Scriitorul zilei Radu Albala
Poezia zilei: Șerban Codrin
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006
12 februarie. Duminecă. Încă de dimineaţă multe de făcut. Definitivez pentru listare Cartea lui Andrei. După plecarea Lidiei, telefon lui Caius, mai relaxat, mă întreabă ce scriu. Nu ştie de Murgeanu. Dar de cele 2 pagini de proză ale mele din Luceafărul? Păi am timp să-l deschid?, zice. Eu te citesc cu tot ce apari, zic. Ai citit Sălbaticul, dat Rodicăi? Nu încă. Zic: Vîrsta asta în care am intrat seamănă cu o duminecă. Nu ai un program, nu trebuie să faci musai ceva, dar de fapt ai mai multe de făcut ca oricînd în viaţă. E de acord, confirmă. Cu venirea mea la Viaţa Românească, încă nu s-a ocupat, a avut probleme cu finanţarea revistei, dar se ocupă şi mă anunţă.
Fotografii...cu Lidia 62...
ilazu.blogspot.com/2013/02/o-pagina-de-jurnal-1991-cartile_18.html
Poezia zilei: Șerban Codrin
BALADA CATACOMBEI DINTRE PAGINILE BUCUREȘTIULUI LITERAR ȘI ARTISTIC
La „Catacomba”, unde chefuiesc poeţii
Și jumuleşte George dropii de Vlăsia,
În cârje, din chervan pogoară Poezia
Și-Emil Lungeanu în magia tinereţii;
Cum Roşioru-îndeasă pe Tupan sub teasc,
Se laudă dintr-un pahar Dan Fruntelată
Că s-a iubit acum 50 de ani cu-o fată,
Meditativ prilej din ce motiv se nasc
Vieru şi Cimpoi din burta damigenei,
Numai Vadim e-asediat de mafioţi;
Cu-aprinsă-o barză-în cioc, Goci anchetează genii
Bune de-exil pe frontiera-între milenii,
Iar Florentin Popescu i-a citit pe toţi.
După-o surpare-a hăului virgin, Alboiu
În zbor cu-eternitatea măsură câmpia,
Profet, Codreanu întrevede şerpăria
De nou canon, când Liiceanu din cărţoiul
Lui Cărtărescu scoate iepuri pentru bal,
De-uimit, să-i facă Nobel cel puţin o dată
Pomană-un premiu lângă-o fondatoare-erată:
„Unic pe lume orbitor de genial”;
Sătul de Indii, Ciocea-aduce de pe-oceane
Trei capete de versuri, cinci de caşaloţi;
La pescuit de sutre, Gheorghe, în bidoane,
Murează nopţi cu lună, seceri şi ciocane,
Iar Florentin Popescu i-a citit pe toţi.
Rar ciugulind Ostahie chiasme îndestule,
Cu traci lui Bucurescu-i umple farfuria,
De bronz, doi Păunescu-şi urlă măreţia,
Altfel i-o fură-aceste-otrăvi de tarantule,
Pe Dumitrică-l doare umbra unui nuc
Câtă-a-împărţit cu Barbu-în vremuri de-altădată,
Claudia-i de Meiloiu-înterogată
De ce-Andreiţă pe-umeri nu-are-un ceas cu cuc?
Dan Elias, din gropi săpate cu peniţa,
Aruncă var, sâni cu stafide-în loc de moţ,
Pe Dalian înaripând-o, şoferiţa
Ciulinilor zburătăciţi pe Ialomiţa,
Iar Florentin Popescu i-a citit pe toţi.
Mitroi cu-un şpriţ de apă-în psalmii lui Doinaş
Pe Șova-îndeamnă-a mai poftire o bucată
De telemea din stâna-aceea înţărcată
Într-un lătrat de câine pe Trans-Făgăraş;
Raluca-doamna drămuie-în cuţit cârnaţii
De Maramureş cu-usturoi, deci patrioţi,
Nae Georgescu află de la paparazzi
Că-în viaţă Eminescu-avuse complicaţii,
Iar Florentin Popescu i-a citit pe toţi.
12 februarie. Duminecă. Încă de dimineaţă multe de făcut. Definitivez pentru listare Cartea lui Andrei. După plecarea Lidiei, telefon lui Caius, mai relaxat, mă întreabă ce scriu. Nu ştie de Murgeanu. Dar de cele 2 pagini de proză ale mele din Luceafărul? Păi am timp să-l deschid?, zice. Eu te citesc cu tot ce apari, zic. Ai citit Sălbaticul, dat Rodicăi? Nu încă. Zic: Vîrsta asta în care am intrat seamănă cu o duminecă. Nu ai un program, nu trebuie să faci musai ceva, dar de fapt ai mai multe de făcut ca oricînd în viaţă. E de acord, confirmă. Cu venirea mea la Viaţa Românească, încă nu s-a ocupat, a avut probleme cu finanţarea revistei, dar se ocupă şi mă anunţă.
După masă, pe o uşoară ninsoare, mă văd la biserica
din parc cu Claudia Ilie şi Elena Marteaux, o romîncă măritată în Belgia.
Traversăm parcul, le arăt raţele sălbatice, pescăruşii, lişiţele. Claudia nu
ştia cum arată. Nici că raţele sălbatice zboară. Dar sunt migratoare!, exclam,
dezamăgit. Urmărim cu viu interes spectacolul păsărilor atrase de cei ce le
aruncă pîine. O ducem pe E.M. la autobuz, apoi trecem pe sub pod şi traversăm
lacul pe gheaţă, la braţ. Revenim la tramvai, ea se duce la părinţii ei, în
Ferentari, tatăl are 86 de ani, foarte bolnav, se culcă la 18 seara. Pretinde
că toată noaptea are vedenii şi asta îl oboseşte. Îmi spune povestea acestei
EM, profesoară de franceză, a lucrat la Comisia Europeană, s-a căsătorit cu un
belgian mai tînăr ca ea, gras şi probabil homo. Care are o fiică toxicomană,
destrăbălată. Vrea să divorţeze...
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu