Scriitorul zilei. Virgil Ardeleanu

ilazu.blogspot.com/2014/02/scriitorul-zilei-poezia-zilei-o-pagina_5.html

Poezia zilei, Tudor Cicu 

Vorbe întoarse 

(vizând unele sonete din ciclul Sonetele verii, de Ion Lazu)

„De ce e dulce cântu-n cimitire?”
Spre tine, Hamlet – gândul vrea să-nşire
Ca şirul de mărgele inegale,
Din neîmplinirile vieţii sale
Un tâlc. Şi totu-i amăgire!

„Ce veche-i slova! Dar ce proaspăt cântul”
Şi-s singur ca Ofelia şi Timpul
Găsind un lunecuş spre moarte…
Ori teama de trezire ne desparte?
Un tâlc. Dar suflă, numai Vântul.

„Ci când în marmură-ai săpat cuvinte”
Ca Mama, care trece la morminte
Parc-ai întoarce ochii-n veşnicie
Trăind intens aceeaşi nostalgie;
Un tâlc. Şi, ruga ţi-e fiebinte.

„Un tâlc e-n asta, însă tace mâlc
Ca flinta atârnată la oblânc”
O, Doamne! Sunt bătrân – nu în uitare –
Că toate mi-au fost date, din născare
Să-ţi scormonesc în rană. Şi, adânc!

Tudor Cicu

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

22 ianuarie. Atunci cînd nu mai pot pretinde nimic de la viaţă, bătrînii tot mai pretind ceva: să le dai dreptate, să recunoşti că părerea lor despre viaţă este cea justă – singura justă. Să-i confirmi, cum s-ar spune.

Progresul în literatură e o noţiune fără sens. Ne pliem pe schimbările de gust…, pe metabolismul nostru de oameni alimentaţi de la Supermarket, pe firea noastră scoasă din... fire de mas-media, de vremurile maştere. Literatura ca produs al unui produs care ești tu.

Nu ştiu de ce am senzaţia că poeţii de demult nu ar fi înaintea mea, ci contemporani mie, însă mai în vîrstă, mai înţelepţi şi experimentaţi, deveniţi notorii prin ceea ce deja au scris, pe cînd eu, pentru că deabia am început să migălesc, le sunt doar ucenic, învăţăcel.

Ideea că insul se intuieşte pe sine exact şi integral doar la început, în adolescenţă, cînd îşi formează personalitatea şi îşi formulează corect şi precis exigenţele; ca apoi, cu trecerea anilor şi în confruntare cu contrarietăţile vieţii, cu părerile divergente ale celorlalţi, încrederea în sine şi în precizia/justeţea opţinilor să se tocească, să se şubrezească – aşa încît individul devine /îşi pare sieşi tot mai anapoda în comportări, pierzînd priza la sinele său. Dar cine să recunoască deschis această desincronizare?! Căpoşi în deriva noastră. Deci nu îmbătrînim înţelepţindu-ne, ci dezamăgiţi de atîtea eforturi de a ne ghici natura intimă. Ajungem nişte bătrîni derutaţi, oscilanţi, manevrabili, mai confuzi ca în adolescenţă. În dezunire cu propria natură spirituală…

Ochii sunt ferestrele sufletului -, am fost tentat să iau în serios această aserţiune, tulburătoare, pe cît de ezoterică. Te uiţi prin aceste farestre şi ceea ce este enigmatic la cel din fața ta devine şi mai enigmatic. Mai acum cîţiva ani am fost şocat să constat cît de diferit se mişcă oamenii, să am revelația că fiecare persoană de pe stradă merge altfel – şi că asta o individualizează şi îi seamănă. Oricum, foarte diferit calcă, păşesc, merg oamenii - şi te izbeşte ce tare li se potriveşte unora; unul e mărginit, altul fudul, altul aiurit, sau umil, cărțar sau analfabet, ci mersul îi face inconfundabili… Iar de cîtăva vreme îmi spun și asta: că nu există altceva mai expresiv pentru om decît propria-i voce. După ce am făcut această constatare în cazul Lidiei, pe care vocea o reprezintă cel mai fidel, mi-am extins investigaţiile la alţi cunoscuţi: melodiosul Mircea, bonomul nea Mitică, ataşantul Andreiţă, prezumţiosul Murgeanu, pisicoasa Diana, devotatul Florin H. etc - şi în fiecare caz se verifică observaţia, de te şi întrebi: de ce mi-a trebuit atîta timp ca să fac această constatare simplă, de ordinul evidenţei?
Va urma

Primesc de la poetul prieten Tudor Cicu aceste rânduri pline de sinceritate: 
Faptul că am apărut la POEZIA ZILEI pe blogul dumneavoastră, citit și urmărit de „lume scriitoricească” de cea mai bună calitate, mă onorează și vă sunt recunoscător. „Vorbe întoarse” chiar a fost scrisă dintr-o inspirație venită în urma citirii poeziilor scrise de dvs., așa cum bine spuneați: cărțile ( ca și poezia) se scriu tot din cărți. Multă stimă și respect pentru trudnicia arătată pe blogul dvs. Vă îmbrățișez cu dragoste frățească, al dvs. Tudor Cicu.



Scriitorii citindu-se în Calendarul scriitorilor români, I : Ion Murgeanu