joi, 11 decembrie 2014


Scriitorul zilei, 11 decembrie: Lucian Dumbravă, n. 11 dec. 1931 – 21 aug. 2007.

Botoşănean din satul Pârâul Negru, comuna Mihăileşti, fiu de ţărani, a făcut şcoala primară în satul natal, s-a înscris la Şcoala Militară din Cernăuţi, transferat apoi la cea din Dorohoi, unde şi-a trecut şi bacalaureatul, în 1950. Urmează Filologia de la Universitatea din Iaşi, cu licenţă în 1954, după care este redactor la Iaşul literar, devenit între timp Cronica, până în 1970, când se transferă la Convorbiri literare, până la pensionare, în 1991.
Articole, cronici literare, studii de istorie literară, colaborări la numeroase reviste, însă doar un singur volum, în 2001: Ei, care au scris. Din istoria Asociaţiei scriitorilor din Iaşi, lucrare programată în trei volume, din care nu ştim să fi apărut decât primul. Un personaj singuratic, meditativ, care însă nu s-a nevoit să-şi adune în volume cronicile literare... Probabil convins că o cronică trece, chiar în cazurile rare când cartea despre care a referit rămâne... Este poate motivul pentru care Marian Popa nu-l trece în Dicţionarul de literatură română contemporană. Dl N.M. , cu atât mai puţin...

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Lucian_Dumbrava
http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr52LucianDumbrava.html



Dan Simonescu, n. 11 dec. 1903 - d. 11 martie 1993
90 de ani i s-au dat să viețuiască acestui muscelean devenit cândva membru de onoare al Academiei pentru a fi fructificat cercetările sale privind cartea veche românească şi manuscrisele medievale. A urmat liceul la Piteşti, din 1921 a făcut Filologia la Bucureşti, iar din 1925 Ion Bianu, care-i fusese profesor şi îndrumător, îl aduce la Academia Română, pentru a se ocupa de istorie literară, manuscrise medievale şi carte veche. În 1942 devine profesor titular la Litere şi Filosofie, Universitatea din Iaşi. În 1952 este îndepărtat din învăţământ, devenind simplu cercetător la Institutul de istorie Nicolae Iorga, demn continuator al unor Bianu şi Cartojan. Încă în 1926 dăduse Încercări istorico-literare. Carte veche românească şi tipărituri în centre româneşti medievale; în 1943 colaborează la editarea vol. III din Bibliografia românească veche, iar în 1944 reuşeşte să editeze vol IV al redutabilei Bibliografii. În 1981 scoate Pagini din istoria cărţii româneşti. Mai puţin prezent în viaţa literară a vremii, Dan Simonescu este cărturarul devotat şi stăruitor, care nu precupeţeşte efort, inteligenţă, competenţă, pentru a completa un capitol esenţial în construcţia culturală a oricărei naţiuni: cunoaşterea temeinică şi calificată la nivel academic a faptelor din trecutul literar al ţării. O întreprindere strict necesară, niciodată îndeajuns apreciată de beneficiarii acesteia.



Poezia zilei: Liviu Ioan Stoiciu

Rămâne numai truda

Pe
o ulicioară blocată de ţărani, la clacă, seara. Ţărani în
faţa casei lor, pe uliţă, pe scăunele,
lângă maldărele de păpuşoi, puşi pe depănuşat, toamna,
ajutaţi de o brigadă a morţilor
satului, "bărbaţi scăpaţi din închisoarea invizibilă
a lui Dumnezeu", ce

au cioplit, până să se întoarcă aici, la
vatră, mici cuţite de piatră, vârfuri de lance, topoare,
răzuitoare, repetând întocmai gesturile
învăţate de la părinţii lor, care le aveau învăţate de la
părinţii părinţilor lor, de la
facerea lumii..."Că rămâne numai truda". După

stingere, obosiţi de muncă, în
tabără, morţii, special, având să se numere unii pe alţii: 
pe  unii, copii, îi înghiţea pământul şi
nimeni nu mai putea să afle nimic de ei, iar alţii, tineri,
violau femeile ţăranilor. Doar
bătrânii, la culcare, răstigniţi în pat, îşi mai ciuleau
urechea la liniştea nopţii.

(din volumul Substanţe interzise, Colecţia NEO, ed. Tracus Arte, 2012)



Ion Lazu - O pagină de jurnal 2004
 12 septembrie. E bine să ai o rudă bogată, dar nu e bine să ai nevoie de ajutorul ei. Mai mult ca sigur îţi va spune că nu te poate ajuta nicicum. Cu cele mai patetice argumente, de-ţi vine să-i plîngi de milă bogatului…
E normal să mai iei cîte o plasă, dar nu e normal să o iei de mai multe ori de la aceeaşi persoană.
Telefon misterios de la Miţi, nu poate să-i spună Lidiei despre ce e vorba, va veni după ora 19. Se fereşte de Didi? Probabil Florica i-a dat telefon şi s-a plîns că am făcut-o nerecunoscătoare. Îi zic Lidiei: Dar Miţi de ce se bagă? Nu-i face vizite cu anii acestei mătușe a voastră. A fost ea chemată la 7 dimineaţa sau la 11 noaptea?! Şi lansez ideea: Dacă am obţinut succes cu povestea familiei mele, cu atît mai mult aş obţine succes cu povestea familiei voastre, cu toţi aceşti oameni ciudaţi: Didi, V., Cornel, Gabi, Cristiana, Florica, Virgil. Aceste personalităţi accentuate ar fi mană cerească pentru autor. Deja am frazele în cap. Şi să-l numesc abia pe acesta Sălbaticii, titlu ce li se potriveşte mănuşă! Lidia nu se arată scandalizată. Ba dimpotrivă, ideea pare să-i surîdă. Zice, după un timp: De ce nu?
(Atenţie, există pe undeva nişte pagini olografe intitulate Fraţii, ar trebui recuperate şi văzut ce se poate scoate de acolo.)
15 septembrie. Ieri şi azi am bîntuit pe la diverse firme, pentru sponsorizare. Ideea de a face un colaj cu toate cronicile la Veneticii, şi să-l las împreună cu cererea.
18 sept. Plimbare cu Oana N., dăm un ocol complet lacului Herăstrău şi ne întoarcem pe la terenurile de tenis ale diplomaţilor, cu cei doi stejari grandioşi, imperiali.
Azi, în Ziua, despre extremismul israelian, despre cîrtiţele lor din Pentagon, care au intoxicat Casa Ablă în privinţa lui Saddam Husein şi legăturiile sale cu Al Qaida.
La Radio, premierul Georgiei a vorbit despre vina lui Putin în masacrul de la Baslan: P. ştia de acum cîţiva ani că Basaev, care s-a declarat autor al atentatului cu 33 de terorişti, este un criminal şi un terorist, autor a 9 mii de omoruri, om care a jucat fotbal cu capetele victimelor… Şi totuşi l-a sprijinit în luptele lor separatiste. Or, să se ştie, dacă sprijini un terorist, mîine el se poate întoarce împotriva ta – vezi şi cazul lui Bin Laden, care a fost ciracul americanilor pînă la un timp… Iar Putin, care vrea să controleze Caucazul, inabil, sau doar cinic, a forţat intervenţia armată asupra şcolii, soldată cu vreo şase sute de morţi.
Greu să te interpui în monologul unei personalităţi accentuate, care mereu are ceva de emis, de comentat, de…

 Va urma