luni, 25 martie 2013

O pagină de jurnal 1991, Cărţile prietenilor mei, Poezii regăsite, Fotografii cu scriitori

Scriitorul zilei, Daniel Turcea...http://ilazu.blogspot.ro/2012/03/scriitorul-zilei-daniel-turcea-poezii.html

O pagină de jurnal 1991 
10 oct. Joi. Ceaţă foarte deasă, la prima oră. Plec singur, mi-e mai la îndemînă să merg în ritmul gîndurilor mele, mai cu deosebire toamna. În oraş o prind la telefon pe Lidia, a fost la căsătoria civilă a lui Bogdan, luni va fi nunta la coreligionarii lor. Georgeta a plecat, în fine. Tanti M. vrea să mă duc cu dînsa la Slatina, să sfinţească crucea. Nu vorbim în lege pentru că legătura se întrerupe mereu.

De la halta Pănade, spre Dealul Chicuiu. Nimic geologic, nişte largi terase vechi. Culeg măceşe, apoi şi ciuperci, pînă la urmă îmi umplu rucsacul. La întoarcere nu mă mai duc la haltă, o apuc peste dealuri, pe la Via moşului.

Poezia: Via moşului.

Un personaj comic, în fond. Totul pe un fundal isteric. Ciuda că trebuie să fie aici, la munca ei de geolog, cînd ea ar vrea să fie în altă parte; ciuda că face - de fapt, nu face! - o muncă destul de bine plătită, cînd şi-ar dori să facă altceva, însă nu se poate preciza ce anume, probabil un fel de figuraţie, de fîţîială pe lîngă vreun boss; ciuda că nişte amici şi-au aranjat o excursie în Franţa, sau o bursă de studii în Austria – ea e blocată aici (eu o ţin blocată aici!), în timp ce amicii îşi organizează asalturile pe la ambasade, fundaţii etc, în Capitală. I-o iau toţi înainte, pînă şi amica X, care a căzut la treaptă. Aceşti juni se pîndesc mereu şi încearcă să şi-o ia unul altuia înainte, desigur prin mijloace necistite, dar nu asta contează chiar deloc! Ei uită că nu au strălucit la liceu, că la facultate au trecut materiile precum cîinele prin apă… O puternică isterie, ceva iraţional, care funcţionează nociv, ca un ghimpe în carne.
(Va urma)


Cărţile prietenilor mei












 





















Poezii regăsite
Via Mosului

Toata vara l-am vazut
In tarcul de gard viu
Mosul lucrand ca o albina
Cele sapte randuri de vie, lungi
De nici o suta de pasi.
Acum ma abat din drum
sa vad ce si cum -
Via pare culeasa, pparasita.
O cotofana pe un stalp putrezit.
Trec gardul dintr-un pas.
Nu, via e neculeasa. Struguri mici
Boabe chircite, uscate, manate, acre...
Ar fi de cules, daca ai vrea sa te-ncurci, 
abia peste o saptamana doua.
Mosul e hot, mai asteapta, mai pandeste.

Insa ceva imi spune
Ca Mosul nu asteapta rabdator,
Mosul nu mai este / si basta!
Ramane via Mosului neculeasa, 
razletita in camp, 
cele sapte randuri de sub coasta,
nu mai lungi de o suta de pasi.
Sculati, sculati boieri mari
sa culegem via, sa stoarcem strugurii
sa-i ducem Mosului ulcica cu must
acru la mormant.



Fotografii cu scriitori...


Lidia Lazu în faţa unor picturi de Jerry McDaniel

Dan C. Mihăilescu se lansează la Gaudeamus...