Scriitorul zilei: Camil Baltazar, n. 7 sept. 1902 - 27 aprilie 1987   

 Fiu de cherestegiu evreu din Tg. Neamţ, poetul, pe adevăratul nume Leibu Goldenstein, născut la Focşani (sau în altă localitate vrânceană), a făcut patru clase de liceu în particular, la Focşani şi Brăila, după care a fost frizer şi a început o activitate gazetărească, dusă până la sfârşitul vieţii. A debutat la Sburătorul, în 1921, după care a fost redactor şi colaborator la multe din revistele vremii, secretar de redacţie la România literară a lui L. Rebreanu; a scos Tiparniţa literară, împreună cu P. Comarnescu, 1928-1929. Poet, traducător, memorialist. Poetul preferat de Eugen Lovinescu, la Cenaclul Sburătorul, unde îl asculta cu pioşenie, cu ochii ridicaţi în tavan, după cum scrie Şerban Cioculescu în ale sale Amintiri. Într-adevăr, marele critic îl considera pe C.B. "cea mai pură expresie a simbolismului nostru de esenţă muzicală". Însă îndeobşte critica literară i-a acordat credit la primele volume, pe linia lui Petică, Bacovia şi Maniu, ca următoarele volume să coboare estetic, presărate cu improprietăţi de limbaj - ceea ce e de mirare la un secretar de redacţie... După venirea comuniştilor,  a scris poezie angajată, reportericească, lucru vizibil chiar din titlurile volumelor.  Mai interesante rămân evocările şi aminitirile din lumea literară. Traducerile sunt eclectice, unii mari scriitori precum fraţii Mann, Bernard Shaw, Erick Maria Remarque, D.H. Lawrence sunt amestecaţi cu scriitori de succes imediat.

 Opera literară: Vecernii, 1923; Flaute de mătase, 1924; Reculegeri în nemurirea ta, 1925; Biblice, 1926; Strigări trupeşti lângă glesne, 1927; Cina cea de taină, 1929; Poeme vechi şi noi, 1931; Întoarcerea poetului la uneltele sale, 1934, cu portretul autorului, realizat de Miliţa Petraşcu; Tărâm transcendent, 1939, ulterior Tărâm pur; Poeme de zodie nouă, 1947; Nespus de dragă mi-i fiinţa omenească, 1956; Soare pe zăpezi, 1956; Versuri,  1957; Violoncel solar, 1972; Glorie iubirii,  1973; Evocări şi dialoguri literare (memorialistică), 1974; Nobleţea plaiului natal, 1976; Din romanul existenţei mele literare, ediţie şi prefaţă de Florentin Popescu,  2004

Citeşte mai mult:  http://www.autorii.com/scriitori/camil-baltazar/

Poezia zilei, Camil Baltazar

 Tălăngi obosite

Toamna, ca o vitelusa bolnava, 
pe care o duc stapânii rai la taiere, 
a luat calea codrului, pojghetuit si cangrenat de tacere.

Presimtind însa ca umbletul ei 
va trezi din somn frunzele cazute, 
a mugit, dureros si prelung, 
înfiorând borangicul clipelor statute;

apoi, cu ochii-mpotmoliti de lumina roscovana
a clipit, mâhnit, din pleoapele, de lacrimi spalate, 
si-ngenuchind, blajin s-a rugat
pentru odihna frunzelor picate.

Soarele i s-a-mpleticit în cornitele marunte, 
copacii cu ramuri ostenite dureros au tacut, 
iar vitelusa si-a-ntins trupul, dornic de somn vesnic
si pentru ultima data a gemut.

Alţi scriitori:

Şerban Cioculescu, n. 7 septembrie 1902 -  d. 25 iunie 1988

Ion Arieşanu, n. 1930

N. Argintescu- Amza, m. 1973

Eugen Barbu, n. 20 februarie 1924 - d. 7 septembrie1993

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2007

20 iulie 07, vineri. Călduri africane, desertice, dincolo de 40 grade C la umbră. Încotro ne îndreptăm? (Însă, pe de altă parte, îmi spun: tot ce-i poate mira și îngrozi pe ceilalți oameni nu îl va surprinde pe geolog, care știe că schimbările de la sfârșitul unei lungi perioade sunt rapide, pe cât de drastice, aducând în față o lume total diferită față de precedenta: uscatul în locul mării, ghețarii în locul deșertului, etc.)

Tot ieri, telefon vesel de la Cristina din Alexandria, bucuroasă de DVD-ul de la nuntă, unde spune că am avut o prestaţie (coregrafică și nu numai) ce a stârnit unanime aprecieri admirative. Promite să ni-l trimită cu prima ocazie. Iar despre alde V., eternizați la masă, nu are nimic de spus.

Vine Miţi şi stă cu orele, probabil alungată de singurătatea de acasă. Genul ei de sinceritate aduce a cinism (ea se prevalează de faptul că e pocăită, deci nu se preface, nu se străduieşte să împacheteze exprimările etc.), iar genul ei de înţelepciune reducţionistă descurajează orice dialog.

28 iulie 07. La Snagov, pentru înmormântarea lui Mihai Bradu, prieten geofizician şi scriitor cu ştate în regulă. Tumoare la creier, operație zadarnică.

Ceva despre comportarea lui V. la nunta din Alexandria, unde a dansat doar două tangouri lâncede, de ochii lumii, în schimb a ras o jumătate litru de Whisky şi vreo 3 butelii de vin. Pretinzând totodată că el a băut totdeauna cu capul, nu cu gura. Dar ajunsese să se răstească la D.J. şi să se ia în colţi cu Sanda. Cumnatul C., ditamai socru mare, o lasă singură pe Gabi, ca soacră, pe tot timpul petrecerii, iar el, devotat pocăit, ca să nu fie certat de sectanţii lui, nu apare decât la biserică, iar la petrecere îşi face apariţia abia după miezul nopţii, în haine de fiecare zi, parcă deghizat. Penibil-penibil...

Dar şi frumoasa poveste cu Boje, vecinul din spatele casei lui C., se declară a fi admiratorul din tinereţe al Sandei. Începe prin a ne face complimente, pe când dansam în draci, întreabă de Sanda, apoi are curajul să-l abordeze chiar pe soţ. Şi ce dansuri a tras, cu tinere femei din neamul lui, la cei 72 de ani ai lui! Dar nici Sanda nu s-a arătat indiferentă.

Persoana întâi în romane, și mai cu seamă în jurnale sugerează: sinceritate, autenticitate, lipsă de artificiu, document sufletesc, mărturisire, credibilitate.

1 august 07. Ieri o zi foarte eficientă. Duc cele două romane corectate la Ideea Europeană. Azi pun plăcuţe în hol, peste linoleumul oribil, îmi ia cam cinci ore, dar iese frumos. Mâine voi continua în bucătărie, în SAS, în balcon. Lidia foarte destinsă după întrevederea cu Ileana Costea. O rog să nu bată toba. Promite.(?!)

Va urma

Fotografii de vacanță - La nenea Munte, II