duminică, 24 martie 2013

O pagină de jurnal, 1991, Cărţile prietenilor mei, .Poezii regăsite...Fotografii de scriitori..

Scriitorul zilei: Dinu Ianculescu   
http://ilazu.blogspot.ro/2012/03/scriitorul-zilei-dinu-ianculescu-poezii.html

ion lazu, O pagină de jurnal, 1991 
Trec şi pe la C., în privinţa scenariului. Nu mai poate angaja guvernul pentru la anul. În hol, întîlnire cu Gh. Grigurcu, merge şi el la C. Vine fata cea suplă, ne ia cu zîmbete, o prezenţă f. agreabilă. Aşteptăm în prima cameră. C. primeşte un tandem de profesori, e mare urdiniş aici. Aranjez cu G.G. să ne aşteptăm în hol şi să facem împreună drumul la Casa Scriitorilor. În secretariat se vorbeşte că şeful pleacă la Londra, SUA, în alte ţări vestice, pînă pe 16 oct. Mă cheamă C. şi cînd intru nu-l găsesc la birou, mă strigă de alături, îl văd pe o sofa, dînd să-şi taie dintr-o friptură cu cartofi. Ce mai e nou? Sunt în concediu, ca să mă ocup de Andrei, Lidia munceşte prea mult şi nu se pot descurca fără mine. Dar Paul? Şi trecem la ale noastre. I-a venit ideea să apeleze la Sergiu Nicolaescu, preşedintele CNC; dă telefon secretarei, aranjază să mă primească peste o oră. Îl are în antecameră pe directorul de la Sahia, Mircea Moldovan. (Sahia este al Departamentului Informaţiilor), o să ne facă cunoştinţă în vederea unor tatonări. Chiar aşa face, scoate cîte un exemplar din cartea lui nou apărută Odele morţii, apărută la Editura Eminescu, în condiţii grafice occidentale: Pentru Nelu şi echipa sa, cu ataşament colegial şi gînduri bune, C. Îl aştept afară pe M.M. şi citesc din carte, poeme fluente, cizelate, fără cuvinte parazitare. Impresie foarte bună despre carte şi despre colegul de liceu. Reieşise că l-a influenţat pe X, referentul european să schimbe declaraţia despre ţara noastră în Parlamentul European.
Gh. G. venise la C. să lase un referat pentru o locuinţă în Buc., are două servicii aici, dar nu are locuinţă. Scrisese la secretariat, cu pixul roşu, vreo 3-4 coli A4, iar secretarul i-a indicat să telefoneze peste o săptămînă.
La S.N.  am intrat pe poarta principală, pe unde nu intra înainte decît NC, am aşteptat în hol pînă a venit să mă ia secretarul, am stat destul la secretariat împreună cu C. Vaieni şi alt cirac; cei doi intră la SN şi nu mai ies vreo oră, apoi intru eu şi nu obţin nimic, SN spunîndu-mi de la început că fondurile date de franţuji au fost deja luate de un evreu stabilit la Paris – chiar aşa s-a exprimat! - după ce le luase Lucian Pintilie, dar a renunţat. Mi-a cerut scenariul despre care îi spusesem cîteva lucruri şi, cînd a dat cu ochii de numele lui Niki O., odată s-a cabrat şi a spus că peste tot în lume producătorul este cel care alege regizorul, interesat să scoată un film cît mai bun şi să-şi recupereze banii. A rămas să-mi dea răspuns după o săptămînă, cînd citeşte scenariul. Cînd să ies, intra Virgil Măgureanu, care riposta cuiva, poate cerberului, însă în glumă, cu oarecare emfază: Noi nu suntem ministrofagi!
Andrei: De la un timp mă preocupă această întrebare: Cum mă văd pe mine ceilalţi oameni? Cum să te vadă? Cum eşti în poze, uită-te la ele sau în oglindă! Nu, nu, ce impresie le fac… Impresia unui copil cuminte care ar putea să fie şi mai cuminte…
(Momente ale fericirii: eu şi A. în acelaşi fotoliu, el cu mîna stîngă pe umărul meu sau mîngîindu-mă pe creştet ori pe faţă. Ieri, nedormind din cauza gălăgiei din bloc, mă gîndeam că este o deosebire între somnul animal, odihnă trupească şi atît – şi somnul uman, care este mai ales relaxare psihică şi refacere spirituală, mintală. Uneori ne odihnim doar psihic, iar fizic mai deloc, din cauza poziţiilor incomode, ne sculăm bătuţi, ca traşi pe roată…)
(va urma)


Cărţile prietenilor mei - Elisabeta Isanos: Femeia cu abajur şi alte povestiri, Ed. TipoMoldova, 2013, 300 pagini.
























ion lazu, Poezii regăsite...


Îmi face bine să ştiu...  
Lui Ludovic Antal

Îmi face bine să ştiu
Că mă voi pierde pe-aceste cărări –
Gândul la stânci şi la brazi şi cascade
Îmi face bine.
Îmi face bine să ştiu
Că pământul îşi schimbă culoarea
După sufletul nostru,
că în mers se roteşte cu noi
Larg, până-n volbura apelor;
Îmi face bine să ştiu
Că există un loc
Peste case şi dealuri şi timp
Un loc unde m-aş putea naşte mereu;

Îmi face bine să ştiu
Că există pietre albe de râu
Care-şi fac pe mal în crengi culcuş
Şi-aşteaptă să devină pescăruşi...

1967, Lăicăi-Muscel



Fotografii de scriitori... lansări de carte...


Ana Blandiana, Radu Voinescu, Emil Constantinescu, Ion Lazu, Aura Christi.
Ion Lazu, Bujor Nedelcovici.