuşi; I. Schinteie, rămas orfan la 6 ani, creşte în orfelinatele de la Tg. Jiu şi Craiova, face o parte din liceu la Tg. Jiu, continuă la Craiova, iar apoi, cu o bursă oferită de primăria din Craiova merge la Litere şi Filosofie dar şi la Drept, în Bucureşti.  Îşi ia licenţa în 1937, iar doctoratul doi ani mai târziu, 1939. Va fi profesor de franceză şi italiană la Craiova, apoi se transferă la catedra de la Institutul Pedagogic craiovean, nou înfiinţat.

Debutase publicistic în 1931, iar editorial în 1938 cu Leopardi şi operele morale. Publică articole şi cronici literare şi dramatice la reviste din Craiova şi Bucureşti. Două volume de poezii, Ibis, 1942 şi Ion ăl Mare, 1946, primul în manieră clasicistă, al doilea dorind să fie pe linia noului regim, nu edifică o operă lirică. S-a remarcat ca traducător (din Ugo Foscolo, din Giono) şi ca autor de dicţionare.

 Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Ion_Schintee 

Alţi scriitori:

Tudor Vianu, n. 27 dec 1897 - d. 21 mai 1964.

Emil Giurgiuca, n. 27 decembrie 1906 - d. 3 martie 1992

Ştefania Plopeanu, n. 1944 

Ion Lazu - O pagină de jurnal american, 2008

. Mesaje de la Andrei, Gelu şi Georgeta, care a dat o raită prin Islanda, apoi cu ai ei la Capri şi Ischia – un vis, iar băieţii, o încântare!

Printre cărţile Ilenei, dau de unele cu autografe şi iată unul de la Nichita Stănescu, pe Necuvintele, ed. Tineretului, ilustraţii de Mihai Sânzianu, red. Nicolae Oancea, 1969:

Marţi 13 ianuarie 1970

Către Ileana

Las cuvântul mult văzut

De ochi mari ai altora

Să îmi fie iarăşi scut

Nimănuia, tuturora

Şi încerc aripi de păsări

Şi picioare noi de cal

Şi la ochi altfel de văzuri

Şi la linişte, un val

Către doamna, mult suava

De Ileana, mă întrec

Sclavă dându-i azi silaba

De rob grec.

Nichita Stănescu