marți, 15 decembrie 2015



15 decembrieA. de Herz, n. 15 dec. 1887 - d. 9 martie 1936
  
Bucureştean, fiu al unui funcţionar superior de bancă, austriac de familie nobiliară şi al unei Maria Ghica, a beneficiat de o copilărie privilegiată, la Curtea regală. Liceul Gh. Lazăr, după care urmează Literele şi Filosofia, unde este remarcat de profesori precum Maiorescu, Dragomirescu, Pompiliu Eliade. Încă din liceu piese scrise de el se jucau pe scenele bucureştene. Un succes rapid îi aduce textul romanţei De Ziua nunţii tale-ţi scriu...  Intră de timpuriu în lumea literară, va fi dintre membrii fondatori ai SSR; a fost secretar literar la Teatrul Naţional, a fost redactor la mari reviste, a înfiinţat câteva, singur sau cu I. Al. Brătescu-Voineşti, cu care a semnat şi piese. Colaborator la Convorbiri literare, la Convorbiri critice, la Viaţa românească, la Adevărul, la Dimineaţa.... Şef serviciu în Ministerul Industriei şi Comerţului. La un moment dat, director al Naţionalului din Craiova, unde este victima unui sabotaj, se iscă un scandal imens care duce la desfiinţarea teatrului respectiv.
Încă în perioada premergătoare Primului război, dar şi în anii 1917-1918, se arată favorabil germanilor, În 1919 va fi arestat şi judecat pentru colaboraţionism, împreună cu Slavici şi Arghezi.  În rest, a scris mulţime de articole în presă, mereu echilibrat, cu bun-simţ, dovedindu-se unul dintre marii cunoscători ai mişcării teatrale din ţară şi din Europa, familiarizat cu viziunea modernistă de punere în scenă. A scris la început drame, apoi comedii şi în final farse, mai potrivite temperamentului său. Piesa Păianjenul este cea mai jucată, în Interbelic, cu sute de reprezentaţii, lucru neegalat de alţi autori ai timpului. Alt mare succes, Mărgeluş, 1921, apoi Omul de zăpadă, 1927. Şi fapt este că autorul se ocupa de punerile în scenă, juca el însuşi în piesele sale, a ajuns şi la spectacolele de la Operetă: A scris zeci de texte pentru spectacolele de revistă, a contribuit la dezvoltarea Radioului, iniţiind emisiuni precum Ora veselă. Câteva proze scurte se dovedesc nesemnificative. A tradus nenumărate piese de teatru din Aristofan, Shakespeare, Moliere, Racine, dar şi din Dostoievski, Maeterlinck, Labiche, Sardou, Guitry etc. G. Călinescu îl tratează de sus, în Istoria sa, cum altfel? un industriaş într-ale dramaturgiei... consideră textele sale lipside de calităţi, reţinând doar limbajul cu valenţe comice, jocurile de cuvinte,  comediile de situaţie.  Pentru N. Manolescu autorul dramatic nici nu a existat. Şi adevărul este că a murit prematur, la doar 49 de ani...

Opera literară  Domniţa Ruxandra, Bucureşti, 1907;• Floare de nalbă, Bucureşti, 1908;• Noaptea învierii, Bucureşti, 1909;• Când ochii plâng. A fost odată, Craiova, 1911;• Păianjenul, Bucureşti, 1913;• Bunicul, Bucureşti, 1913;• Cuceritorul, Bucureşti, 1914;• Sorana (în colaborare cu I. Al. Brătescu-Voineşti), Bucureşti, 1916;• Caricatura sub ocupaţie, Bucureşti, 1918;• Vălul de pe ochi, Bucureşti, 1918;• Mărgeluş, Bucureşti, 1921;• Şeful gării, Bucureşti, 1924;• Seară pierdută, Bucureşti, 1925;• Aripi frânte, Bucureşti, 1925;• Omul de zăpadă, Bucureşti, 1927;• Noapte bună..., Bucureşti, 1928; Încurcă-lume, Bucureşti, 1929;• Om discret şi alte povestiri vesele, Bucureşti, 1931. Traduceri:• Romain Rolland, Viaţa lui Beethoven, Bucureşti, 1918;• H.S. Chamberlain, Viaţa lui Richard Wagner, Bucureşti, 1924.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Adolf_de_Herz
http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Adolf_de_Herz
http://www.aman.ro/files/digitale/personalitati_doljene/personalitati/H/herz%20adolf.pdf


Poezia zilei:  Petru Solonaru
Ci, regăsind Cuvântul...

Zăpor gândirii mele stă numele şi-nfruntă
În Punct sepulcrul ultim perpetuat ca nuntă.
Cumplită coerenţă - umanul chip - moment e
la reversiunea-i vană sub patru elemente.

O punte de la unul la celălalt, ca boltă,
ce' n sferă abisală nou, neted cerc dezvoltă
cu sfântă-nvălurire spre vârful lumii - rază -
El, Soarele fiinţei, pustia-şi luminează.

Nuimii dar săgeată, ce pare drum să mintă,
(un fir legat, drept centru, amintitor de ţintă),
dă arcului orbirea în ochi să se adune.

Ci, regăsind Cuvântul, opus acalmei strune,
interferent doar noimei, deschisă cale-împarte:
înviatul ce-i să moară spre-a învia nemoarte.

(din volumul Zamolxion, ed. Contact internaţional, 2012)
lansat vineri 14 dec. 2012, orele 16:00, la sala Oglinzilor...)


Alţi scriitori:
Cella Delavrancea, n. 15 dec. 1887 – d. 9 august 1991
Sanda Movilă, n. 1900                                      
Vintilă Horia, n. 18 decembrie 1916 - d. 4 aprilie 1992.
Lecca Morariu, m. 1963
Ion Maxim, m. 1980
Aurel Martin, m. 1993 



Ion Lazu - O pagină de jurnal american, 2008


Continuare 11 mai: În zori, munţii roz. Apoi, deşi soare şi cer senin, acea pâclă care estompează conturele din peisaj. Da, rândunica s-a reaşezat pe ouă. Mierlele cântă la întrecere și fără sfârșit şi tot brodează la variaţiuni cu o fantezie ce te uluieşte. Apare pe peluză şi un cormoran, sau o altă pasăre neagră de apă, care pândeşte neclintit pe mal, îl confunzi cu un detaliu din peisaj - apoi se aruncă la fund şi prinde şi înghite. Iese pe malul cu dale de beton, se scutură de apă, schimbă locul şi iar pândeşte, neclintit: e meseria lui şi nu glumeşte, nici nu lasă lucrurile la nimereală. Desigur, un  instinct fără greș, dar e și altceva, ceea ce nu putem explica. Păsările se caută, se împerechează, fac cuib, clocesc cu rândul, scot pui, îi hrănesc şi îi ocrotesc şi îi învaţă să zboare, toate astea cu rost şi fără abatere. Iar noi, în loc să ne minunăm şi să tragem învăţăminte, spunem că e vorba despre instincte. (Iar expresia biblică ”liber ca pasărea cerului” musai să fie rediscutată).
Fac un desen de pe verandă, marginea lacului, terenul de golf de dincolo, rândul de vilişoare trase la şapirograf, cu pomi decorativi  umbrindu-le faţadele, iar în ultimul plan munţii golaşi, cu efectele la vedere ale eroziunii intensive.
Luni 12 mai. Noaptea senin şi luna care la apus era desupra capului, după ce a evoluat spre luminile funicularului de pe versantul munţilor de la West, a dispărut lăsând întunericul compact peste oaza din deşertul indienilor.

De dimineaţă suntem treziţi la 5:15 şi până la 6:30 ne luptăm să cărăm şi să înghesuim bagajele în maşină. Dar reuşim să apărem la orizont odată cu soarele. Și iată-ne la drum. Fac poze spre munţii cei golaşi, cu relieful arid bine pus în evidenţă de razele piezişe, apoi altele cu bateriile de mori eoliene şi brusc intrăm într-o volbură de nori cu un pospai de burniţă. Precât se întunecase, ne temeam de vreo furtună, dar vântul nu se umflă. Nu ne spulberă de pe autostradă, slavă Domnului!
Va urma




Ion Lazu: De la Palm Springs înapoi, spre Encino, LA