Lidia Lazu, recital George Bacovia, "Amurg violet" - YouTube

▶ 4:40

www.youtube.com/watch?v=poBpN8oapvE

25 feb. 2011 - Încărcat de Ion Lazu

RecitalBacovia, Lidia Lazu, Petre Moraru, Ilinca Dumitrescu - pian si Vasile Macovei - fagot, in ...

Scriitorul zilei: Costache Olăreanu, n. 1 iulie 1929 - d. 23 sept. 2000

       

      

Huşean prin naştere, în anii războiului familia se strămută la Târgovişte. Acolo  se naşte o prietenie literară de o viaţă cu târgovişteanul Mircea Horia Simionescu şi cu Radu Petrescu, acesta bucureştean, ajuns  sub Turnul Chindiei din aceleaşi motive. În anii 1947-1948, veniţi toţi trei la Bucureşti, C. O se înscrie la Facultatea de Pedagogie-Psihologie, ceilalţi doi la Litere şi Filosofie. Pun la punct o nouă abordare literară, ce va premerge la noi postmodernismul; desigur în totală nepotrivire cu linia oficială, proletcultistă. De fapt cei trei tineri literaţi, simţind ostilitatea cu care  poate fi primită o astfel de literatură, jură să debuteze după împlinirea vârstei de 40 de ani. Vor debuta, precum promiseseră: în 1968 Radu Petrescu, în 1969 Mircea Horia Simionescu iar C. O abia în 1971. Fiu de fruntaş ţărănist huşean, tatăl acestuia este arestat şi face Canalul; eliberat, din nou arestat. Fiul se duce la Cluj ca să-ţi facă ultimul an de facultate. Va fi instalator, angajat la Biblioteca Centrală de Stat, va trece metodist la Ministerul Învăţămîntului. Îndepărtat şi de acolo, în 1982, când cu mişcarea transcedentală.  După 1989 devine Consilier cultural la primăria Capitalei. Cel mai talentat din grup fiind Radu Petrescu, cel mai laborios M.H.S., iar C.O. cel cu mai mult umor.  Scrierile sale, culegeri de proze scurte, romane şi confesiuni, s-au bucurat de o bună receptare critică şi de un mai bun succes de public.

Opera literară: Vedere din balcon,  1971; Fals manual de petrecere a călătoriei,  1982; Lupul şi Chitanţa, 1995 .  ROMANE. Confesiuni paralele,  1978; Ficţiune şi infanterie, 1980; Avionul de hârtie, 1982  Cvintetul melancoliei, 1984; Cu cărţile pe iarbă, 1986; Dragoste cu vorbe şi copaci,  1987; Sancho Panza al II-lea, 2000 .JURNALE, CONFESIUNI. Ucenic la clasici,  1979 (vol. reeditat în 1998, ); Poezie şi autobiografie. Micul Paris,1994. 

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Costache_Ol%C4%83reanu

 http://www.observatorcultural.ro/Ne-a-parasit-Costache-Olareanu*articleID_4993-articles_details.html

ion lazu: Odiseea plăcilor memoriale 

5 iunie 2007: (...) Pentru Costache Olăreanu, pe urmele indicaţiilor lui Mircea Micu, ajung pe Bdul Braşov, merg printre blocuri, intrările sunt prin spate, numerele pe cealaltă parte... caut îndelung acel E-13 despre care nimeni nu-mi poate da o informaţie, în fine, revin la bulevard, adresa este un bloc colţ cu aleea Bucşeneşti. Sun, urc, o doamnă străvezie, cu mari probleme, îşi pune aparatul auditiv (cele două proteze auditive) ca să ne înţelegem, îmi dă datele scriitorului 1929-2000, aici au locuit începând din 69. Bibliotecă aleasă, cărţi de clasici dar şi Cărtărescu, tablouri pe sprânceană, dintre care îi recunosc îndată pe Florin Niculiu, Rodica Iacob, Spiru Vergulescu. Am în vedere că a fost consilier cultural la Capitală, după evenimente. O caricatură de o colegă de la B.C.S., un portret de Marin Sorescu, O farfurie de Horezu, o icoană pe sticlă, un minitablou Paul Gherasim, cu care a fost coleg. Un tablou şi de la Petru Vintilă. Tablouri primite la ziua lui, strecoară soţia. Spiru Vergulescu a căzut la pat, a fost nevoie de o menajeră. Ea e prietenă cu soţia nevăzătoare a lui Spiru V., de fel din Slatina, binecunoscut şi mie. A făcut o donaţie imensă de carte la Huşi, ce-a mai rămas e în neorânduială, se scuză doamna O. Dar ce fac eu în timp ce-i zâmbesc doamnei? Încerc să mi-l imaginez pe autor, în mediul lui casnic, unde a existat şi a încropit himere şi a scris doar o câtime din ce-ar fi vrut. Unde este omul înalt, grizonat, impozant, cu prestanţă de magistrat? O lupă de citit pe măsuţă. Şoricarul într-un colţ. Coborâm împreună, căutăm locul pentru placa memorială. Vizibil şi pe cât se poate mai sus.

4 septembrie 2007 (...) : Plecăm înapoi spre Pţa fostă Moghioroş, dau telefon dnei Olăreanu, deşi ora e cam nepotrivită, ajungem prin spatele primei linii de blocuri înalte, dânsa coboară, găsim la vecini o scară, în preajma intrării nu este nici un loc propice,  proptim lunga scară de perete şi, potrivindu-i nişte lespezi de beton la bază, cu oarecare dificultate săltăm placa sus de tot şi o fixăm acolo. Două fotografii cu doamna şi cu placa pentru scriitorul Costache Olăreanu, săru-mâna! şi plecăm în grabă. De acolo numai pe linia lui 41 până în Pţa Crângaşi, unde ne despărţim şi eu cobor la metrou.

Alţi scriitori:

V. G. Paleolog, n. 1891

A. M. Sperber, n. 23 sept. 1898 - d. 3 ianuarie 1967.

N. Breb Popescu, n. 1942 

Poezia zilei: Ion Lazu
(din Sonetele verii)

Apariţie     

Venea-venea şi nu-mi venea a crede

Că-atâtea frumuseţi veneau de-o dată

Şi-ntruchipând o-npodobită fată

Ce către mine pas cu pas accede

Venea-venea şi nu-mi veneam în fire

Că părul, chipul, gâtul lung şi sânii

Şi talia şi nurii, ah! păgânii

Săltau sub pânza-n freamăt, în neştire...

Păşea mirific, dureros-prezentă

Şi când cotind, mi-a dispărut, ce lentă

Venea-napoi o doamnă, prea-trecută.

Din dreptul meu, doar o privire mută

Mi-a aruncat... dar cât de elocventă!

31 august 2011.

Răvaşe   

Sfârşit de august însorit. Amiază.

Cad frunzele cu faţa-n jos, corecte

Cum cărţile de joc, de circumspecte

Mâini împărţite, care nu trişează.

S-a răzleţit doar una, parcă trează

Cotind prin aer, trasă ca pe sârmă

Lăsând pe sus o zigzagată urmă –

Ca-n fine, peste cartea mea să cază.

O am închis, precum în ani ce fură,

În file strecuram răvaşe tandre

Ce le-adresasem unor copilandre,

Pe când nu comiteam... literatură.

Mesaje-n vânt, de  nimenea citite...

Precum e cel ce Toamna mi-l trimite.

31 august 2011


Ion Lazu își lansează la Libris - Piatra Neamț Calendarul scriitorilor români, în 3 volume, cca 2000 pagini format academic, ediția II-a, apărut la TipoMoldova, 2015:

https://youtu.be/JJb6cI5fZ60


Ion Lazu - Fotografii... La Bacău, la Bacău...

Statuia lui Bacovia, de Constantin Popovici.