joi, 17 septembrie 2015


Un Anunț:

În cadrul tîrgului de carte Libris de la Piatra Neamț, va avea loc vineri, 18 septembrie a.c., la ora 17:30 lansarea ediției a doua, definitivă, a  cărții în 3 volume de Ion Lazu: Calendarul scriitorilor români și a volumului Prieteni prin cărți, de Ion Lazu, Tudor Cicu și Nicolae Ciobanu-Roman, ambele editate la TipoMoldova; cărțile vor fi prezentate de Aurel Ștefanachi, scriitor, directorul editurii iașiote, cu participarea autorilor.  Ne vom bucura să fim împreună. Vă așteptăm cu drag. 


Scriitorul zilei: Maria Urbanovici,  n. 17 sept. 1948

Dintr-o familie de învăţători refugiată din Basarabia şi cu domiciliul forţat în Bărăgan, viitoarea poetă s-a născut în comuna Vlad Ţepeş, unde a făcut primele 8 clase, 1954-1962, apoi a urmat liceul din Călăraşi, 1962-1966 şi Filologia din Bucureşti, Facultatea de limbi străine, secţia română-poloneză, cu licenţa în 1972. A fost cercetător la Institutul de lingvistică al Academiei Române, profesor în judeţul Teleorman şi în Bucureşti, iar din 1990 realizatoare a unor programe la Radio România Actualităţi, Tineret şi Cultural, susţinând emisiuni de mare audienţă precum Revista literară radio, iniţiată cândva de Vasile Voiculescu, dar şi emisiuni cu deschidere spre marea literatură a lumii, precum: Diotima - despre iubire, frumos şi adevăr, Remember pentru mileniul III, Imago mundi. A realizat scenariile şi selecţia pentru spectacole cu public din lirica marilor poeţi români contemporani. Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu, Angela Marinescu, Mihai Ursachi, Marin Mincu.
A debutat în 1971 la Poşta redacţiei susţinută în România literară de Geo Dumitrescu, în acelaşi an a publicat poeme în revista Amfiteatru şi a continuat să colaboreze la revistele literare cu poezii, proze şi traduceri, în special din lirica poloneză, din păcate neadunate într/o antologie. 
Prezentă în antologii din poezia noastră contemporană, precum cele ale lui Laurenţiu Ulici şi Titus Vîjeu, în Dicţionare şi Istorii literare, lirica autoarei a primit girul unor reputaţi critici literari, precum N. Manolescu, Gh. Grigurcu, Marian Popa, Ioan Adam, Paul Dugneanu, Maria Ana Tupan, Paul Aretzu. Însă, în ceea ce o priveşte pe autoare, aceasta, concentrată în munca de promovare a literaturii române şi universale, nu a "ieşit la bătaie" pentru a se impune cu volumele de poezii publicate în anii 70-80, când optzeciştii, cu care este congeneră, au ocupat avanscena liricii la noi; cu toată această aşa-zisă atitudine contraproductivă, de reticenţă-pudoare în a se exhiba şi autopromova (atitudine proprie îndeobşte personalităţilor accentuate ale creatorilor), poemele Mariei Urbanovici, plasate la început sub semnul stenic al vitalităţii şi luminii, continuate apoi cu notaţii ardente de jurnal, dau seamă despre o conştiinţă lirică de mare luciditate, niciodată conjuncturală!, ocolind frivolitatea şi gratuitul, trăindu-şi fără rest poezia ca pe o "febră esenţială". O lirică introspectivă, tanatică, i s-a spus, o confesiune a ultimei instanţe, mărturisind despre aspiraţiile şi ezitările unui suflet ce evoluează sub semnul sacrului, a apartenenţei la "ceva mai înalt" decât determinarea strict materialistă a omului. ("Un stigmat metafizic, / o lege care te-ngroapă de viu / în splendorile lucidităţii..." Clipa de graţie.)

Opera literară: În prelungirea luminii, 1976; Cratere,  1981; Lut ars,  1984; Heliante, 1987; Febra esenţială,  1997; Ce-ar fi să-i dezbrăcăm sufletul? Fabula rasa II,  2003.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Maria_Urbanovici
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Urbanovici
 http://www.citatecelebre.eu/ro/autori/biografie/maria-urbanovici


Poezia zilei, Maria Urbanovici

Frigul


A venit poetul într-o noapte,
orice rană avea aur pe margini
şi el era o coloană de foc
luminând drumul.
Naşterea lui, pământul cu rodii
Viaţa - ca prima zăpadă

care păzeşte o noapte oraşul.


În prelungirea luminii


Sunt acolo, în prelungirea luminii,
unde vântul poate nădăjdui ,
cântăreţii stau pe maluri
şi umbra peste umbră venind dinspre noapte
o năruie.

Vreme de iubit am avut,
în primele poeme a îndurat o fire;
stea migratoare m-a cutreierat -
ecou înalt cu liniştea-n răsfrângeri.

Lut ars

  

Mă pregătesc pentru o călătorie
bunul meu Floridemai,
de aceea astăzi mi-am tras carul
lângă lanul de grâu,
am băut din fântână
şi am dus în căuş până sus
clopotarilor apa,
urca pe frânghie un şarpe auriu,
la capăt desigur pândea
doar ispita,
lumina se prefăcea că îşi închide pleoapa,
atunci curgea o miere fierbinte
pe braţe, pe ochi.
M-ai pierdut, bunul meu Floridemai,
sunt un ciob dintr-un vas
imposibil de reconstruit.

Clipa de graţie


Cât de vii sunt fantomele
spânzură ciucure pe ram
în copacul nopţii!
Acesta e trupul,
bucata de pâine,
sângele viu împrăştiat pe rug.
Bufniţa înţelepciunii stă paznic,
chiar şi-un vierme de-ar scoate un  foşnet
bolovanul de piatră l-ar rostogoli.
Câtă linişte sclipeşte pe dinţii-ncleştaţi!
Poetul încărunţit îşi semnează verdictul
cu primii muguri eliberaţi de anotimp.
Un stigmat metafizic,
o lege care te-ngropată de viu
în splendorile lucidităţii...
Bate ornicul ora exactă într-o parte a lumii,
se aude o împuşcătură.
S-a năpscut un poem.


Poezia zilei - Lidia Lazu 

poetei Maria Urbanovici

În fiecare seară îmi aşez

Visurile direct pe podea
Şi păşesc peste ele

Simt o stranie voluptate
Când le aud trosnind din rărunchi
Sau când le întorc pe dos
Să-mi semene mie
Cea de acum

Uneori îmi alunecă
De sub tălpi
Şi dau să mă înşface

Atunci le răsucesc în aer
Şi le arunc pe fereastră


Le voi găsi cerşind în faţa altor uşi 
ferecate
Cu sisteme electonice
Care şuieră groaznic
La orice atingere.
Aşa!

(din volumul Continuarea cuvântului, 1999)

























Alţi scriitori:
Gh. Lazăr, n. 5 iunie 1782- d.17 septembrie 1823
Iulia Hasdeu, m. 1888
Veronica Russo, n. 1918
Nicolae Ioanan. 17 noiembrie1939 - d. 20 ianuarie 2000.
Horia Lovinescu, n. 7 august 1917 - d.16 septembrie 1983.
I.D. Sârbu n. 28 iunie 1919 - d.17 septembrie 1989
Arşavir Acterian, m. 1997
    





Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2007

4 noiembrie 07, duminică. Violenţe ale ţiganilor români la Roma, la Milano. Sunt necesare măsuri drastice. Îmi amintesc ricanarea ţigăncii din preajma Coloseumului: Mă piş pe România ta! Îi spusesem: De ce nu te întorci în România şi să te apuci de treabă? Răspunsul țigăncii, mai mult decât previzibil.

Pe la 10, plecăm la poştă dar ajungem în parc, atraşi de pulsul naturii. Toamnă aurie, în parc numai colţuri magice, lumină, culoare, scânteieri pe apa lacului, care la dimensiunile acestea pare să capete alte însușiri și proprietăți; capete irizate de răţoi, la care Lidia privește hipnotizată.

Se anunţă zile frumoase, vânt, dar şi ninsori în nord.

7 nov. 07. De dimineaţă, telefon de la Popescu, are să-mi lase la Viorel un dosar cu adrese pentru plăci memoriale la filiale. Pe la 10:30 plec cu mașina 135, opresc la Murgeanu, care mâine pleacă la Zorleni cu Elena, invitat la deschiderea unui centru cultural pentru tineret. Despre problema ţiganilor, îi desenz graficul creşterii demografice, creşterea explozivă pe vremea comuniştilor, care încurajau familiile cu mulţi copii, mană cerească pentru ţigani, acest venit sigur din multele alocții. Cu prudenţă îi spun că din partitura lui a trebuit să scot pasajele cu DR Popa, Buzura, Blandiana – se supără. A avut o presimţire. Dar nu de presimţirile dtale e vorba acum; oare de ce nu s-a luptat el doi ani pentru carte, poate obţinea mai mult, ci a lăsat absolut totul în cârca mea. Să-l fi consultat şi pe el, să fi făcut şi el ultima corectură. Nu vrea să priceapă că nu eu am tăiat, ci Jela, care mi-a dat pe listă toate obiecţiile, la mare detaliu. (Nu i-am adus textul ei ca să nu-l ofensez inutil. Multă diplomație cere această relație cu IM). În fapt, am vrut să-l protejez de toţi nervii, de tracasări, mizerii, lupte intestine; și oricum nu decideam noi, ci redactorul, care a explicat clar că acei oameni scot cărţi la editura lor, DRPopa chiar mai multe cărţi, sunt în relaţii amiabile, cum să dea tot Jela drumul unei cărţi care îi atacă la baionetă?! Cum să-i dai cu autograf Blandianei o carte în care o ataci? Omul acesta, deşi prevenit mereu de mine, nu se lasă, se repede, dă cu barda, vrea să facă legea… De fapt, îi spun, nu am tăiat din acele parafrafe, incriminate integral, decât propoziţiile net nefavorabile, atât. 
Va urma



Imaghini dintr-o expoziție, la vernisaj: Panaite Chifu - Sala Th. Pallady, Biblioteca Academiei Române