vineri, 11 decembrie 2015



Scriitorul zilei, 11 decembrieLucian Dumbravă, n. 11 dec. 1931 – 21 aug. 2007.

Botoşănean din satul Pârâul Negru, comuna Mihăileşti, fiu de ţărani, a făcut şcoala primară în satul natal, s-a înscris la Şcoala Militară din Cernăuţi, transferat apoi la cea din Dorohoi, unde şi-a trecut şi bacalaureatul, în 1950. Urmează Filologia de la Universitatea din Iaşi, cu licenţă în 1954, după care este redactor la Iaşul literar, devenit între timp Cronica, până în 1970, când se transferă la Convorbiri literare, până la pensionare, în 1991.
Articole, cronici literare, studii de istorie literară, colaborări la numeroase reviste, însă doar un singur volum, în 2001: Ei, care au scris. Din istoria Asociaţiei scriitorilor din Iaşi, lucrare programată în trei volume, din care nu ştim să fi apărut decât primul. Un personaj singuratic, meditativ, care însă nu s-a nevoit să-şi adune în volume cronicile literare... Probabil convins că o cronică trece, chiar în cazurile rare când cartea despre care a referit rămâne... Este poate motivul pentru care Marian Popa nu-l trece în Dicţionarul de literatură română contemporană. Dl N.M. , cu atât mai puţin...

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Lucian_Dumbrava
http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr52LucianDumbrava.html



Dan Simonescun. 11 dec. 1903 - d. 11 martie 1993
90 de ani i s-au dat să viețuiască acestui muscelean devenit cândva membru de onoare al Academiei pentru a fi fructificat cercetările sale privind cartea veche românească şi manuscrisele medievale. A urmat liceul la Piteşti, din 1921 a făcut Filologia la Bucureşti, iar din 1925 Ion Bianu, care-i fusese profesor şi îndrumător, îl aduce la Academia Română, pentru a se ocupa de istorie literară, manuscrise medievale şi carte veche. În 1942 devine profesor titular la Litere şi Filosofie, Universitatea din Iaşi. În 1952 este îndepărtat din învăţământ, devenind simplu cercetător la Institutul de istorie Nicolae Iorga, demn continuator al unor Bianu şi Cartojan. Încă în 1926 dăduse Încercări istorico-literare. Carte veche românească şi tipărituri în centre româneşti medievale; în 1943 colaborează la editarea vol. III din Bibliografia românească veche, iar în 1944 reuşeşte să editeze vol IV al redutabilei Bibliografii. În 1981 scoate Pagini din istoria cărţii româneşti. Mai puţin prezent în viaţa literară a vremii, Dan Simonescu este cărturarul devotat şi stăruitor, care nu precupeţeşte efort, inteligenţă, competenţă, pentru a completa un capitol esenţial în construcţia culturală a oricărei naţiuni: cunoaşterea temeinică şi calificată la nivel academic a faptelor din trecutul literar al ţării. O întreprindere strict necesară, niciodată îndeajuns apreciată de beneficiarii acesteia.



Poezia zilei: Liviu Ioan Stoiciu

Rămâne numai truda

Pe
o ulicioară blocată de ţărani, la clacă, seara. Ţărani în
faţa casei lor, pe uliţă, pe scăunele,
lângă maldărele de păpuşoi, puşi pe depănuşat, toamna,
ajutaţi de o brigadă a morţilor
satului, "bărbaţi scăpaţi din închisoarea invizibilă
a lui Dumnezeu", ce

au cioplit, până să se întoarcă aici, la
vatră, mici cuţite de piatră, vârfuri de lance, topoare,
răzuitoare, repetând întocmai gesturile
învăţate de la părinţii lor, care le aveau învăţate de la
părinţii părinţilor lor, de la
facerea lumii..."Că rămâne numai truda". După

stingere, obosiţi de muncă, în
tabără, morţii, special, având să se numere unii pe alţii: 
pe  unii, copii, îi înghiţea pământul şi
nimeni nu mai putea să afle nimic de ei, iar alţii, tineri,
violau femeile ţăranilor. Doar
bătrânii, la culcare, răstigniţi în pat, îşi mai ciuleau
urechea la liniştea nopţii.

(din volumul Substanţe interzise, Colecţia NEO, ed. Tracus Arte, 2012)



Ion Lazu - O pagină de jurnal american, 2008

... Pe noptieră, câteva cărţi de vacanță: Antologia poveştilor umoristice, dar şi Ce-a fost să fie de George Brătescu, ginerele Anei Pauker, editura Humanitas. Jocuri sudoku şi foarte multe reviste de modă, mobile, case, utilităţi. Proprietari: Marry şi Peter Gross.
La biserica sf. Mihail şi Gavriil pentru a instala ecranul şi a face probele cu proiectorul. Nici pomeneală aici de vreo biserică, ci e un spațiu de 3-4 camere, într-un imobil fără etaj, iar dincolo se află un magazin alimentar. Proetul nostru, familia lui în ansamblu, a făcut tot ce depindea de ei: au pus însemne pe fațadă, preoteasa a pictat interioarele, au plasat icoane, etc., au sugerat un altar… Preoteasa Titiana, la nici 40 de ani, foarte simpatică şi cooperantă. Afară o căldură trăsnitoare. Va fi slujba de duminică, masa de prânz şi apoi recitalul, ca oamenii să nu fie hămesiţi. Enoriașii sunt nu doar din stațiune, ci și din împrejurimi, pe distanțe mari, cum e în State... Însă Ileana e sub presiune, aflu că încă nu a reuşit să încheie mediile, sau ceva de acest gen. Trecem pe la un magazin ca să facem târguielile pentru aceste două zile la Palm Springs, iar seara la 18:00 vom fi invitaţi la preotul Liviu Popa. Venim acasă, Ileana dă drumul la aerul condiţionat. Ca să nu leşinăm de căldură. Chiar că mi se făcuse puţin rău, poate şi din cauza emoţiilor, căci este primul recital. Lui Jerry i se făcuse rău la biserică. Constat că nu am luat baterii de rezervă pentru aparatul foto. Mistace!

Pentru discuțiile cu Ileana, a nu se uita: Şi Ţuţea, şi Pandrea au fost în tinereţe de stânga, dar s-au dumirit. Înainte mult de a fi fost băgaţi la puşcărie. Dar şi cazul Panait Istrati, pe care îndată ce a publicat Spovedania unui învins comuniştii francezi l-au sfâşiat. Iar dictonul antic ”nimic din ce e omenesc nu mi-e străin” pare să se refere la aspiraţiile general umane, însă poate fi interpretat ca o recunoaştere a faptului că nimeni nu e străin de slăbiciunile şi servituţile umane.
Va urma




Biserica ortodoxă din Palm Springs