vineri, 8 martie 2013

O pagină de jurnal, 1991, Cărţile prietenilor mei; fotografii de scriitori...

Scriitorul zilei: Radu Tudoran :http://ilazu.blogspot.ro/2012/03/scriitorul-zilei-radu-tudoran-poezii.html

O pagină de jurnal, 1991

Tu din ce aluat eşti făcut? Sau eşti făcut chiar din aluat?

Dimpotrivă, anormale sunt persoanele care nu-şi ies niciodată din fire, care izbutesc să se stăpânească în situaţiile extreme, de tragedie, de paroxism al sentimentelor. Se numeşte frigiditate şi e o anomalie, desigur.
Plopi reci, limpede cer
Azur de cristal cu sfială
Peste râu ceaţa lăicer
Şi două turle de catedrală.
Quevedo, tradus de mine prin 1967; îmi amintii versurile privind spre catedrala Blajului şi rîul Tîrnavei Mici. 
 Azi, pe deal, un eseu despre cele două colege anti-maternitate din biroul nostru.
Apunând la 8:55 soarele avea aspectul unei tigve: doi nori în locul orbitelor goale – astfel se trăgea în jos, sub orizont, din ce în ce mai sumbru; scos din scenă după ce făcuse tot răul posibil....
12 iun. În zori, guguştiucul de pe pervaz era foarte ciufulit, mai ales pe gât şi pe guşă, după ploaia cumplită de azi-noapte. Am fărâmiţat miezul de pâine adus de la cantina fabricii, i-am arătat ce am în palmă, a zburat în plop, cât să deschid fereastra; am înşirat pâinea pe pervaz. De două ori a venit în zbor, nerăbdător, dar n-a avut curaj să se aşeze. Am închis fereastra, m-am tras un pic înapoi, îndată a aterizat şi l-am auzit ciugulind. M-am ridicat iar, să-l văd la lucru. Înălţa şi el capul, la 2-3 ciugulituri, să mă ţină sub observaţie. Tare hirsut, bietul guguştiuc. Şi privindu-mă de la distanţa sălbăticiei sale îndrăzneţe; ce gât subţire şi jalnic avea guguştiucul înălţându-şi capul să mă vadă, la fel de chinuit şi umilit de ploaie. Nedormit o noapte întreagă, din motive de-ale guguştiucilor.
Azi 12 iunie aflu prin stagiară/prin Angela că prietenul Caius a devenit ministru secretar de stat. Felicitări! După o clipă de confuzie, mă bucur din suflet şi mă gândesc ce mândri trebuie să fie profesorii noştri de liceu că doi elevi de-ai lor au ajuns miniştri. Caius D. şi Anton V., colegii mei din clasa a X-a C. Îmi rememorez câteva amintiri cu Titi, cu care m-am văzut mai rar după liceu. Se întâmplă să primesc această frumoasă veste în momentul când mă aflu cazat la un dărăpănat cămin de nefamilişti de la periferia Blajului.
În aceeaşi zi, lovitură de măciucă: a murit poetul Gh. Pituţ.
14 iunie. Ziua când se termină şcoala, iar A. se pare că va fi singur la serbare, pentru că L. nu poate pleca din cazarma ei. Atunci cine să se ducă: Didi, Miţi, Jana? El pentru cine să fie isteţ? Ce groaznic pentru Lidia, să nu poată obţine o învoire! Măcar de-aş prinde-o la telefon, diseară.
Fri-fri: frigiditate-frivolitate.
Un suflet de plastilină.
15 iunie. Ieri i-am dat telefon la prima oră Lidiei, care mi-a răspuns cu toţi clopoţeii ei din glas, precum că toată noaptea s-a gândit că o să-i telefonez. Veşti: serbarea avusese loc ieri, A. şi-a jucat rolul cu mare dezinvoltură, L. îi modificase costumul, i-a desenat mustăţi etc. Învăţătoarea i-a spus că va lua premiul întâi. L. a dat 100 lei pe o coroniţă. S-au făcut poze cu cei din Vizita  de Caragiale.
(va urma)



Cărţile prietenilor mei 


















  










































ion lazu, fotografii de scriitori...
Lidia Lazu în recitalul Blaga - Izvor sonor