15 decembrie: A. de Herz, n. 15 dec. 1887 - d. 9 martie 1936

  

Bucureştean, fiu al unui funcţionar superior de bancă, austriac de familie nobiliară şi al unei Maria Ghica, a beneficiat de o copilărie privilegiată, la Curtea regală. Liceul Gh. Lazăr, după care urmează Literele şi Filosofia, unde este remarcat de profesori precum Maiorescu, Dragomirescu, Pompiliu Eliade. Încă din liceu piese scrise de el se jucau pe scenele bucureştene. Un succes rapid îi aduce textul romanţei De Ziua nunţii tale-ţi scriu...  Intră de timpuriu în lumea literară, va fi dintre membrii fondatori ai SSR; a fost secretar literar la Teatrul Naţional, a fost redactor la mari reviste, a înfiinţat câteva, singur sau cu I. Al. Brătescu-Voineşti, cu care a semnat şi piese. Colaborator la Convorbiri literare, la Convorbiri critice, la Viaţa românească, la Adevărul, la Dimineaţa.... Şef serviciu în Ministerul Industriei şi Comerţului. La un moment dat, director al Naţionalului din Craiova, unde este victima unui sabotaj, se iscă un scandal imens care duce la desfiinţarea teatrului respectiv.

Încă în perioada premergătoare Primului război, dar şi în anii 1917-1918, se arată favorabil germanilor, În 1919 va fi arestat şi judecat pentru colaboraţionism, împreună cu Slavici şi Arghezi.  În rest, a scris mulţime de articole în presă, mereu echilibrat, cu bun-simţ, dovedindu-se unul dintre marii cunoscători ai mişcării teatrale din ţară şi din Europa, familiarizat cu viziunea modernistă de punere în scenă. A scris la început drame, apoi comedii şi în final farse, mai potrivite temperamentului său. Piesa Păianjenul este cea mai jucată, în Interbelic, cu sute de reprezentaţii, lucru neegalat de alţi autori ai timpului. Alt mare succes, Mărgeluş, 1921, apoi Omul de zăpadă, 1927. Şi fapt este că autorul se ocupa de punerile în scenă, juca el însuşi în piesele sale, a ajuns şi la spectacolele de la Operetă: A scris zeci de texte pentru spectacolele de revistă, a contribuit la dezvoltarea Radioului, iniţiind emisiuni precum Ora veselă. Câteva proze scurte se dovedesc nesemnificative. A tradus nenumărate piese de teatru din Aristofan, Shakespeare, Moliere, Racine, dar şi din Dostoievski, Maeterlinck, Labiche, Sardou, Guitry etc. G. Călinescu îl tratează de sus, în Istoria sa, cum altfel? un industriaş într-ale dramaturgiei... consideră textele sale lipside de calităţi, reţinând doar limbajul cu valenţe comice, jocurile de cuvinte,  comediile de situaţie.  Pentru N. Manolescu autorul dramatic nici nu a existat. Şi adevărul este că a murit prematur, la doar 49 de ani...

Opera literară:  • Domniţa Ruxandra, Bucureşti, 1907;• Floare de nalbă, Bucureşti, 1908;• Noaptea învierii, Bucureşti, 1909;• Când ochii plâng. A fost odată, Craiova, 1911;• Păianjenul, Bucureşti, 1913;• Bunicul, Bucureşti, 1913;• Cuceritorul, Bucureşti, 1914;• Sorana (în colaborare cu I. Al. Brătescu-Voineşti), Bucureşti, 1916;• Caricatura sub ocupaţie, Bucureşti, 1918;• Vălul de pe ochi, Bucureşti, 1918;• Mărgeluş, Bucureşti, 1921;• Şeful gării, Bucureşti, 1924;• Seară pierdută, Bucureşti, 1925;• Aripi frânte, Bucureşti, 1925;• Omul de zăpadă, Bucureşti, 1927;• Noapte bună..., Bucureşti, 1928; Încurcă-lume, Bucureşti, 1929;• Om discret şi alte povestiri vesele, Bucureşti, 1931. Traduceri:• Romain Rolland, Viaţa lui Beethoven, Bucureşti, 1918;• H.S. Chamberlain, Viaţa lui Richard Wagner, Bucureşti, 1924.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Adolf_de_Herz

http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Adolf_de_Herz

http://www.aman.ro/files/digitale/personalitati_doljene/personalitati/H/herz%20adolf.pdf

Poezia zilei:  Petru Solonaru

Ci, regăsind Cuvântul...

Zăpor gândirii mele stă numele şi-nfruntă

În Punct sepulcrul ultim perpetuat ca nuntă.

Cumplită coerenţă - umanul chip - moment e

la reversiunea-i vană sub patru elemente.

O punte de la unul la celălalt, ca boltă,

ce' n sferă abisală nou, neted cerc dezvoltă

cu sfântă-nvălurire spre vârful lumii - rază -

El, Soarele fiinţei, pustia-şi luminează.

Nuimii dar săgeată, ce pare drum să mintă,

(un fir legat, drept centru, amintitor de ţintă),

dă arcului orbirea în ochi să se adune.

Ci, regăsind Cuvântul, opus acalmei strune,

interferent doar noimei, deschisă cale-împarte:

înviatul ce-i să moară spre-a învia nemoarte.

(din volumul Zamolxion, ed. Contact internaţional, 2012)

lansat vineri 14 dec. 2012, orele 16:00, la sala Oglinzilor...)

Alţi scriitori:

Cella Delavrancea, n. 15 dec. 1887 – d. 9 august 1991

Sanda Movilă, n. 1900                                      

Vintilă Horia, n. 18 decembrie 1916 - d. 4 aprilie 1992.

Lecca Morariu, m. 1963

Ion Maxim, m. 1980

Aurel Martin, m. 1993 



Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2004

 23 septembrie. Azi dimineaţă fac actele pentru prezumtivele despăgubiri basarabene. M-au costat o groază de bani! După ce ieri fusesem la Slatina pentru certificatele de deces ale părinţilor. Cînd alergam spre Prefectură, îl ajung din urmă pe Florin Constantiniu; vorbim pînă la Primărie, căci merge să studieze arhive; îmi spune că a citit fragmentul de roman din Ziua literară, îi spun că va apărea o cronică despre “saga basarabeană” şi aflu că vrea să facă referiri la cartea mea în Analele de istorie. Mă felicită pentru curajul cu care am abordat atîtea lucruri pe care alţii le trec sub tăcere, în continuare. Îi spun că mi-aş dori cîteva rînduri scrise de d-sa şi îmi promite. Iar azi după amiază Lidia se vede cu Dan C. Mihăilescu, scriitorincul, se arată interesat de Veneticii; apoi L. se vede cu C. Ţoiu şi-i spune că nu s-a recăsătorit după moartea soţiei pentru că a iubit-o mult…

Copacii înşiraţi în ceaţă, ca un desen şters cu guma.

Nimic nu ni se cuvine, totul trebuie obţinut prin străduinţă, în aşteptare răbdătoare.

28 septembrie. Frumos şi lung vis luminos cu M.P., care apare, nechemată, la o reuniune a noastră, tînără, zîmbitoare, frumoasă, ataşantă, enigmatică. Îmi lăsase un pachet şi ducîndu-mă să-l iau, am dat de o scrisoare explicativă a ei, pe o coală de calc, însă deja ruptă în patru de Lidia, care n-ar fi vrut ca eu să citesc acel mesaj. Şi, aşezate una peste alta, numeroase ilustrate şi alte suveniruri, din toate călătoriile şi excursiile pe care le făcuse M.P. prin diverse staţiuni şi în străinătate şi îmi scrisese sau îşi cumpărase inimioare, alte pandantive etc, ca semn că se gîndise la mine în toate momentele fericite ale vieţii ei. Lidia era la petrecere, dar eu o zăream din cînd în cînd pe M.P. care îmi zîmbea şi aştepta ca eu să citesc mesajul ei.

De fapt visul era mai lung, complicat şi epic, dar nu mai recuperez, după atîtea ore, decît această impresie de bucurie şi tinerească afecţiune.

Au sosit cele 50 milioane, ca primă tranşă dintr-o sponsorizare pe care mi-o doresc substanţială, ca să pot scoate Sălbaticul.

 Va urma