joi, 3 septembrie 2015



Scriitorul zilei:   Antim Ivireanu,   

             
Georgian din Iviria, născut pe la 1650, a fost ridicat de turci şi dus ca rob la Constantinopol. Eliberat, s-a adăpostit pe lângă Patriarhia ecumenică, învăţând la iuţeală limbile turcă, arabă, greacă şi iniţiindu-se în meşteşuguri precum sculptura în lemn, caligrafia, broderia, pictura etc - care îi vor fi de mare fols când va trece la tipărirea unor cărţi.
Auzind de marile îndemânări şi calităţi intelectuale ale tânărului, Constantin Brâncoveanu îl aduce la Bucureşti, în 1689, unde deprinde limba română dar şi pe cea slavonă, dar şi meşteşugul tiparului, dând  dintru început 4 cărţi în 4 ani; printre care Evangheliarul, 1693 şi Psaltirea, 1694. Va tipări mereu cărţi în greacă, arabă dar şi mai multe în româneşte.  Printre altele, a înfiinţat prima tipografie din lume cu caractere arabe! Este ridicat de Domn la gradul de egumen şi trimis la Mânăstirea Snagov, unde va fi mutată imediat şi tiparniţa,  fiind scoase de data asta, cu o râvnă minunată, 15 cărţi, dintre care 5 în limba română: Evanghelia, Acatistul Născătoarei, Carte sau lumină, Învăţături creştineşti şi faimoasa Floarea darurilor, în 1701 - anul şi cartea! Căci învăţând limba română, Ivireanul i-a prins înţelesurile, întemeind în fapt, împreună cu Diaconul Coresi, limba duhovnicească română, limpede, plină de expresivitate, utilizată şi astăzi în slujbe. De menţionat că aceşti doi întemeietori sunt consideraţi printre cei mai mari tipografi ai lumii medievale. În 1701 revine la Bucureşti, aducând după sine şi tipografia şi până în 1705 va scoate alte 15 cărţi, printre care prima ediţie a Noului Testament. Devenit în 1705 episcop de Vâlcea, va îngriji la tipografia de la Mănăstirea Govora tipărirea a încă 9 cărţi, printre care Tomul bucuriei, Liturghierul, Învăţături pe scurt despre taina pocăinţei, o scriere originală, în româneşte.
Ridicat în 1708 la Mitropolia Ungrovlahiei, va avea iniţiativa de a înfiinţa o tipografie la Târgovişte, unde va scoate alte 18 cărţi (în total a scos un număr record, de 63 cărţi), printre care Psaltirea, Octoihul, Liturghierul, Catavasierul. (Norocos cel ce va fi ţinut în mână sau măcar sub privirile admirative vreuna dintre aceste sfinte cărţi!) A introdus pe deplin slujirea bisericească în limba română. A pregătit nenumăraţi ucenici într-ale tipografiei. Sprijinit de Petru Movilă, devenit Mitropolit la Kiev, a determinat răspândirea cărţii bisericeşti şi a slujbei generalizate  în limba română. A înfiinţat prima bibliotecă publică din Bucureşti. Ctitor din temelii, la anii 1713-1715, al sfântului lăcaş Mânăstirea Toţi Sfinţii, azi numită Mrea Antim, unde din danii s-a îngrijit şi de asistenţa socială... (Sf. Antim Ivireanul, canonizat de-abia la 1992...).
A trimis la Tbilisi, în Georgia, pe unul dintre destoinicii săi ucenici tipografi, înfiinţând acolo o tipografie cu caractere georgiene. A donat o altă tipografie la Alep, aceasta în limba arabă. A desenat 503 medalioane ale unor personalităţi din Biblie şi, în mod uimitor, a folosit în scrierile sale duhovniceşti citate din filosofii antichităţii, dovadă a vastelor sale cunoştinţe, dincolo de litera cărţilor sfinte. Didahiile sale, învăţături adresate în timpul predicilor la marile sărbători de peste an, îl ridică printre cei mai mari predicatori creştini. Toate aceste fapte minunate întru creştinism, l-au făcut duşmănit de turci, care au pus la cale asasinarea sa: scos din scaunul patriarhal de Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot, i s-a pregătit  un exil tocmai la o mănăstire din muntele Sinai, însă pe drum, ajuns pe la Adrianopole, în Rumelia, ofiţerii turci care îl însoţeau l-au asasinat la ordin, aruncându-i trupul în apa Mariţei. Un sfânt al tipăriturilor nu putea să sfârşească decât prin martiraj, victimă a fundamentalismului islamic, parcă anume prin contrast cu deschiderea luminoasă a Sfântului Antim din Iviria...

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antim_Ivireanul


Alţi scriitori:
Pavel Dan, n. 3 septembrie 1907 - d. august 1937
Ovidiu Drimba, n. 1919


Poezia zilei: Ion Lazu

*

Cît am plîns pînă la urmă
Într-o viaţă plină ochi de dureri?
Un pumn de lacrimi -
să le termini din trei sorbituri...
Nici măcar n-au ajuns pe pămînt
Să le înghită ţărîna să ajungă la rădăcina
unui fir de iarbă să-l ajute să crească -
S-au uscat pe obraji pe degete
Ori pe reverul cămăşii
Le-a disipat aerul ca de iad
Al acestei lumi meschine -
Le-a șters cu un gest răutatea, sora mai mică a
sălbăticiei...

(preluare de pe Internet. Vezi mai mult: www.romlit.ro/poezii11112 )



Poezia zilei
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2007

15 iunie 07. La teatrul național, vedem Celălalt Cioran, text după caietele lui E.C., cu Ovidiu Iuliu Moldovan, care chiar seamănă cu filosoful din Mărginimea Sibiului. Ocupă-te de fleacuri, discută. Nu scrie cărţi, îşi spune Cioran. Lenea îl ispitea şi pe el, de ce nu. Ionescu, Becket, Pascal. Insomniac.

17 iunie 07, duminică. Pe-acasă. Aseară ne-a plouat. Azi nu doar cald, ci zăpuşeală. Seara mergem cu metroul la Izvor şi de acolo prin Cişmigiu până la Ateneu. Un concert în amintirea Holocaustului. Nu se aplaudă. Patru instrumentişti excelenţi, un Vlad la pian, compozitor. I.I. Roncea la harfă, fără să strălucească, în schimb la flaut face minuni E. Popescu şi o tânără la violoncel, instrument vrăjit, care şoptea, răsufla, ceva miraculos. La urmă cântă toţi patru cu un dirijor. Sala mică. Absolut nici o persoană cunoscută nouă. Revenim prin Cişmigiu, spre ora 21, cerul încă de argint şi aramă. Ideea de a-i aduce în Cişmigiu pe Oana şi Franţ al ei. Acasă, LIS în colţi cu România literară. Îi scriu că ne zbatem zadarnic.
Mâine zi grea. Şi trebuie să adun bani pentru instalaţia de aer condiţionat. Aştept din patru părţi, toate nesigure.

19 iunie 07, marţi. Nu ies, pentru că la USR nu răspunde nimeni. Îi trimit lista şi textele de inscripţionat pietrarului, iar în rest lucrez la America, până la pagina 121, apoi la Rămăşagul, ajutat şi de Lidia, până la p.104. Trimit patru fragmente de jurnal la Contemporanul.

Telefon de la fratele, mâine îi aştept la gară pe tineri. Se anunţă călduri excesive, un val venind din nordul Africei.
Va urma




Fotografii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu