vineri, 1 ianuarie 2016


Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2005

Început de an 2005: Recuperez de pe diverse fiţuici (dar va trebui să le datez):
Grozavele lobiuri ardelene – la care regăţenii nu au reacţionat niciodată adecvat, să-i fi contracarat eficient, asta pentru că le este străină (şi stranie!) ideea de solidaritate. Aşa ceva este de neconceput pentru olteni-munteni… Găşti, da!, însă nu front comun pe criterii regionale, precum cea pe care o puneau mereu în aplicare ardelenii şi bănăţenii…
Nume din Istoria lui Alex: Ulvine Alexandru, C. Amăriuţei, Mircea Alifanti, Anamaria Beligan, Oana Cătina, N. Cîrlan, Horia Căpuşan, Petru Cărare, Eugen Cioclea, Victor Coconeţi, Gh. Colţ… Să tot citești.
Victime ale comunismului: 
Iuliu Maniu, 1875-3 februarie 1953
Ion Antonescu, 2 iunie 1882 Piteşti - 1 iunie 1946 Jilava, în perioada aug.44-mai 46 a fost închis la ruşi, în celebra Liubeanka.
Gh. Brătianu, 3 febr.1898-23 aprilie 1953, arestat în  mai 1950, necondamnat. Mort la Sighet.
Cu privire la Ion Caraion: în seiful lui Marin Preda, la moartea acestuia, s-a găsit un manuscris de-al lui IC, care a fost nevoit să se exileze în Elveţia, unde a murit în 1987.
Vlad Georgescu, 1938-1988
Regele Mihai, 25 oct. 1921
Ion Negoiţescu, 1921 Cluj-1989?, Munchen.
Iar pe de altă parte, nici cea mai frumos adusă din condei frază din lume nu trebuie să-l facă pe om să ridice mîna asupra vieţii semenilor săi.
T. Arghezi, în 1937, despre realităţile sovietice: „o ţară în care o clasă intelectuală întreagă a dispărut prin asasinat politic. Orice tendinţă de individualizare este lichidată cu glonţul. O dictatură care, departe de a fi a proletariatului, este a unui singur om. Sunt, nu-i aşa, 20 de ani şi revoluţia rusă nu s-a isprăvit. Facultatea lor rece de nimicire şi devastare (Lenin la Zurich.) Le lipseşte un organ pe undeva care defineşte omul.”
Nu ne-am supus sorţii, precum ciobanul mioritic – despre care în mod greşit se crede că s-a lăsat omorît – ci am făcut ceea ce el a făcut realmente: simţind ameninţarea (de principiu, la el, reală la noi), am scris. În volumul lui  C. Stănescu, p. 162. (El a spus-o? sau aşa vreau să-i replic eu?)
Ruşii ne-au călcat de 12 ori.
Am cedat acum, de bună voie, într-o Europă fără comunism și dictaturi, într-o Europă a tuturor drepturilor naționale, Insula Şerpilor şi Nordul Bucovinei, niciodată rusească sau ucraineană.
La rînd ca la… moară/ moarte!
Dirijismul a fost cu atît mai dur cu cît activiştii culturali erau nepregătiţi profesional, nesiguri pe scaunele lor, temători să nu fie trimişi la munca de jos.
Literatura mare de după război nu a înflorit în Elveţia postbelică, profitoare a tuturor situaţiilor, cea mai sigură ţară din lume, ci în Mexic, Peru, Columbia, Argentina…
Bujor Nedelcovici şi torţionarul tatălui său: Aşa erau vremurile…
Aflu că şi în Italia cărţile de poezie apar în tiraje de doar 300 exemplare. Cf. Marco Cugno.

Între nebunie şi anonimat, aleg fără ezitare anonimatul.
Va urma



Poezia zilei: Lidia Lazu

XXXVII

un nume dorit
o lumină
veghind
zile repetate
în liniște
ninsoare bogată
în păduri de brazi

și seara
doruri în depărtare
mai vii decât tot universul

și fiecare floare
așezată ca un semn
de carte
între mine și stele

17 I 1980
(din volumul Poezii de care uitasem, ed. Vinea, 1995)



Ion Lazu: Fotografii de iarnă - Ninsori bogate ...