Scriitorul zilei: Andrei Pandrea

ilazu.blogspot.com/2012/02/scriitorul-zilei-andrei-pandrea-poezii.html

Poezia zilei 

Pădure, pădure

Lui Andrei Pandrea

Pădurea ne-a ţinut pe loc

Dar ne ţinu şi-n loc pădurea.

Noi nici n-am pribegit aiurea

Dar nici n-am dat-o la o parte

Să ridicăm cetăţi în loc.

Ne-a fost ea şi lăicer şi vatră

Şi-un somptuos cuier de gânduri

Dar ne-a oprit să punem piatră

La temelie şi sub rânduri.

Azi prin păduri ascult un vaier

Ca de istorii netraduse.

Cetatea noastră e de aer

Şi cu fereşti de frunze smulse.

Ion Lazu      20 mai 79

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

 Uită IM că el a intrat în Uniune prin 64, iar eu abia în ’81, după ce aveam deja 4 cărţi? Asta ar fi încă o direfenţă dintre noi, în atitudinea faţă de scris şi de cariera scriitoricească. A doua diferenţă e că pe el l-a girat Călinescu, în ’62, iar pe mine nimeni. A treia: ce aplomb să fi avut eu ca poet la 30 de ani, fără operă, cînd Labiş la 21 de ani avea 2 cărţi sau chiar trei şi o glorie la nivel naţional? Cînd Păunescu umplea pagini de revistă la 16-17 ani… În fapt, vreau să spun că desigur, căile spre succes sunt diferite, însă nici căile spre insucces nu sunt nici puţine, nici asemănătoare, dovadă chiar carierele noastre, cei doi autori ai Himerei...

Lui E.S: mă regăsesc în Istoria lui Marian Popa şi autorul intenţiona ca la ediţia a doua să mă trateze la modul serios; mi-a telefonat de la Koln, mi-a scris apoi să-i trimit cărţile – i le-am trimis şi pe ale lui D. Alex. şi rezultatele se văd în cartea de interviuri cu Tupan: mulţumiri pentru mine, (îmi rezervă două coloane în noua ediție a Istoriei sale) și sublinierea faptului că sunt singurul care întrebat de cărțile mele, i-am trimis și cărțile altor 3-4 scriitori marginalizați; regrete şi recunoaşterea talentului la D.A., pe care îl pune fără ezitare alături de performanța stilistică din Groapa lui Eugen Barbu.

Am o nouă bănuială: că literatura noastră nu se duce spre faliment din lipsă de cititori, deşi nici aceştia nu abundă, ci din cauză că scriitorii români, contrar declaraţiilor, nu se citesc între ei. Abia aşa ar sesiza bieții de ei un lucru flagrant şi alarmant totodată: faptul că se scrie rău în limba română, fără măiestrie, fără stil, total neglijent. Numai citindu-se între ei, scriitorii noştri ar conştientiza starea gravă a literaturii şi poate că ar lua măsuri de ridicare a ştachetei stilistice… Îmi închipui eu…

Va urma

Fotografia zilei