luni, 25 martie 2013

O pagină de jurnal 1991, Cărţile prietenilor mei, Poezii regăsite, Fotografii cu scriitori...

Scriitorul zilei: Victor Ion Popa... 
http://ilazu.blogspot.ro/2012/03/scriitorul-zilei-victor-ion-popa-poezii.html


ion lazu, O pagină de jurnal 1991

Luni, 14 oct. Ieri, tur de plăcere la Tîrnăveni, oraş-burg, o foarte mare şi plăcută surpriză, apoi la Băile Sovata, unde văd lacurile sărate şi destui colţi ai masivului de sare ce se ridică izostazic, cu fragmente de terasă în creştet. Cu un reflex de pe vremea cînd umblam după izvoare sărate prin Subcarpaţii României, gust apa din izvoarele sărate, ling lapiezurile de sare dungată, frumos sculptate, spre mirarea tinerei colege. Ea, spune, a fost într-o excursie la Sovata, elevă printr-a şasea. Toată zona Tîrnavei Mici face o impresie foarte bună, e chibzuit gospodărită. Mulţi unguri în partea asta, la Sovata sunt 6000 maghiari şi doar 800 români. Ne spune asta, cu înfocare, un preot tânăr de la bisericuţa de lemn pe care intrasem să o vedem: Românii de pe-aici sunt cu inima strînsă, de teama unui referendum, a unei autonomii. Zice: Nu ştiu ce să mai cred, am lucrat şi în zona Covasna, tot printre unguri, am mulţi prieteni, sunt oameni buni, mă mir din ce ies aceste pretenţii, cineva bagă zîzanie, îi manipulează… De neuitat acest drum spre marginea estică a Depresiunii Transilvaniei, într-un tren-cursă care opreşte foarte des, la 2-3 km, pentru că fiecare cătun are halta lui; ne mai oprisem două ore la Tîrnăveni, s-a văzut că spre norocul nostru, am avut timp să vizităm centrul vechi al oraşului; mai încolo, în tren urcă o şleahtă de ţigani care se dovedesc a fi un taraf de lăutari unguri, toţi la cravată şi costum, plus gurista în lame. După ce-şi trag răsuflarea, căci au fugit vreun km ca să prindă trenul care îi mai aşteaptă o leacă, îşi dreg glasul cu ceva ţuică şi se apucă să cînte: vioară şi acordeon; lumea se adună de prin compartimente. Lăutarii se dau în spectacol, de fapt îşi fac reclamă, nu?

Din mersul trenului, zărisem cetatea ţărănească întărită de la Cetatea de Baltă, pe care sperăm să o vizităm în zilele următoare.

Azi, pentru că ieri d.m. a plouat fără oprire, stăm acasă, mă ocup intens de hărţi. Mă chinui s-o prind pe Lidia la telefon, zadarnic! Mîine mă duc la dealul Şona. Să lămuresc odată problema cu andezitele.

(va urma)


Cărţile prietenilor mei








ion lazu, Fotografii cu scriitori...

Dezvelira monument Mircea Vulcănescu: Mihai Şora. Ion Papuc, Romulus Rusan, Ana Blandiana, Maruca Vulcănescu, Dan Hăulică, Neculai Onţanu

2 comentarii:

  1. De trei zile, iată, Ionu ne lipseşte
    şi din toţi amici-i, cin'se sinchiseşte?...

    Ia, un prost, acolo şi un chiu-ca-vai,
    ce-l spera prietin, da'i doar un ... Culai;
    ce-l spera prietin pe nobilul Ioanu,
    ci'a ajuns ce este: doar un N. Ciobanu...

    Domnule Ioane, fii cu sănătate,
    la fel Andrei, Lidia şi-alde toţi şi toate
    cîte te-nconjoară cu preţuirea lor!

    Că, nici eu, de-aicea, nu-ţi rămîn dator!
    Culai.

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspuns Culaiului Autohtonus
    Motto: La Castel în poartă oare cine bate?

    Sub o stâncă dalbă, de Penteli-i zice
    (Mii şi mii de marmori s-au extras de-aice
    Zeii de-i sculptară, nimfe şi-alte cele
    Antica Athenă de-au umplut cu ele...),
    Unde curge-n vale Vrilissia ferice,
    Râd şi se încântă cei doi şi cu fiul
    (E Andrei al nostru, ce amicii ştiu-l
    Cu-a sa soţioară şi cu-al lor Oreste
    Pregătind botezul lui ca din poveste).

    Iată şi părinţii la moment sosiră
    Mare bucurie-n suflete simţiră.
    Cântă şi mierloii, florile se-nşiră
    Unde-ar fi poetul cu-a sa lină liră?...

    Orologiul tace. Dus îi e sorocul...
    Azi calculatorul îi luase locul...
    Dar pe blogul-Ionu oare cine bate
    Din a sale treburi vroind a-l abate?

    Cercetându-i scrisul vezi că nu-i Oricine
    Strofele-s strunite, rimele sunt fine -
    - Cin-să fie Dânsul, cu talent într-însul?
    - Eu mi-s, eu, Culaiul, din a Chetrei vatră
    Mi-ndreptai spre Tine rima idolatră -
    Să vă zic de bine, să vă meargă strună
    Şi simţire-naltă s-aveţi împreună!

    ...
    Însă Conu Ionu, inimă haină,
    Din donjon eladic către el se-nclină:
    - Cum de îndrăznit-ai liniştea să-mi tulburi
    Cum în pisc suit-am, tocmai printre vulturi?!
    Du-mi-te la trântă cu parşive rime
    Taie-adânc în ele ca într-o turcime
    Să nu lungesc vorba: Fii la Înălţime!!
    Şi-ţi va fi de faimă şi de-ncununare
    Cu ram de măslinus pentru fapta-ţi mare!


    S-a întors Culiţă, tastele-i răsună
    Gânduri insipirate din străfund se-adună
    Strofele-s măiastre. Bieţii cititori
    Cad... cum tragi cu-alice într-un stol de ciori...

    RăspundețiȘtergere