Scriitorul zilei: Ion Negoițescu;

ilazu.blogspot.com/2012/02/scriitorul-zilei-ion-negoitescu-poezii.html

Poezia zilei: Adrian Maniu

ilazu.blogspot.com/2012/04/scriitorul-zilei-adrian-maniu-poezii.html

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

23 ianuarie. Ger năpraznic, am ajuns totuşi la lac: parcul pustiu, pe stradă cîţiva inşi înfofoliţi la cap, eu mi-am tras şapca peste urechile fripte de ger...

M-am apucat să întocmesc Indicele de nume la Dialogul nostru, va fi imens…

25 ianuarie.  Merg la casierie. Dincolo de Muzeul literaturii mă văd cu Ioan Lăcustă. Prietenos, vrea să-i precizez dacă îi reproşez lui ceva în chestiunea cu Dicţionarul, abordată de mine la telefon. Pentru că el nu are nici o legătură cu echipa care a lucrat la Dicţionar. Nu, dar pentru că tocmai ne întîlnisem şi discutasem ceva pe acea temă, am venit cu un exemplu… Într-adevăr, s-a uitat în text şi greşala lor e de neiertat. Zice: O grămadă de oameni, de atîţia ani, mănîncă o groază de bani pentru a scoate lucrări cu mari hibe. Şi-mi vorbeşte de găştile de la Institut, inclusiv de faptul că fiecare încearcă să-şi suţină favoriţii luptîndu-se pentru cît mai multe rînduri în dicţionar. Or, zic, e o lucrare echidistantă, nu face ierarhii, nu împarte coroniţe. El: Aş mai fi înţeles dacă-l săreau pe vreunul din secolul XIX, dar aşa ceva e inadmisibil! Vrea să citească romanul şi să vorbească la Radio despre mine. Îi promit celelalte două cărţi. Apoi mă văd cu Al. Ecovoiu la chioşc, discutăm despre geruri, nu i se par cine ştie ce. Vînzătoarea Rodica, foarte informată, spune că din nou Ucraina ne fură gazele de pe conductă. Iar reprezentantul lor în România declară mare iubire pentru noi.

La Romană vorbesc cu Radu Aldulescu. Eu: Nu mai da vina pe politicieni, îi avem pe cei votaţi de noi, avem politicienii pe care îi merită acest popor de leneşi. „E amărîtă lumea...”, cum scrii în Proorocii…, dar e amărîtă, aș adăuga eu, pentru că nu pune osul la treabă. Inclusiv personajele dumitale. Nu numai politicienii seamănă acestui popor, ci şi scriitorii noşti îi seamănă. Să nu crezi că scribii sunt faţa nevăzută a lunii, îi vedm și pe dânșii, și din păcate impresia e descurajantă… Îi spun astea gîndindu-mă la colectivul care a redactat Dicţionarul. Şi-mi dau seama că la un astfel de Institut s-au menţinut practicile şi mentalităţile comuniste. Şi-mi aduc aminte propria replică, pe care le-o serveam colegilor, când cîrteau despre scriitorii noștri, plătiți uneori cu sume scandaloase: Geologii sunt cei mai bine plătiţi scriitori din România, știți prea bine asta -, pentru 2-3 pagini de raport primesc ditamai leafa, anul împrejur…Ar trebui să bag şi această idee în articolul contra lui E.Simion.. Apoi apare Florin Gabrea şi îi spun că am scris ceva foarte de inimă despre el de pe vremea cenaclului Labiş. Spre regretul meu, nici FG nu părea să ştie ce carte i-am dat cu autograf, deşi îşi amintea că am făcut un schimb de autografe. (Eu măcar am încercat să citesc textul lui...) Deci e fals că scriitorii se citesc între ei, Radu A. spune mereu asta, însă personal nu o şi dovedeşte, pe cînd eu mereu îi dau citate din cartea lui, ca să simtă diferența. Cu piesa lui FG e altceva, am încercat dar n-am putut să o duc pînă la capăt… teatru absurdo-onirico-…

Azi în Fişele unui memorialist din Luceafărul, Gh. Grigurcu îi face un portret în acva-forte lui Octavian Paler, care se poartă de parcă ar fi un Goethe al românilor.

Va urma

Un răspuns pentru cititorii revistei ACUM Tv

(6-2-2015 la 09:44)

Răspunde Ion Lazu, autorul și realizatorul Proiectului Plăci memoriale pentru marii scriitori dispăruți, concretizat între anii 2007-2009:

Desigur, s-a pus câte o placă memorială pe fațada imobilelor unde au locuit diverși scriitori. Dar au fost destule cazuri de imobile unde au locuit mai mulți scriitori; nu e chiar greu de înțeles, mai ales pentru cititorii mai vârstnici, care știu cum stăteau lucrurile în comunism. Unii primeau repartiție de locuință prin întreprinderea la care lucrau, însă destui scriitori, unii redactori pe la revistele USR, alții pensionri ai Fondului literar, dar și alți oameni de cultură, academicieni etc, primeau repartiții prin Uniune, prin Consiliul Culturii,etc. Astfel, cazul cel mai cunoscut este al imobilului din str. Apolodor nr. 13-15, clădire de 7 etaje și cu 2 scări, unde am pus două plăci memoriale a câte 8-10 scriitori. Un alt caz este cel din Bdul N. Titulescu 95-103, unde placa memorială este pentru 6 scriitori. Alt caz este cel din str. Dionisie Lupu,nr. 74, unde figurează pe placă 8 scriitori, printre care marin Preda, Al. Andrițoiu, Dana Dumitriu, Anda Boldur. Dar am pus și o placă memorială din Pța Unirii(str. Bibescu Vodă nr. 1,, cu 5 scriitori.În str. Ion GHica nr. 3 am pus placă memorială pentru 5 scriitori: N. Steinhardt, Eusebiu Camilar etc, dar i-am adăugat și pe Fory Eterle și George Baron Lovendal, marele actor și respectiv marele pictor, pentru care Uniunile lor nu au mișcat un deget… Dar și alte cazuri: Edgar Papu și Letiția Papu; Ionel Teodoreanu și Ștefana Velisar, Florența Albu și Dumitru Almaș; le-am pus fraților Dan și Emil Botta, . în bdul Carol I, nr. 42; Lui Harri Brauner și Lena Constante, în Aleea Tincani nr. 10; Lui Ștefan și Valeriu Ciobanu, în Ghica-tei nr. 22, lui Alice Voinescu și Mihai Gafița , în C.A. Rosetti nr. 25; poeților Ion i Dinu Pillat, în Al. Philippide nr. 9, lui Iorgu Iordan și Felix Brunea-Fox, în Schitu Măgureanu nr. 25. Etc.

Cine va citi volumul Odiseea plăcilor memoriale va înțelege multe aspecte, inclusiv pe acela că m-am luptat cu proprietarii/locatarii pentru aprobarea punerii plăcilor, iar în alte cazuri, unde Uniunea îmi indicase un singur nume, familiile din imobil au făcut presiuni pentru a menționa și numele celorlalți scriitori care locuiseră acolo, condiționând: Ori toți, ori niciunul! De ce numai Ov. S. Crohmălniceanu?! Nu cuumva m-au trimis cei de la Berlin?

Foarte palpitant, nu?. Și instructiv, totodată. Viața oferă mari surprize. Unele case cu plăci memoriale, puse de subsemnatul și fotogrfiate tot de mine, sunt de văzut în albumul Literaturile Bucureștiului, carte apărută la ed. MNLR.

Din păcate, cartea despre plăcile memoriale, (despre care și N. Manolescu a scris un editorial în România literară) nu se află în librării. Ea poate fi descărcatră de pe internet: http://www.bibmet.ro/Uploads/Lazu_OdiseaPlacilorMemoriale.pdf

La sfârșitul cărții există tabele alfabetice cu scriitori, adrese etc.etc..

Pe blogul meu de scriitor ilazu.blogspot.com veți găsi fotografii cu case de scriitori din București.

Devotat, Ion Lazu

Fotografia zilei. Scriitorii se citesc în Calendarul scriitorilor români, II: Florin Mihăilescu 

Criticul literar  prof.univ. dr. Florin Mihăilescu, bucuros că s-a găsit în Calendar...