Scriitorul zilei, 20 decembrie: Magda Ursache, n. 20 dec. 1943

          

       

  

Bucureşteancă prin naştere, fiica unui avocat Alexandru Marinescu, face liceul B. P. Hasdeu din Buzău, cu bacalaureat în 1961; între 1962-1967 urmează Filologia la Universitatea din Iaşi, absolvită cu diplomă de merit, devenind apoi redactor la revista Cronica, până în 1975, când i se înscenează o "greşeală de tipar", fiind destituită din redacţie şi pierzând dreptul de semnătură, până în 1990. În cei 15 ani de interdicţie a lucrat 8 ani ca asistent la Filologia din Iaşi, apoi scurt timp la Secţia din Iaşi a Institutului de Istorie literară, Lingvistică şi Folclor.

Debutase publicistic în Cronica, 1968, cu o recenzie la volumul Rod, de Cezar Ivănescu, iar editorial în 1973 cu A patra dimensiune. Eseuri despre poezia contemporană. Scria despre lirica unor A. E. Baconski, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu şi alţii. După Decembrie 1989 a început să publice romane, cărţi de eseuri, culegeri de cronici literare, de publicistică, totodată colaborând cu etnograful şi istoricul literar Petru Ursache (a cărei soţie este) la volume de exegeză privind cultura românească. O notă specială au romanele "cu cheie" ale Magdei Ursache, scrise într-o formulă postmodernă, combinaţie de ficţiune, de eseu, comentarii, jurnal, rememorare, pamflet etc., totuşi punând la lucru mai mult decât o formulă a postmodernităţii, anume o reţetă personală, prin care autoarea îşi valorizează neobişnuita-i înzestrare scriitoricească, dar şi verva intelectuală, dispoziţia ludică, stilul delectabil etc. Sunt datele curente despre Magda Ursache, accesibile acum şi pe Google. Nu stăruim acum, o vom face cu altă ocazie, miza fiind ieşită din comun.

Totuşi, pentru că în mod indubitabil (dacă nu cumva unanim acceptat) autoarea este considerată cel mai combativ condei al acestor ani (indiferent de vârstă, sex, filială, bisericuţă etc.), un temperament bătăios ("Magda, fii bărbată!"), mergând cu dezvăluirile şi desfiinţările până în pânzele albe, nu mă pot abţine să mă întreb: Cum ajunse Iaşul / Să-şi găsească Naşul? (Pentru că nu-mi amintesc vreun alt caz în care scriitorimea unei urbe, dar şi universitarii, gazetarii, editorii, intelectualii "toată floarea cea vestită..." să fi fost în aşa măsură "scuturaţi"-purecaţi-deratizaţi, până le-au căzut de pe chip absolut toate măştile, prefăcătoriile, lucrăturile, uneltirile etc.?! ). Poate că "dulcele târg" va fi început să aibă "o problemă" chiar din clipa în care i s-a înscenat Magdei Ursache "greşeala" care a adus după sine demiterea, luarea dreptului de semnătură. Deşi premize neliniştitoare vor fi existat şi până atunci: Să faci liceul la Buzău, de unde au pornit atâtea mari personalităţi ale culturii noastre... Să termini facultatea cu diplomă de merit...  femeie fiind, o domnişoară, o ingenuă..., ca dintru început, la locul de muncă şi în viaţa literară a cetăţii să ignori ierarhiile, convenienţele, să nu faci pasul înapoi în faţa autorităţii constituite, omologate; să nu le dai nicio şansă lor, Bărbaţilor puternici ai vremii, pe motive de "eu ştiu mai bine!", "eu am parcurs la rând tomurile Bibliotecii...". Apoi, zic eu, toate astea seamănă a sfidare, a afront, nu? A "zacherlină" (G. Topârceanu). Cine te crezi dumneata, "stimată doamnă domnişoară"?, vorba lui Nichita. Vrei să "răstorni căruţa cu mere?", ca să-l cităm şi pe clasicul englez.  Pentru securişti, pentru sicofanţii universitari ori gazetari improvizaţi ori activişti culturali, ori toate la un loc, a fost o bagatelă să o înlăture pe Magda Ursache de la revistă. De la catedră... Mai oricine ar fi tras concluzii oportune, după lovituri atât de profesionist aplicate, eficiente etc... (Te trezeşti din pumni, arunci prosopul etc.). Nu însă şi Magda Ursache! Cei 15 ani de înlăturare din publicistică, în loc să devină un handicap de nesurmontat, o descalificare pe viaţă, s-au transformat - prin lecturi intense, incredibile -, în marele atuu al Magdei U., constituită de la an la an într-o bombă cu ceas. Şi, cum-necum, ceasului aceluia i-a venit... ceasul. Universitatea care ucide, iată o privire din interior, neiertătoare, demitizantă, asupra intelectualilor universitari de carton care se instalaseră doctoral-academic la Al. I Cuza. Cine ar fi putut pune în pagină, cu mai mare acurateţe, intrigăriile securistice, coalizarea nonvalorilor, "înscenările" care aveau să ducă la marginalizarea (la moartea...), unui cercetător destoinic, dedicat muncii sale? Alte dezvăluiri - alte demascări cu mijloacele stilistice magistrale privind lucrăturile "organelor", în volumul din 2000, cum nu se poate mai bine intitulat: Strigă acum..., zicere preluată din Cartea lui Iov, şi care frază se continuă în text astfel: "...dacă se va găsi cineva care să te audă!"...

Odată perfectată în toate articulaţiile sale imbatabile (precum la vreme de război tancurile T34), formula romanescă a autoarei este pusă la lucru în Conversaţie pe Titanic, 2001. Însă pare evident pentru cine cunoaşte măcar fragmentar activitatea publicistică a Magdei Ursache că nici măcar această formulă nu-i oferă auroarei suficient spaţiu strategic pentru marile-i manevre, pentru a spune câte are de spus despre fauna intelighenţiei iaşiote în speţă -, un bestiar de securişti reciclaţi, mutaţi fără jenă, cu imens tupeu, în noile combinaţii din pseudo-democraţia ce s-a instalat prin dislocarea Dictaturii. O conştiinţă trează, un spirit lucid, oripilat de mucavalele pseudoliberale, nu poate decât să se indigneze de relele alcătuiri, să se revolte fără margini în faţa celor decişi că "la vremuri noi tot noi!" - , acest Rău de România, 2003...

Nici o mirare că se teme o lume să nu stârnească fulgerele acestei Zeus tonans al publicisticii contemporane.  În mod firesc, pentru igienizare spirituală, Magda Ursache îşi îndreaptă preferinţele spre un Paul Goma, spre Gheorghe Grigurcu, spre Luca Piţu, spre DRP, Radu Mareş, Leonard Gavriliu, Cassian Maria Spiridon, Radu Ulmeanu, Vasile Andru, iar dintre cei ce ne-au părăsit, spre Tudor Arghezi, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Ioanid Romanescu - după cum reiese din materia volumului Vieţi de cărţari contimporani, 2012. Altfel spus, chiar cu vorbele autoarei: "Micul ei eroism... într-o lume de prostcrescuţi" (Bursa de iluzii, p. 85).
*

LA MULŢI ANI, MAGDA URSACHE !!! Cu sănătate, putere de muncă, inspiraţie, cu Bărbăţie şi Credinţă spre a combate pe linia întâi a frontului literelor române! Lazu

P.S. Fragmente din "Vieţile cărţarilor contimporani după Magda U" au fost postate, cu acordul autoarei, pe acest blog,  la începutul verii acestui an. I.L.

Opera literară:  • A patra dimensiune, Iaşi, 1973;• Universitatea care ucide, Iaşi, 1995;• Astă vară n-a fost vară..., Iaşi, 1996;• Strigă acum..., Iaşi, 2000;• Conversaţie pe Titanic, Iaşi, 2001;• Rău de România, Iaşi, 2003;• Bursa de iluzii, 2005. Ediţii, antologii:  • Magda Isanos, Poezii, postfaţa editorului, Bucureşti, 1974;• Mircea Eliade, Meşterul Manole. Studii de etnologie şi mitologie, introducere de Petru Ursache, Iaşi, 1992 (în colaborare cu Petru Ursache), Arta de a muri, prefaţă de Petru Ursache, Iaşi, 1993 (în colaborare cu Petru Ursache);• Nichifor Crainic, Nostalgia Paradisului, prefaţă de Dumitru Stăniloae, postfaţă de Petru Ursache, Iaşi, 1994 (în colaborare cu Petru Ursache), Puncte cardinale în haos, prefaţă de Petru Ursache, Iaşi, 1996 (în colaborare cu Petru Ursache);• Poezia creştină românească, postfaţă de Petru Ursache, Iaşi, 1996 (în colaborare cu Petru Ursache);• Mihai Eminescu, Doina, introducere de Petru Ursache, Iaşi, 2000 (în colaborare cu Petru Ursache), Luceafărul, introducere de Petru Ursache, Iaşi, 2001 (în colaborare cu Petru Ursache). Publicistică:• Bolile spiritului critic. Eseuri atipice, Ploieşti, 2006;• Pe muchie de hârtie, Bucureşti, 2007;• Să citiţi bine!, 2010; Vieţile cărţarilor contimporani, după Magda.U., 2012

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Magda_Ursache

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Magda_Ursache

Alţi scriitori:

Constantin Mille, n. 1861

Al. Căprariu, n.  1929

Daniel Drăgan, n. 1935

N. Cartojan n. 4 decembrie 1883 - d. 20 dec. 1944

Ioan Flora, n. 20 decembrie 1950 - d. 3 februarie 2005.

Mihail Sorbul, m. 1966

Poezia zilei: 

Daniel Drăgan, n. 20 decembrie  1935 
Hohote mari auzind 

Tânăra femeie nu exista decât în zile cu sot,
rupea macaroane deasupra oalei cu supă
si macaroanele trozneau ca sentimentele
vreascuri călcate-n picioare.

De ce râzi?
Intreba el hohote mari auzind.

Nicăieri nu se mai afla pentru el
o altă oală cu supă.
Nicăieri nu se mai afla pentru ea
o altă oală cu supă.

La zid

Se făcea că fixam în pioneze
inimile noastre puse la zid,
apoi luam distanţa regelmentară
atenţi să nu ne prăbuşim cu plutonul în vid.

Puneam arma la ochi,
cine-ar mai putea să ne mintă?

Suntem gata, suntem gata cu toti
să tragem la ţintă!

 Umbra

Cuvintele au umbră
ca pietrele de hotar
ca arborii si viţa de vie
ca adevărul
dincolo de care

e incă ceva.

Ion Lazu, O pagină de Jurnal american, 2008

15 mai, joi. Aseară, pe la 20:45 revine Ileana de la treburile ei universitare şi împreună îl aşteptăm pe invitatul serii, Liviu Marinescu, care apare în timp util. Îi ies în întâmpinare – un bărbat tânăr încă, brunet şi foarte înalt, la cca 185 cm, cu barbă îngrijită. Îmi pare pe moment cunoscut. Din vreo poză, sugerează el. Fapt e că are alura unui june prim încă pe cai. Un schimb de replici cu Ileana, din care îmi pare a deduce un om dificil, inprevizibil, neconformist. Nu un ins comme il faut, rezervat, politicos, ci care ţine foarte mult la imaginea sa şi la impresia pe care o face. Un schimb de replici cam zigzagat. Să fi fost şi din cauza prezenţei noastre? Şi în curând trecem la masă, nu înainte ca Lidia să facă o tentativă de a-i povesti în mare detaliu aventura noastră din Palm Springs. Dar vine Ileana şi o ia mai pe scurtătură, reieşind că a fost un real succes, în sală peste 25 de oameni, foarte receptivi, cărora Lidia a reuşit să le capteze atenţia şi să-i emoţionaze. Îl lăudăm pe bună dreptate pentru compoziția lui inspirată, ca suport sonor la proiecțiile desenelor lui Jerry. Lumea a aplaudat cu căldură...

La masă, LM se dovedeşte un om ponderat, desigur şi pentru că e cu maşina. Mă întreabă ce impresie mi-a făcut Chicago, unde noi am stat 9 zile, oraș care şi lui îi place chiar mai mult decât New York-ul. Însă pe americani nu-i place, adaugă, nu-i poate înţelege, i se par superficiali, neînstare să pătrundă în miezul lucrului. Şcoala lor este la pământ. Hillary este rea şi mincinoasă. Nu o să câştige. La acest punct intră într-o explicaţie cu Jerry. A sosit aici acum 18 ani dar nu ignoră ce se petrece acum în România, unde revine mereu. Are aici un salariu de prof.univ. de 70.000 dolari pe an, deci cam 7 mii pe lună, ţine cinci cursuri la o facultate cu cca 700 studenţi, de toate rasele lumii, cu o conducere rea, care se schimbă la 1-2 ani, incompetentă, fără studii de specialitate, numită pe criterii politice, uneori numai ca să-i dea afară pe adversari, pe indezirabili. Din rău în mai rău. Abia a reuşit să-şi cumpere un apartament cu 2 camere. Vine dintr-o familie săracă, cartierul Colentina. Nu a găsit nimic de apreciat la americance: le-a avut, au plecat, aseptice, n-au lăsat nicio urmă. A iubit românce, franţuzoaice, italience. Acum o japoneză cu care este de 4 ani şi ar vrea să se căsătorească, dar de fiecare dată când se hotărăşte şi vrea să o ceară în căsătorie, se pomeneşte că se ceartă cu ea, probabil instinctul de apărare al masculului, zic eu. El este din principiu împotriva căsătoriei americane. De ce la un eventual divorţ să împartă cu japoneza? ea e baby-sitter, munceşte mult, câştigă puţin şi din asta trimite la maică-sa, care e pe punctul să-şi cumpere o casă. Ea e dintr-o familie bogată, dar tatăl a murit şi maică-sa nu se ajunge cu banii. Practic discuţia serii se învârte în jurul oportunităţii de a se căsători cu japoneza lui. Miregi. Lui japonezele i se par frumoase, păpuşi, delicate. Dar maică-sa i-ar fi spus: Ce-ţi trebuie o japoneză?! Nu sunt atâtea fete frumoase? Ei i se pare urâtă. Mi-l închipui pe L.M., cu părerea sa selectă despre sine, călcând pe stradă la braţ/în compania păpuşii sale japoneze şi întrebându-se dacă perechea lor face o impresie excelentă sau doar una oarecare, bălţată...

Va urma 

Ion Lazu: Ne vizitează compozitorul Liviu 

Marinescu...