joi, 24 septembrie 2015



Scriitorul zilei, Dumitru M. Ion, n. 26 sept. 1947
         

  Fiul unui preot din Brăteşti - Muscel, a început o şcoală de meserii, a continuat cu liceul Negru Vodă din Curtea de Argeş (1962-1967); a venit la Filologia din Bucureşti pe care a schimbat-o cu Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Facultatea de critică de teatru, film şi TV, absolvită în 1971. Nu a fost niciodată angajat, însă a avut colaborări şi rubrici permanente de critică teatrală.
Debutase în 1960, într-un ziar local, a redebutat cu succes în Luceafărul şi în Gazeta literară, trecând memorabil prin Cenaclul Nicolae Labiş, condus de Eugen Barbu, care l-a promovat pe adolescentul poet şi şi l-a revendicat apoi. Criticii l-au încadrat în lirica balcanică, pe filiera Anton Pann-Ion Barbu, apoi evoluţia liricii acestui poet, lansat din vremea liceului şi semnând ca la catalog, a prilejuit reconsiderări: neoexpresionism, onirism, ezoterism; în fapt, adorbările poetului s-au schimbat mai ales cu volumul Ioan Metafora, editor Mircea Ciobanu; volumele lui D. M. I. capătă de-acum coerenţă, sunt atent construite, valorificând superior stilul îndelung elaborat, cu asociaţii de cuvinte care uneori scot scântei şi impresionează. Un poet care a trăit numai pentru scris. Fantezia debordantă, scriitura proteică, multifuncţională, dovedind perfecta stăpânire a celor mai noi tehnici scripturale, asociaţiile de idei neaşteptate, incitante, fac bună impresie în textele de proză, în cele adresate copiilor.
În Istoria critică nu este măcar pomenit; Marian Popa îi acordă 3 coloane şi jumătate, cu analiza evoluţiei realizate de la un volum de poezie la următorul. Numeroase premii de poezie, naţionale şi internaţionale.  Un poet singular, poate chiar un poet exemplar, cu vocaţia multiculturalităţii - cum rar se află în România.
Opera lirică:  Iadeş,  1967; Vânătorile, Bucureşti, 1969; Farfurii zburătoare Bucureşti, 1969; Balcanice. 100 balade, Bucureşti, 1970; Pastele cailor, 1970; Templul otrăvii, 1970; Poeţii de douăzeci de ani (Covor românesc), 1972; Fals tratat de vânătoare, 1973; Povestea minunatelor călătorii, 1973; Sir şi Elixir,  1973; Orgolii, 1973; Culoare şi aromă. Melanholii,  1974; Imnuri, 1974; Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976; Meteoritul care a uitat să cadă, 1977; Elfi la Brusa, 1979; Vânătorile, postfaţă Al. Condeescu, 1981; Babilonul, 1981; Scribul şi închipuirea, 1984;  Ioan Metafora 1986 ; Faraonul 1996; Evanghelia după Ioan Metafora, 1997.
Proză: Paştele cailor, 1970, Povestea minunatelor călătorii 1973, Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976, Elfi la Brusa, 1979, Babilonul, 1981, Scribul şi închipuirea, 1984 pendulează între lirism, fantastic, parabolă, eseu, reportaj.
A mai publicat proze, poezii, teatru pentru copii şi traduceri din lirica poeţilor spaţiului balcanic, dar şi din zona caucaziană, fiind vorba despre zeci şi sute de poeţi, inclusiv câteva antologii: din poezia gruzină, 1979, din poezia chineză, 1980, cu o amplificare a lucrării, în două volume, 1995; din limba armeană, 1981, din cea georgiană, 1985, din macedoneană, 1990. A tradus nenumărate cărţi din română în limbi de circulaţie europeană. Un total de peste 60 volume de traduceri în şi din româneşte. Mă întreb dacă nu e vorba de un record... A înfiinţat fundaţii culturale, a condus Şcoala de poezie de la Curtea de Argeş, a asigurat desfăşurarea unor largi forţe lirice internaţionale în apreciatele Nopţi de poezie de la Curtea de Argeş, editând antologii ale acestor manifestări.

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_M._Ion
 http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=325:spectacolul-literaturii&catid=75:revista-arges-decembrie-2006&Itemid=112
 http://www.crispedia.ro/Ion_M__Dumitru

                      
Poezia zilei, Dumitru M. Ion

***
Minunile noastre-aburind în cuvinte
Peste gorganele vechi ceartă-oseminte:
Boabelor grase de porumb le dau dinţii
Acolo, în luturi, unde beau apă prinţii.
Zamolxe în grâu ochii albaştri şi-i ţine -
Numără orele câmpului în poamele bune;
Certuri lungi, de sănătate şi de culori
Curg prin şiştare de fulger din nori.
Pe Bărăgan arde un abur de pâine de casă
Fiinţe-n fiinţe sămânţa îşi lasă -
Oamenii trec de la o margine-a humii,
Le scârţâie-n vorbe cumpăna Lumii.
Când merg peste câmp cu femeile grele,
Neamul se-nduplecă şi cântă în ele.
(din Iadeş, 1967)

Vânătorile sincere

Cobora un zeu tânăr şi beţiv
Cu lumânările din era cunoaşterii,
El era vraciul dintr-un neam de efebi
Care făceau prăpăd în lumea urâţilor.
Mă-aşeza pe un pat de mâl ca pe-o sămânţă,
Şedea cu genunchii pe duhul meu
Şi striga că vede ce boală am.
Apropiaţi-vă, le spunea dobitoacelor -
Vedeţi banul acela care mişcă în el?
Se-ncruntau, trimiteau soli să-mi vadă inima -
Numai aşa putea trăi omul sănătos.
Dar prin minunea care mereu ne ocoleşte
Rămânem pe dealurile noastre
Să râdem şi să plângem
De sărbători.
(din Vânătorile, 1969)
 


Alţi scriitori:
Dan Bottan. 26 septembrie 1907  - d. 13 ianuarie 1958
Cleopatra Lorinţiu, n. 1957
Dan Duţescu, m. 1992



Ion Lazu: Cărțile prietenilor mei, P. Neamț, sept. 2015: