24 decembrie: Gh. Vodă, n. 24 dec. 1934 - d. 24 febr. 2007

      

     

Biografia unui scriitor, fie el şi de primă linie, poate apărea în dicţionare ca extrem de simplă, mai ales dacă nu l-ai cunoscut personal. Gh. Vodă, născut spre începutul anilor 30, face parte din generaţia lui Labiş, care a trăit cu sentiment acut, adolescentin tragedia războiului. Aceste date biografice au fost agravate de  ceea ce Basarabia a suferit, desprinsă de la trupul României şi sfâşiată de agresivitatea sovieticilor. Ca abordare, Gh. Vodă se plaseză în acelaşi front cu Grigore Vieru, cu Ion Vatamanu, cu Liviu Damian, cu Leonida Lari şi Nicolae Dabija. Ei sunt tribunii naţiunii române călcată în picioare de sovietici, ei au întreţinut flacăra românismului acolo unde ea s-ar fi putut stinge, după o drastică politică de rusificare. Poezia sa se situează pe direcţia militantismului naţional şi desigur a stârnit emulaţia conaţionalilor dar şi ura  asupritorului instalat în capul mesei. 

S-a născut la Văleni, în judeţul Cahul, dintr-o familie de ţărani români, a făcut şcoala primară în satul natal, a continuat la Cahul, apoi a făcut Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău. Dovedind pasiune pentru film, a studiat la Institutul de scenarişti şi regizori de la Moscova. Revenit pe plaiurile natale, a fost reporter, asistent de regie, regizor şi scenarist, apoi consilier la Uniunea Scriitorilor, redactor la reviste de literatură, redactor la Radio şi Televiziunea din Chişinău.

A debutat editorial în 1962 cu volumul de versuri Zborul seminţelor şi în timp s-a afirmat ca poet de substanţă, publicând nu mai puţin de 10 volume de poezie, câteva volume de poezii pentru copii, eseuri , dar este şi autorul unor scenarii de film, pe care apoi singur le-a regizat. A tradus din A. A. Tvardovski, 1972.

Opera literară • Zborul seminţelor, Chişinău, 1962;• Focuri de toamnă, Chişinău, 1965;• Ploaie fierbinte, Chişinău, 1967;• Aripi pentru Manole, Chişinău, 1969;• Versuri, Chişinău, 1970;• Pomii dulci, Chişinău, 1972;• Valurile, Chişinău, 1974;• Frumos să-i fie pururi chipul, Chişinău, 1976;• Rămâi, Chişinău, 1977;• Iscălitura, Chişinău, 1978;• Caietul din fântână, Chişinău, 1979;• Inima alergând, Chişinău, 1980;• Marele ştrengar, Chişinău,1980;• Bunicii mei, Chişinău, 1982;• De dorul vieţii, de dragul pământului, Chişinău, 1983;• La capătul vederii, Chişinău, 1984;• Leagănul, Chişinău, 1984; • Omul de la temelie, Chişinău, 1985;• Scrieri alese, prefaţă de Mihai Cimpoi, Chişinău, 1988;• Viaţa pe nemâncate, Chişinău, 1999.

Citeşte mai mult:http://www.crispedia.ro/Gheorghe_Voda

 http://romanism.ro/voda-gheorghe.html

http://romanism.ro/voda-gheorghe.html

http://leo-butnaru.blogspot.ro/2011/06/remember-gheorghe-voda.html

Poezia zilei: Gheorghe Vodă, n. 1941

Rugăciune la sfârşit de veac

Doamne al cugetului, dă-mi o palmă

peste obrazul tăbăcit

În colhozul dintre Prut şi Nistru

Unde stau încă nedezmeticit.

Unde mai sunt prostănacul,

Banal preş aşternut

Picioarelor, să se şteargă

De mine, între Nistru şi Prut.

Pentru că nu mi-e ruşine

Să mă declar că altul sunt

Deasupra kilometrilor de oase

Ale strămoşilor mei din pământ.

Pentru că din ţară mi se taie,

Din plaiul de mormânt şi de pat,

Eu însă mai stau ca netrebnicul

În amorţeală şi nerăzbunat.

Doamne al cugetului,

Dă-mi o palmă

Acum, ca la sfârşit de veac,

Să mă trezesc şi eu odată

Să strig cât am putut să tac.

Divină clipă

Divină clipă,

când cerul spală

cu lacrimi de rouă

iarba cea goală.

Divină clipă,

când laptele curge

în gura pruncului

prin mugure dulce.

Divină clipă,

când soarele sărută

cu-ntâia lui rază

neadormit, pământul.

(din Poeme creştine româneşti, Colecţia Ideal, ed. Biodova,2011.) 

Alţi scriitori:

Ioan Alexandru, n. 24 decembrie 1941 - d. 16 septembrie 2000

Ion Ţugui, n. 1933

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2004

 20 0ctombrie. Miercuri. Fac rost de 48 mii coli A4 pentru Sălbaticul, îi dau patronului acelei firme Veneticii şi Ruptura şi promite că mă mai ajută peste o săptămînă. Îl văd pe stradă pe Ionuţ Chiva şi îi spun: Am văzut o mare poetă care timp de 5 zile a bătut tîrgul şi a dat cartea ei la toată lumea. Eu am dat 200 exemplare din Veneticii şi au apărut 10 cronici. La mai mult nu te poţi aştepta în România. Daţi cartea, e singura modalitate… După ce ne despărţim, mă gîndesc că Poliromul are alte posibilităţi de difuzare, de reclamă, de…

Apoi îi dau Ruptura lui LIS, mă felicită, îi arăt că apare după 12 ani. Îmi cere o cronică la carte, dar pot eu să cer cronici amicilor?! Şi-mi spune că nu m-a putut publica în Viața românească, nici cu eseul, nici cu fragmentele de jurnal. Dacă şi dumneata ai duşmani, eu nu mai înţeleg nimic!, exclamă, cu obidă… Se referea, desigur, la imposibilul Got, căruia de altfel nu i-am făcut nimic, niciodată, dar probabil nu suportă faptul că m-am realizat în viaţa personală, în geologie – și acum îi încurc pe literați. Nu ca scriitor adevărat, căci în privinţa asta el este genial! Îi spun lui LIS, trecând peste astea: Chestiunea e că nu putem obliga pe nimeni să ne citească, fie că scriem bine sau extraordinar! Semenii noştri au această putere discreţionară: de a nu dori să te citească!

Mai zice LIS: Din nou împreună?  Credeam că v-aţi certat cu Ţone… De ce? Eu nu mă cert niciodată. Sunt neînţelegeri de moment, sunt nervi, dar nu țin supărare, nu cunosc ura, resentimentul. (Dusesem cărţi de la Vinea la Cărtureşti, dar şi la chioşcul Muzeului… Aseară, la cenaclu Euridice s-a discutat despre raporturile scriitorilor cu editurile, invitaţi Călin Vlasie, Iosif Lupulescu şi Ţone, consideraţi singurii care se ocupă realmente de literature română actuală.  Zice Vlasie: Buzura, Breban, care ne-au legănat tinereţea, nu se mai cer pe piaţa cărţii. (Dar continuă să-i publice – şi încă în ce tiraje!). Îi spun lui LIS ce a zis Joyce despre Marcel Proust.

Deci Angela S. nu are dreptate: numai un copil! Nea Ionică Gherasie, dar şi Lidia sunt ultimii, din 7 fraţi – şi sunt cei mai reuşiţi din serie…

Va urma