joi, 17 decembrie 2015


Recital Lidia Lazu: Lucian Blaga Vreau să joc! - I want to dance!, la Palm Springs - California, 10 mai 2008...

Titiana Popa, Lidia Lazu, Ileana Costea, dna Cincă, Ion Lazu



 Scriitorul zilei, 17 decembrie I.A. Bassarabescun. 17  decembrie 1870 - d. 17 martie 1952


  Descriere: Descriere: toata firea  

 Născut la Giurgiu (deci pe Dunăre, precum scriitorul pe care l-am comentat ieri - I. A. Vasilescu-Valjan), familia se mută în 1877 la Bucureşti, unde fiul face liceul la Sf. Sava şi Filologia la Universitate, luându-şi licenţa în 1897, sub smnătura lui Titu Maiorescu şi A. D. Sturdza. Devine profesor la Ploieşti, apoi cariera i se deschide: inspector şcolar, prefect de Prahova şi senator. Dovadă că la început de secol XX a fi licenţiat şi pe deasupra scriitor te propulsa "la vârf", în administraţie, în politică. Poet de resurse mai degrabă modeste şi prozator specializat în nuvelă, schiţă, "momente", a fost dintotdeauna considerat un continuator al lui I. L. Caragiale. Nuvele, 1903, Vulturii, 1907, Norocul, 1907, Noi şi vechi, 1909, Nenea, 1916, Un dor împlinit, 1919, Moş Stan, 1923, Un om în toată firea, 1927, Domnu Dincă, 1928, deja în 1939-1940 ajunsese la Opere complete în 2 volume. Considerat de Călinescu în a sa Istorie un autor din zona moravurilor burgheze, un romantic şi umoristic provincial, povestirile lui I.A.B. au fost mereu la căutare pentru cititorul român fără pretenţii de sofisticărie. În parte, popularitatea sa se bazează şi pe girul manualelor şcolare, care nu l-au ocolit niciodată. Mesajul său direct, pe cât de echilibrat, în ton moralist, ironic, fără a fi vreodată sarcastic/nimicitor, s-a potrivit de fiecare dată subiectelor simple, în care binele este fără echivoc iar răului i se dă şansa corectării din mers. Titlurile în sine: Moş Stan, Domnu Dincă sunt nepretenţioase, de nu cumva şi sentimentale, de fiecare dată în ton just. Ieşit din atenţia criticii literare, nu înseamnă că I.A.B. nu are şi astăzi cititorii săi fideli; mereu apar culegeri de povestiri, antologii pentru elevi, de exemplu în colecţia Literatura de ghiozdan. Dar principalele sale titluri: Nuvele şi schiţe, Un om în toată firea, Pe drezină, Lume de ieri, etc. au apărut în colecţii de masă, în zeci de ediţii (!!), în tiraje care azi pot părea astronomice; asigurate de Biblioteca pentru toţi, de Biblioteca şcolarului.
Ar trebui să se înţeleagă faptul simplu că literatura română şi în primul rînd masa de cititori s-a format ca gust şi conştiinţă pe temeiul acestor truditori ai slovei scrise cu bună-credinţă şi devotament de neam. Scrisul lui I.A.B. nu a creat şcoală, nu a generat emuli, ci i-a format pe şcolari spre a deveni oameni "în toată firea".
Partida nu este de tot pierdută dacă, de exemplu, Bibliotecii judeţene din Giurgiu i s-a dat numele scriitorului ce s-a născut în urbea de pe Fluviu; nici faptul că la Ploieşti, unde scriitorul a fost ani la rând profesor, apoi Prefect şi senator de Prahova, există o şcoală gimnazială care îi poartă numele. 




Felicia Marinca, n. 17 dec. 1928  d. 6 febr. 2012


      
      
Fiica unui inginer topograf, s-a născut la Bicazul Ardelean, a făcut şcoala primară la Vânători-Neamţ, liceul la Piatra Neamţ, Câmpulung şi Vatra Dornei, apoi a urmat Facultatea de Ziaristică, în urmă pe cea de Filologie. A fost profesoară la liceul Elena Cuza din Craiova, redactoră la Editura pentru Literatură, apoi la Editura Albatros. Dintr-o familie moldovenească dăruită cu mulţi copii, este una dintre surorile criticului literar Constantin Crişan. Poetă discretă, a scris şi proză, literatură pentru copii şi a tradus din literatura franceză.

Opera literară  Freamăt, prefaţă de Al. A. Philippide, Bucureşti, 1967;• Povestea neauzită, Bucureşti, 1968;• Fiica lui Janus, Bucureşti, 1975;• Bună ziua, istorie, Bucureşti, 1978;• O fată imposibilă, Bucureşti, 1985;• Lacrima incaşului, Bucureşti, 1993;• Jurnal absurd, Bucureşti, 2001. Traduceri:  • Eva Curie, O viaţă închinată ştiinţei, umanismului şi păcii - Marie Curie, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1987.
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Felicia_Marinca





Alţi scriitori:
Andrei Ionescu, n. 1939                                    
Liviu Petrescu, n. 17 dec. 1941 - d. 5 iulie 1999



Ion Lazu - O pagină de Jurnal american, 2008

Luni 11 mai, continuare: Nimeresc la masă chiar cu această familie, care are o fetiţă de 3-4 ani, tare neastâmpărată. Şi se dovedeşte încă o dată că o fi ea mare lumea, dar lumea prietenilor e dimpotrivă, mult mai mică, pentru că dl Octavian Cincă este fiul unei doamne care a fost colegă de grupă cu Mircea Ciobanu, iar soţia acestui Cincă a fost colegă de birou cu Raluca, fiica lui Mircea. Aflu că la examenele studenţeşti Mircea avea lupte cu profesorii, lua note la limită. Ieşea din examen şi le spunea cu năduf colegilor: Să vă fie ruşine, tocilarilor! Îi arăt dlui Cincă pasajele şi paginile din Himera unde am scris despre Mircea Ciobanu şi CV-ul din care reiese că MC m-a publicat cu trei cărţi la C. Rom., în vremuri foarte grele pentru mine. El este inginer de telecomunicaţii şi o duce foarte bine.
La masa noastră un Dobre, fost boxeur şi fotbalist, de fel din Timişoara, unde lucrurile erau mai lejere, totuşi a trecut clandestin graniţa în 82 şi apoi la telefon le-a spus altora pe unde se poate trece. Aici are un magazin alimentar alături de biserică, a adus gustările şi a făcut nişte mici, ca să ne simţim ca acasă. Are brânză de Sibiu şi de la bulgari. Le spun pătimirea mea cu brânza din Paris. Insul nu poate rămâne la recital, are grija magazinului său, închis pe moment. La altă masă, un fost muncitor de la Oţelul Roşu, om simplu. Aflând că sunt din Bucureşti, îmi spune numele unui inginer de la ei care venea la Bucureşti, apoi alt nume de inginer, sperând că eu știu de aceștia; secvența îmi aminteşte de sătenii care îşi închipuiau că eu am ştiinţă de consătenii lor pripăşiţi în Capitală... Nici în America, anume în California, acest muncitor de treabă nu s-a dumirit ce şi cum...
Câteva disfuncţii cu proiectorul, aşa că în aşteptare vorbeşte Lidia, apoi preotul, acesta chiar foarte informat în ce-l privește pe Blaga, la nivelul unui profesor universitar. O introduce apoi pe Lidia, începe recitalul şi totul se desfăşoară la cel mai înalt nivel, lumea foarte emoţionată, au fost aplauze în timpul spectacolului şi în repetate rânduri la sfârşit, cu strigăte de bis, iar eu am filmat absolut toată evoluţia Lidiei şi proiecţia de diapozitive care a avut loc la urmă, pe muzica lui Liviu Marinescu şi picturile lui Jerry, şi cuvântarea de încheiere a Ilenei C.
Autografe, multe poze şi cele mai calde cuvinte de laudă, din partea familiilor Mihai, Sigartău-Jurca, Cincă, Viorica Breban, încă alţii. Nici un artist sau actor nu este în stare să facă acest lucru, a declarat o tânără doamnă care ea însăşi interpretează muzică indiană. Schimb de cărţi de vizită, promisiuni de revedere în Bucureşti, la Târgul de carte. Şi mari emoţii, fiind primul recital aici, iar Lidia scânteind de bucurie că prestaţia ei a fost la cea mai înaltă cotă. S-au vândut cărţi şi s-a strâns o donaţie din partea comunităţii. Ileana se arată dispusă să ne dea de pe acum o parte din banii strânşi, ca să avem de buzunar. Enoriașii ne-au dat la noi mâncare, prăjituri şi chiar o pâine caldă, ardelenească, făcută special în casă, f.f. gustoasă, mie amintindu-mi de Pocola anului 1968, în zona Beiuș-Oradea. Ne despărţim cu cele mai frumoase sentimente de gazdele noastre din Palm Springs şi o zbughim acasă; cei doi pleacă să cumpere unele lucruri, Lidia se odihneşte, eu mă învârt pe-afară; cei doi revin, mai liniştiţi, conchid că a fost o reuşită şi un punct câştigat. Ileana subliniază că nu poate promova decât lucruri în care are încredere. Bucuroasă că Lidia i-a confirmat impresia iniţială excelentă, cea care a determinat-o să ia pe cont propriu recitalurile Lidiei în California. Ei trec la odihnă, iar noi pornim într-o hoinăreală de două ore printre casele de vacanţă, facem cât de multe poze se poate, cu umbre de palmieri, cu mari cactuşi, cu flori intens mirositoare. Am spart gheaţa, şi nu oricum!, exclamă Lidia, cu mare mulţumire. Şi deja se gândeşte intens la următorul recital, duminica viitoare, la Holywood, îmi pare... ”iată visul nostru împlinit!”, vorba lui nenea Iancu... Să nu uit, la recital s-a prezentat şi consulul economic român din zonă, anume Răzvan Dumitrescu, 
Va urma


  
Fotografii de Ileana Costea și Jerry McDaniel