sâmbătă, 2 martie 2013

O pagină de jurnal, 1991, Cărţile prietenilor mei, Fotografii cu scriitori...

 Scriitorul zilei: Radu Gyr: 
http://ilazu.blogspot.ro/2012/03/scriitorul-zilei-radu-gyr-poezii.html

ion lazu, O pagină de jurnal, 1991
31 mai. După o perioadă cam învălmăşită, de vreo două săptămîni, în care nu am putut nota nimic. Acasă, mare agitaţie, cu mâna mea am zugrăvit şi am vopsit, timp în care am dus o viaţă de bejenari, A.. a dormit la tanti M., apoi la Mălina şi la Miţi, după care a putut reocupa pătuţul lui, însă l-au ciuruit ţînţarii. L. desfigurată de gătitul la bucătărie, stresată de serviciul ei şi de luptele cu gramatica ofiţerească. Eu dînd din colţ în colţ cu tema de sare la Blaj, mai negociez şi salariul, alerg şi pe la edituri, fără să pot realiza mare lucru, inclusiv la Centrala cărţii, pentru tirajul Întîmplărilor din pădure, 3500 exemplare doar! O întîlnesc întîmplător pe Daniela Ştefănescu, ea mă pune în contact cu Carmen Constantinescu şi noua redactoră îmi dă asigurări că lucrurile vor merge bine şi nu voi fi plătit în batjocură. C.C. pare impresionată de calitatea textului meu, căruia i-am dat o nouă corectură. În tot acest timp de alergătură a plouat fără încetare, zile şi săptămîni, de a intrat la griji o ţară întreagă: inundaţii, lucrări agricole compromise; e greu de estimat ce va fi cu recolta din acest an şi aşa foarte încercat, nu doar în agricultură. Mari nemulţumiri la aplicarea legii funciare, matrapazlîcuri şi trafic de influenţă la comisiile pentru împărţirea pămîntului. Vitele mor pe la ceapeuri, alţii şi-au făcut singuri parte din cirezile colhozurilor. Haos, ca la noi la nimeni. Lipsa de educaţie cetăţenească se răzbună. Un popor care în ultimii 50 de ani a avut ghinionul unor conducători imbecili: Dej, Ceauşescu, Iliescu.
Tot pe ploaie şi cu casa nepusă încă la punct, a trebuit în mare grabă să plec pe teren ca să putem deconta nişte sume ce altfel se pierd. Formalismul nu a fost înlăturat, ci amplificat, dublat acum şi de anarhie. Lipsa de control e dublată de lipsa de răspundere.
Îmi fac un bagaj la repezeală şi se va vădi că multe lucruri necesare le-am uitat acasă, nu însă şi documentaţiile geologice, ar fi fost fatal! Cu rapidul din zori, pe sub un plafon neîntrerupt de nori şi perdele de ploaie – între Sinaia şi Predeal vedem zăpadă de 20 cm peste iarba înaltă, verde, peste copacii cu frunziş de vară deja… Intrăm în Ardeal, care o dată în plus mă izbeşte cu frumuseţea colinelor, cu satele compacte adunate în jurul turnului de biserică, etc. Văd peisaje pe care aş vrea să le decupez, să le desenez/pozez, să le descriu, ca să nu le uit – de ce nu? să le fac ştiute de toată lumea. Îi zic stagiarei: Dacă un turist român ar vedea un asemenea peisaj în străinătate, ar cădea pe spate, în extaz. Dar unde i-or fi ochii cînd trece pe lîngă el aici, în această ţară pe care o ignoră?!
De la Rupea, turme de oi pe gruiuri, cu miei. Apoi apare cetatea Sighişoarei, cocoţată pe creasta unui deal ce se ridică în mari trepte - şi-mi propun să vizitez în această vară oraşul medieval după care tînjesc de atîta vreme. Scurtă oprire la Mediaş şi, pe cînd citeam din Zaratustra iar stagiara picotea, constat că am ajuns la Blaj, cu vreo 20 de minute înainte! Coborîre în mare viteză. Lăsăm bagajele la biroul gării şi pornim printre nişte blocuri şi pe străzi care pe stagiară o deprimă şi începe să se vaiete de soarta ei. Prindem o cursă spre IAMU şi acolo aflăm că administratorul a plecat la ora 13,00. Ne întoarcem în oraş, umblăm la o adresă unde nu răspunde nimeni şi suntem nevoiţi să apelăm la hotel. A doua zi ne instalăm la căminul de nefamilişti; alte văicăreli ale stagiarei: în prima noapte nu avem lumină. A doua zi pierdem dimineaţa cu tabloul de distribuţie electrică, după masa o vizită în Blaj pentru cumpărături, trecem şi podul peste Tîrnava pînă în Veza, vizitînd o biserică plasată pe coastă; revenire prin luncă, după ce cumpărasem o pâine ardelenească imensă, rumenă, fierbinte. În seara asta ne răsfăţăm cu urdă, smîntînă, ceapă verde, salată, lapte fiert şi nemaipomenita pâine ardelenească.
De la cele două ferestre ale camerelor noastre, aşezate faţă în faţă pe coridor, se văd cele două jumătăţi ale perimetrului de lucru: spre apus apare valea Tărnavei pînă la confluenţa cu Mureşul şi în depărtare platoul munţilor Apuseni, cu dunga calcarelor albe de la Galde în prim-plan. Ar fi de făcut o excursie şi pînă acolo.
Acest imobil, în dărăpănare, neîngrijit de administraţie, ruinat de locatarii neisprăviţi. Azi am reparat uşa băii, duşurile, vreo 2-3 chiuvete, am făcut să dispară acel plescăit ca de cascadă – atîta apă ce se risipea, iar la cele trei etaje, numai muncitori de la IPL, oameni ai cleştelui şi şurubelniţei, de la care te-ai aştepta să remedieze orice defecţiune. Ăştia suntem, să fie de înţeles. Păcat că nu am un dicţionar, să mă fi apucat de traducerea din franceză, voi citi din Nietzske. Îmi rămîne în urechi glasul lui Andrei: Vise plăcute, tata! Cuvinte spuse repede-repede, în crescendo, cu un ton inimitabil. 
 (va urma)


ion lazu: Consemnare: Arta fotografică la metrou...
 Iari seară, revenind de la Concertul pianistei Ilinca Dumitrescu, în pasajul de la metrou Unirii, unde de-o bună vreme fiinţează o expoziţie de artă fotografică Români frumoşi, stând singuratică în fluxul dus-întors de pietoni întinzând pasul la maxim, evitându-se, ciocnindu-se..., o zăresc pe poeta Carolina Ilica, o siluetă măcar pentru mine inconfundabilă. Mă apropii de dânsa, tot pe margine, tot pe margine..., o  ating pe braţ, atenţionând-o, o salut şi îi spun, amuzându-mă: - De la mare distanţă mi-am spus, zărind pe cineva care s-a oprit să privească expoziţia: - Uite un scriitor! - Dar de ce? face poeta, needificată.. - De aceea că numai un scriitor se poate opri din mers, în această teribilă vânzoleală, ca să privească aceste splendide fotografii, în această necontenită perindare de oameni grăbiţi... Se miră de remarca mea. Îmi dă dreptate. Trăgând-o din şuvoiul uman, îi detaliez: - E a doua sau a treia oară că mă opresc să privesc aceste fotografii, am citit explicaţiile detaliate, mi-am notat numele studentului artist fotograf, titlurile, şi tot vreau să postez pe blog o consemnare a acestui eveniment de care absolut toată lumea se dezinteresează. N-am văzut pe nimeni să se oprească, să stăruie... poate aceşti concitadini ai noştri nici nu observă faptul ca atare că aici sunt expuse nişte imagini foarte meşteşugite, bine alese şi iscusit puse în pagină. Despre aspecte importante ale vieţii noastre, în acest moment. M-am mai uitat şi data trecută, spune poeta Carolina Ilica. Şi, tot pe la margine, pornim pe acest "tunel de fugă" spre Unirii I. 
Mă întreabă de unde vin, apoi îmi mulţumeşte că am scris aşa frumos despre soţul ei, poetul şi traducătorul Dumitru M. Ion. - Da, îi spun, am postat pe-al meu blog vreo 400 de prezentări ale scriitorilor români mai importanţi...De ce nu? Poate intersează pe cineva... Dar să ştii că şi despre dumneata am scris, sau am postat câteva poezii la rubrica Poezia zilei... Se scuză, nu ştie să folosească internetul... - Mare greşeală, îi spun: Dacă ştii să baţi la maşină, cum i-am explicat şi Norei Iuga, e lesne să te adaptezi la calculator, doar trebuie să înveţi să-l porneşti şi să-l opreşti, atâta tot... (Ne oprisem în dreptul fotografiei cu omul care aduce cartea: Dan C. Mihăilescu... Şi ne tot strecurăm spre cealaltă linie de metrou.)
Poeta se miră că ştiu în ce parte să o luăm. Nu-i mai explic de unde ştiu că locuieşte în acelaşi bloc, pe aceeaşi scară cu Liviu Ioan Stoiciu, cu Eugen Negrici, Cornelia Maria Savu, George Alboiu... dar poate între timp şi-a dat ea însăşi seama ce şi cum, căci eu am pus la intrare placa memorială pentru Dan Laurenţiu, pentru Ion Stratan etc.
Dar cine sunt subiecţii studentului artist fotograf , care se dovedeşte şi un om foarte bine orientat în viaţa noastră culturală? Personalităţi ale vieţii publice: Solomon Marcus, Cristian Mandeal, Cornel Sitar, Crina Coco Popescu, preot Petru Moga (de la parohia Sf. Nicolae din Câmpina, cunoscut mie şi despre care am consemnat aici), Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Nicu Covaci (Phoenix), Dumitru Dan Prunariu (primul cosmonaut român), Stere Gulea, Radu Deac (chirurg), Cristian Mititelu (BBC), Dan Mircea Enescu (chirurg copii), Dan C. Mihăilescu, Vlad Simonescu şi Raluca Buzdugan (arhitecţi), Ioana Avădanei (jurnalism), Ion Barbu (grafician), dr. Ion Brukner, Anamaria Marica, actriţă, Marina Chircă (1915, Nucşoara),  Lotul român de spadă, Gigi Căciuleanu (balet), Ileana Hotopilă (încondeieri ouă, com. Ulma, Suceava), părintele Nicolae Bordaşiu, (Sf. Silvestru), Lucian Boia, Ştefan Câlţia, Oana Pellea... În totul, o respectabilă galerie de portrete - la care, din păcate, nimeni nu trage cu ochiul, cât de cât...
În drum spre Dristor I, mă gândeam, de la una la alta: la o expoziţie foto (însă în staţia de metrou Dristor, mai liniştită, unde în aşteptarea trenului - sau a următorului tren, dacă l-ai pierdut pe primul, aveai răgazul să cercetezi îndeaproape fotografiile, incitat de ceea ce ţi se oferă...- o expoziţie de grup, rezultat al unor expediţii în pădurile din jurul Bucureştiului); la faptul că eu însumi lansasem un proiect: Poezia în metrou...la atâtea alte zădărnicii cu care dorim să reţinem atenţia de o clipă a acestei lumi grăbită, grăbită, grăbită... Neînstare să adaste, să ia aminte: să se trezească din anestezia cotidiană...

Cărţile prietenilor mei: George Astaloş, Ecuaţia tăcerii, ed. Vitruviu, 1996, 137 pagini





































ion lazu, Fotografii cu scriitori...
George Bălăiţă, 2009