marți, 15 septembrie 2015


Scriitorul zilei: Marian Popa,  n. 15 sept. 1938
          

   Conform prezentării pe care singur şi-o face în Dicţionar de literatură română contemporană, M. P. este copilul din flori al unei spălătorese bucureştence de origină austriacă, Maria Rapolti. Strâmtorat, adolescentul începe o şcoală medie tehnică mecanică pe care o abandonează, făcând diferite munci, de manipulant, macaragiu, frezor şi rabotor; între timp termină liceul seral şi va urma Filologia bucureşteană, absolvită în 1966, fiind reţinut ca asistent la Catedra de literatură universală şi comparată. Un doctorat în 1971, o bursă Humboldt, de studii la Stuttgart, RFG, 1973. În 1983-1984 devine lector la Universitatea din Koln, la sfârşit refuzând întoarcerea în ţară.
Debutase încă în 1965, în Viaţa studenţească şi publică lucrări de critică şi istorie literară, dar şi ficţiuni, oarecum în manieră onirică. S-a făcut remarcat în deceniul 7 prin publicarea deja amintitului Dicţionar...,  în 1971, augmentat (revizuit şi adăugit) într-o ediţie din 1977.  Editarea în 2001 a unei Istorii a literaturii române de azi pe mâine (titlu care a scos din sărite pe destui comentatori), în 2 volume, de Marius Tupan la Ed. Fundaţia Luceafărul, reeditată (revizuită şi augmentată) la Ed. Semne, 2009, considerată pe drept cuvânt  de G. Pruteanu  drept "cel mai important eveniment editorial de după 1989", a stârnit nu numai un enorm interes şi admiraţia scriitorimii noastre, ci şi atacuri la baionetă, desigur mai întâi din partea criticilor literari care se văzuseră surclasaţi de un ins răzleţit la Koln, aparent fără a fi păstrat legături organice cu viaţa literară autohtonă şi care, totuşi, a "înghiţit" pe de-antregul fenomenul scriptural românesc.  În primul grup de asalt, N. Manolescu, Alex. Ştefănescu, alţi  actanţi care supervizează ierarhiile literare la noi, dar până la urmă şi diversi autori ce s-au considerat ignoraţi, nedreptăţiţi, frustraţi sub pana mefientă a istoricului răzleţit. Nu au lipsit atacurile directe privind o demonstrabilă colaborare cu securitatea. Chiar colaborarea la Săptămâna, dar şi faptul în sine că autorul Dicţionarului făcuse uz de date îndeobşte secrete, din dosarele de cadre ale scriitorilor, a încurajat astfel de atacuri. 
Este totuşi incontestabilă şi poate în sine deranjantă tendinţa autorului de a prezenta totul exhaustiv, fără a omite de pe nesfârşitele-i liste toate semnăturile din presa literară şi nu numai, scoţând din anonimat inşi complet lipsiţi de vreo valoare literară.  Tabloul mişcării de trupe din comunism i se va fi părut istoricului literar incomplet, el năzuind să dea o imagine a tuturor punctelor de lumină şi de întuneric ale tabloului, spre a obţine o imagine panoramică în relief, din mii şi mii de tonuri şi contraste. I s-a mai reproşat indiscreţia privind viaţa intimă a autorilor, apartenenţa etnică, înregimentarea, până şi opţiunile politice, dar şi tonul ironic, mefient, frigiditatea cu care îşi pune în pagină opiniile critice despre operele discutate.  Un amestec incongruent, li s-a spus acestor portrete şi schiţe de grup. O insaţiabilă dorinţă de a acumula pagini şi pagini despre autori de tot insignifianţi. Lipsa de căldură, chiar de plăcere la lectura textelor, care s-ar cuveni să fie indusă şi celui ce consultă Istoria lui MP. Dar ce acuze nu i se pun în seamă, inclusiv faptul că a reluat informaţii din Dicţionar - dar s-ar putea altfel, mai ales despre scriitori care au ieşit din scenă la sfârşitul anilor 70, nemaiproducând ceva nou?. S-a sustras măcar unul dintre aceşti acuzatori de la practica preluării unor fragmente din scrierile lor anterioare, când e vorba despre o materie proteică, în ebuliţie, "de azi pe mâine", ca să dăm un sens sintagmei în general dezavuate?... Nu li s-au adus şi celorlalţi autori de Istorii literare - cele 5-6 cazuri demne a fi luate în consideraţie? E prea lesne să încropeşti un text de rubrică săptămânală din formulări exclusiv negativiste, incriminatorii.
Şi i se mai impută lui M.P. faptul că Istoria sa nu cuprinde decât prea puţin material ilustrativ - ar fi vorba în principal de portretele autorilor; da, sunt destul de puţine, însă mă întreb care ar fi fost soluţia tipografică, atâta vreme cât textul propriu-zis, "publicat pe format mare, pe două coloane, cu o literă foarte mică, aproape ilizibilă", ocupă şi aşa peste 2500 pagini - oricum, pentru  un tronson de doar 45 de ani, un text de cca 3 ori mai voluminos decât pentru 500 de ani de istorie literară...
În ce mă priveşte, Istoria lui Marian Popa îmi este reperul de bază în însăilările mele de pe blogul personal, la rubrica Scriitorul zilei. Care se bazează în principal pe informaţiile din Marian Popa, de pe Google, din Dicţionarele ce le posed, nu toate. De regulă neaduse la zi, cu informaţii îndoielnice, neconcordante, mai ales cu goluri când vine vorba de scriitori închişi, persecutaţi politic, plecaţi în exil. Completez informaţiile culese din sursele amintite, de fiecare dată indicându-le la Citeşte mai mult şi le garnisesc cu impresii de lecturi personale, cu fragmente de Jurnal, transcriind întersectările mele cu actanţi ai vieţii literare-culturale; cu citate din Intruşii.Odiseea plăcilor memoriale (în manuscris), cu fotografii ale caselor unde au locuit; cu autografe etc, cu poezii, la rubrica Poezia zilei - aşa cum despre scriitorii în viaţă postez imagini de la lansări, târguri de carte etc.

Opera literară: Homo fictus, 1968; Dicţionar de literatură română contemporană, , 1971, ed. 2, , 1977; Modele şi exemple, , 1971; Camil Petrescu, , 1972; Călătoriile epocii romantice, 1972; Comicologia, , 1975; Forma ca deformare, 1975; Doina Doicescu şi Nelu Georgescu, 1977; Călătorie sprâncenată, , 980; Geschichte der rumänischen Literatur, tr. Thomas Kleininger, , 1980; Viscolul şi carnavalul, 1980; Podul aerian, 1981; Competenţă şi performanţă, , 1982; Istoria literaturii române de azi pe mâine, I – II, , 2001. Ediţia a doua, 2009; Avocatul diavolului. Marian Popa în dialog cu Marius Tupan, , 2003;
Citeşte mai mult:  http://arhivaluceafarulromanesc.wordpress.com/2008/07/14/un-mare-scriitor-roman-ignorat-si-dusmanitmarian-popa/
 http://www.romlit.ro/marian_popa_-_istoria_literaturii_romne_de_azi_pe_mine_literatur_i_politic
http://www.observatorcultural.ro/Cazul-Marian-Popa-in-literatura-romana-de-azi-pe-miine*articleID_10284-articles_details.html
 http://www.semneartemis.ro/librarie-online-carti/marian-popa-istoria-literaturii-romane-de-azi-pe-maine/product_reviews.php/products_id/57
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Marian_Popa


Alţi scriitori:
H. Sanielevici, n. 1875
Emil Botta, n. 15 sept. 1912 – d. 24 iulie 1977
Ioan Lăcustă, n. 1948
Paul Sterian, m. 1984


Poezia zilei, ion lazu
(din Sonetele verii )


Unde ţi-e Mama? 

În ziua asta numai trei sonete?!
Te-ai lenevit? Ţi-a obosit şi mâna?
Sau poate a scăzut în sine vâna
Ce inspiraţie-ţi pompa, Poete?

Crezuşi a fi atletul lat în spete
Ce-un Maraton Poetic îl câştigă?
Ori călărind un Pegas strâns în chingă,
Ca vântul să străbaţi sirepe stepe?

Mă întrebam... Dar până să iau seama,
Un ţânc de pe alee a strigat:
Băiatule! Unde îţi este mama

Să bage iute bani în aparat?

Ne complicăm... Ci viaţa-i mult mai simplă:
Vrei cozonac. Dar bună e şi-o jimblă...

30 august 2011.



O frunză  

Stilată, Toamna mi-a trimis o „cartă”,
Precum că din vacanţă-o să revină...
I-am admirat caligrafia fină
Şi m-a uimit din nou cu-nalta-i artă.

Ce irizaţii vii, precum ghiocul
În care o ţigancă, la amiază
Încearcă să ghicească (sau mimează?...)
Care-ţi va fi în dragoste Norocul...

Iar peste-o zi, urmând aceeaşi cale,
Văd zeci şi  mii de frunze-ilustrate
Ca-n „n” ediţii false, piratate
Ce piaţa o inundă, ilegale...

Şi rimele, multiplicate tare,
Dau faliment, nemaiavând valoare...

30 august 2011.




Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2007

25 oct. 07. Acasă, surpriză: dna Chiriac de la Curtea Veche, deşi ieri părea că ar considera problema copertei tranşată, azi îmi dă veste că dra Veronica a lucrat pe sugestia mea o nouă copertă. Sun şi o rog să-mi facă legătura cu dra V., la telefon îi spun că e pe drumul cel bun; dar a inversat numele pe cotor; să apropie cele două portrete, titlul să fie cu litere mari şi drepte; cele două texte ale lui Murgeanu apropiate. Şi aş putea pune  o nouă poză de-a mea, pentru că prea suntem amândoi cu ochelari... Da, să i-o trimit. Dar pot să-i propun o imagine foto pe coperta I, sub titlu? Da. I le trimit imediat. Se angajază să lucreze intens şi să mă ţină la curent. Las netul deschis şi-l tot pândesc până spre ora 16, când colo, iată că îmi trimite varianta definitivă, care a ieşit splendid! A întors poza mea, care acum mi se pare tare duioasă, artistică. A făcut cu gust tot ce-i sugerasem, iar poza cu cucuveaua a lăsat-o pe toată partea de jos a copertei I. Excelentissim! O copertă de nota 10! Îi scriu Veronicăi, foarte încântat şi recunoscător. Tocmai când apărea Lidia. Care a rezolvat cu cartea de muncă a fratelui din Chicago. Îi arăt coperta și îi place foarte mult. Inclusiv poza mea. Făcută de Boby. Iar Cucuveaua aduce cu o himeră foarte haioasă. Mare bucurie în casă. Şi fapt este că dacă Lidia nu şi-ar fi manifestat dezaprobarea netă faţă de poza mea din varianta editurii, poate m-aş fi lăsat bătut, de teamă să nu ratăm Târgul. Însă aşa, azi am o zi norocoasă, zic şi simt. Şi Lidia e de acord. Iar pe la ora 17 plec pentru a forța aprobarea plăcii lui G.M. Zamfirescu.
Ajung cu greu, urc la etajul VIII, acolo o dnă avocat sofisticată, cu soţul şi un client, un doctor, se pare. Discuţie agreabilă, ca între oameni subţiri; clientul plecă, eu pun problema; dna Irina L.M. se declară îngrozită de chiriaşii din Mircea Vulcănescu 10, zice: Eu dacă mai intru în acea curte fac apoplexie... Se lucrează conform unor legi aberante, făcute de pesedişti! A renunţat să o mai reprezinte pe proprietăreasă, o dnă plecată definitiv în Germania. Îmi dă e-mailul ei. Christina Russu. Şi îmi povesteşte cazuri abracadabrante din tribunal, povestesc şi eu păţanii cu casa din lui Mircea Vulcănescu, luată în 1948 şi nici acum retrocedată celor două fiice. La radio s-a povestit, la Vocile nopţii, realizatori Eugen Lucan şi Anca Mateescu cum Mircea Vulcănescu la Aiud se culca în apă şi-l ţinea deasupra pe un mai tânăr deţinut suferind. A făcut tuberculoză şi s-a curăţat. Le spun și cazul chiriașilor care au venit în locul lui Petre Pandrea, acum proprietari, de neclintit în refuzul lor. Şi cazul cu casa lui Mihail Dragomirescu, idem desre cazul cu casa lui Ralea. Vin acasă, compun și expediez un mesaj pentru proprietăreasa din Germania. Mesajul mi se returnează. De ce?!
Trimisei coperta lui Murgeanu şi-mi răspunde că e foarte echilibrată, dar se teme să se dea fericit. Chiar aşa. Îmi mai trimite nişte poezele.

 Va urma



Fotografii...