joi, 7 martie 2013

Scriitorul zilei, Virgil Gheorghiu:
http://ilazu.blogspot.ro/2012/03/scriitorul-zilei-virgil-gheorghiu.html

ion lazu, O pagină de jurnal, 1991
Poezia: De zile şi zile nu mai văd conturul Apusenilor,
La sosirea în Blaj mi se păruseră atât de apropiaţi
Că aş fi identificat şi siluetele copacilor, pe creste.
În schimb văd dreptunghiul de apă

pe care-l face Târnava Mare după ultimul cot,

la Câmpia Libertăţii, când o ia direct pe sub podul de la Veza;

la dreapta catedrala, trupul masiv al vechului liceu
unde şi Eminescu s-a chinuit la examene -
Mica Romă, ascunsă sub coroanele copacilor
şi dincolo, spre nord, un deal golaş, în trepte.

 Aflăm prea târziu nişte căi mult mai directe spre oameni. Timiditatea şi neîncrederea în noi ne-au ţinut vreme îndelungată la porţile vieţiiamânând, aşteptând, pândind...
Uneori securitatea organiza spargeri pentru valori chiar la oamenii lor, pe care îi trimiseseră să câştige în străinătate, să aducă valută, aur. Curăţau locul şi apoi orice cercetare era inutilă. Notoriu, cazul naistului Gh. Z.
Taţi vitregi şi taţi denaturaţi; şi mame care nu se recăsătoresc de teamă pentru fiica lor.
8 iunie. Vis lung, foarte ciudat în coerenţa lui: ne adunam undeva, pe un câmp de humă, noi toţi geologii cunoscuţi şi ne întindeam unul lângă altul pe jos şi pe nişte trepte, tot de lut, ca nişte priciuri şi nici nu era destul loc pentru toţi; cu resemnare, ne pregăteam să murim. Nici cea mai mică urmă de regret, iar eu nu mă gândeam la ai mei – singura noastră preocupare era să ne găsim locul unde să ne întindem pe lutul gol, pentru expiere.
Craii sunt sterili, dacă aţi observat. Ştiţi care e explicaţia? Umblând ca fluturii, de colo-colo, ei au contractat cândva, în prima tinereţe, o blenoragie care, rău tratată a avut consecinţa de care vorbeam. Paradoxal, dar în acest fel specia pare că se apără de proliferarea acestui tip de om, inapt pentru viaţa de familie. Specia simte dincotro o paşte primejdia şi reacţionează oportun. La prima vedere pare de necrezut, dar de câte ori nu ne-am mirat de ceva, ca apoi să convenim: aşa trebuie să stea lucrurile, şi basta!?
9 iunie. Masculul, chiar şi în cadrul speciei umane, trebuie să fie pregătit în orice moment; or, momentul îl alege de fiecare dată femela, ea decide când anume el îşi va proba bărbăţia. De aici multe buclucuri, aşa că stresul cel mare se exercită asupra masculului, deşi s-ar părea că el este în ofensivă…
Iar plouă de alaltăieri, fără oprire, gen inundaţie, căci nu pare a avea de gând să se oprească azi, sau mâine.
Trenurile ploii, vagoane de marfă ude, şiroind, platforme lucind de umezeală, ele sugerează extensia fenomenului pe spaţiul întregii ţări: trenuri aducând ploaia, trecând prin ploaie şi îndreptându-se spre ploaie.
Sigur că se pot face improvizaţii. Trăiască spiritul inventiv! Dar nu uitaţi, totuşi: Cuiele se bat cu ciocanul şi se scot cu cleştele, niciodată invers! Scândura se taie cu fierăstrăul şi se bate în gard cu cuie şi nu invers! Varul se întinde cu bidineaua şi se dă jos cu şpaclul, nicidecum invers! Apa se scoate din fântână cu găleata şi se bea cu cana, niciodată invers! Fânul se coseşte cu coasa şi se adună cu furca, nicidecum invers, ideile se gândesc cu creierul şi se scriu cu creionul, nu invers. Numai iubirea şi ura se fac în acelaşi fel: cu sufletul. Într-asta nu te-ajută spiritul inventiv.
Blaj, 9 iunie. 
Poezia: Oraş cu trenuri, cu plopi

 

Cărţile prietenilor mei: Angela Marinescu, Gabriela Negreanu, Maria Urbanovici


 

















 


Fotografii cu scriitori  


Poeta Anta Raluca Buzinschi
Magda Ursache, 2009