joi, 19 februarie 2015

Scriitorul zilei: Liviu Ioan Stoiciu


ilazu.blogspot.com/2013/02/lis-la-aniversara-o-pagina-de-jurnal.html

Marin Sorescu

ilazu.blogspot.com/2011/12/scriitorul-zilei-marin-sorescu.html



Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

15 02. Cristi Gherasie (care s-a purtat măgărește la lansarea Sălbaticului, fără felicitări, inaderent; întârziind nepermis, plecând cu o carte dăruită de mine – iar apoi familia s-a declarat nemulțumită de modul cum i-am prezentat în roman), a asitat în fond la petrecerea de ieşire la pensie a tatălui său, a auzit acel laudatio al meu, știe deci că l-am apreciat la superlativ ca specialist pe tatăl lui, știe și despre simpatia mea pentru acel om disprețuit de mulți. Aş putea să-l prezint pe Cristi, doctorul mamoş, ca un îmbogăţit cu două vile în Primăverii. A moştenit nu numai calităţile mentale excepționale ale tatălui, dar şi toate păcatele sale țărănești: zgîrcenia, dorinţa de a ieşi în frunte. Şi de la maică-sa, frumuseţea.
Ieri la I. Murgeanu. El scrie de parcă l-ar zgudui tramvaiul. Ia foarte în serios ofensa soţiei, că a umplut casa cu cărţi. 
Cît suntem de credincioşi noi, românii? Scriitorul e păgîn? Străinii despre noi ca popor religios.
Nu am scris explicit împotriva regimului, ci acuzînd indirect, prin corecta prezentare a realităţilor.
Ziua Lidiei, cu soare, după ce ieri noapte ninsese ca-n basme. Ieri la prînz, la Mihai Olteneanu în Vatra Luminoasă, într-o casă duplex, cu două nivele, gen fam. Mancaş, deci de dinainte de război, locuinţe ieftine. Un cîine negru, tînăr şi f. insistent, care mă amuşină şi nu-mi dă pace, încît sunt nevoit să-l rog pe M. să-l scoată din sufragerie, pentru că nu pot fi atent la discuţie. Vreo oră şi jumătate, discutăm fără un plan anume. Bucureştean, dintr-o familie cu studii în străinătate, el însuşi în ‘38, la 10 ani deci, face prima călătorie la Berlin. Învăţat să citească de la 5 ani. Pe maică-sa a dat-o afară golanul de Valter Roman. Îmi povesteşte de Ion Drăghindă, bătut de miliţieni pe teren, pentru că-l surprinseseră ciocănind la picioarele unui pod feroviar. Frate deportat în Siberia, după ce luptase în Armata roşie şi, rănit, căzuse prizonier la italieni, apoi la americani…
16 o2. Telefon de la Caius, să mă pună în legătură cu Şarambei, de la Reviste pentru străinătate. Îmi dă un tonus bun, după atîta dezinteres al amicului. Ideea de a-l lăsa pe Ţone să afle singur că lucrez la V. Rom. Probabil va înţelege, fie şi în ceasul al 12-lea că m-a pierdut de fraier…

Va urma



ion lazu: Fotografii...